Energie: Cu ochii larg deschiși spre „mișcările” ministrului Burduja (III)

Avizarea lui Sebastian Burduja „Tianu” (PNL) ca ministru al Energiei în Cabinetul Ciolacu, pe 14 iunie, a însemnat o bucurie cu valoarea unui cadou de excepție pentru o legendă a învățământului nemțean. Bunica sa, doamna învățătoare Maria Pricop, împlinea 90 de ani în acea zi. A fost omagiată cu dragoste de elevii de acum 50 de ani din clasa a IV-a E, prima sa clasă la Școala Generală nr. 3 din Piatra Neamț, unde a scris istorie. Inspectoratul școlar și direcțiunea școlii aveau alte preocupări.
Abia instalat, Tianu a demarat o serie de acțiuni spectaculoase care atrag atenția. La prima vedere, merg pe ideea salvării Sistemului Energetic Național, dacă s-o mai putea repara ceva. S-a creat aparent o ruptură totală de moștenirea tragică lăsată neamului de Virgil Popescu, după 4 noiembrie 2019, în guvernele succesive Orban, Cîțu și Ciucă, mai întâi ca ministru al Economiei (cu Energia inclusă), apoi distinct la Energie.
Privite mai atent, mișcările arată un joc de tip „win-win”. Dacă îi iese, devine erou. Dacă nu, el s-a străduit și rămâne cu un capital politic cert. Ambele variante consolidează drumul spre Burduja – președinte, proiect care nu mai e demult un secret. Iată de ce mandatul urmașului lui Iohannis este considerat în lumea cunoscătorilor a fi unul de tranziție pe calea urcării la Cotroceni a tânărului pe care multă vreme l-am cultivat cu speranță și încredere.

La rigoare vorbind, despre activitatea ministrului Energiei s-ar putea scrie câte un episod în fiecare săptămână. Numai că există riscul unor acuzații de atac la persoană sau hărțuire. Halul în care a ajuns Sistemul Energetic Național (SEN) nu e din cauza lui, însă de la el aveam și avem pretenții de fermitate și operativitate, de gândire strategică pe altarul României.

O vizită de lucru la CET București Sud, cum a relatat pe 28 octombrie prin postarea de pe o rețea socială, nu impresionează decât, poate, ca imagine susținută cu fotografii de nota 10. Spune că alunecând spre artă, oamenii din prima linie „operează cu succes echipamente care și-au depășit cu mult durata de viață, fiind la aproape 400.000 de ore de funcționare (la 200.000 ar fi trebuit înlocuite)”. Nu precizează care sunt acele echipamente „din anii 1960-1970”.

E momentul unei explicații pentru întrebarea de la sfârșitul precedentului episod. 8.760 înseamnă numărul de ore dintr-un an. La 8.760 se raportează tot ce ține de energie, și nu numai. În plus, decât să umble la emoție cu centrala electrică de termoficare de la București, de mult mai mare interes ar fi fost să ne spună de ce nu intervine în dezastrul cu retehnologizarea de la CHE Stejaru, doar e în județul său de origine. Dar, vorba vestitului SOV, exponent istoric al grupului de la Roman, să trecem. Eventual spre fenta cu Capitala care e norocoasă „să aibă sistemul centralizat de termoficare, mult mai eficient și mai puțin poluant decât centralele individuale”. Sistemul centralizat bazat pe cogenerare, se știe, poate fi (și) de înaltă eficiență. La București, nu e cazul. Apoi, chiar în lipsa unor măsurători de acuratețe, comparația cu poluarea „livrată” de centralele individuale e o porcărie fățișă. Eurocrații de Bruxelles și alți ticăloși internaționali, având slugi băștinașe de calibru și periculoase în prima linie de acțiune și teroare, au pus ținta pe aceste centrale individuale. Acționează ăia focalizați pe nebunia cu decarbonarea, buni frați cu eco-teroriștii care caută râme și gândaci pentru a bloca proiectele hidroenergetice din România. Indiferent de riscuri, trebuie denunțați. Fie în București, fie în alte locuri, oamenii și firmele nu au instalat centrale proprii de bucurie. A-i pune în balanță cu ce nu există, a-i sancționa pentru că, de nevoie, au găsit o soluție de confort, întrece orice limită acceptabilă. Poate că, în disperare de cauză, s-o găsi vreun membru al COE (Consiliul Onorific pentru Energie) să o deseneze ministrului. Că tot a prezentat panarama abia după ce a fost descâlcită pe mesagerulneamt.ro.

Trecând repede peste operațiunea de serviciu politic (comandat?) cu „Slava Ukraini, heroyam slava!”, alături de omologul din țara (ne)prietenă, sărind peste narative irelevante cu Duarte Cordeiro din Portugalia, ministrul nostru ne-a atins cu viziunea referitoare la tranziția energetică marcată în Orientul Mijlociu. Ne-a livrat-o după două zile pline „în Emiratele Arabe Unite la ADIPEC, cel mai mare eveniment global din energie”. Din partea gazdelor, a avut întâlniri bilaterale cu „Sultan Ahmed Al Jaber, Ministrul Industriei și al Tehnologiilor Avansate din EAU și totodată Președinte-desemnat al COP 28, precum și cu Suhail Al Mazrouei, Ministrul Energiei și Infrastructurii din EAU”. Extraordinar de emoționant, aflăm că „relațiile și proiectele comune dintre România și EAU sunt la maximul istoric, în special în domeniul energiei”.

Despre catastrofa cu dubioșii care au înhățat „Steaua de pe Mureș”, defuncta termocentrală care a dus SEN în spate în momente istorice, nu are rost să dezvoltăm. Am scris suficient în Mesagerul de Neamț de-a lungul anilor. Dar, dând filmul în urmă, sub marca unei feisbucăreli de 26 septembrie, Burduja o ține langa cu cablul lui în curent continuu și ne anunța următoarele:

„Suntem obligați să accelerăm cel mai important proiect energetic pentru următorii ani, proiectul strategic Interconector de Înaltă Tensiune în Curent Continuu (HVDC), de la Marea Neagră la granița de vest. Am continuat ieri și astăzi seria întâlnirilor cu reprezentanții companiilor Transelectrica, Taqa, Meridiam, Fluor și E-Infra, cărora le mulțumesc pentru parteneriatul activ și onest.

În timpul întâlnirilor din aceste zile, grupul de lucru a prezentat progresul semnificativ realizat și pașii concreți ce vor fi făcuți în perioada imediat următoare pentru implementarea cu succes a proiectului. Calendarul de implementare continuă cu încheierea unui acord de cooperare între părți în vederea realizării studiului de fezabilitate necesar.

Este probabil cel mai important proiect energetic pentru România următorilor ani, având în vedere obiectivul pe care mi l-am asumat: România, pilon de dezvoltare și securitate energetică pentru întreaga regiune. Mai mult, proiectul este vital pentru modernizarea rețelei de transport a energiei electrice a României și va asigura evacuarea cantităților semnificative de energie electrică ce vor fi generate în urma finalizării investițiilor strategice ale României în Unitățile 3 și 4 ale Centralei Electrice Nucleare de la Cernavodă, precum și în proiectele eoliene offshore și onshore din zona Dobrogea.

În plan internațional, proiectul contribuie la consolidarea integrării pieței regionale și europene de energie și creșterea securității alimentării consumului din zona de sud-est a Europei, susținând creșterea posibilităților de export a energiei electrice către țările vecine”.

Energie: Cu ochii larg deschiși spre „mișcările” ministrului Burduja (III) — Cătălin Dragostin

Pe partea cablului ăla din obligație (și nu numai), așa cum am descris în mesagerulneamt.ro, pe 3 noiembrie, pe ministru l-a trimis la plimbare un meseriaș-de-meseriaș, în persoana lui Cătălin Dragostin.

Cu pecete pe stabilitatea sistemului, fără a face vorbire acum despre producție și consum de energie electrică, lovesc năucitor spusele altei personalități internaționale, invocate în articolul publicat pe 3 noiembrie. Remarcabila Carmencita Constantin, directorul general al General Electric (GE) Power Infrastructure, a spus următoarele, pe 31 octombrie:

„România este vulnerabilă la blackout şi îmi asum ceea ce spun pentru că ştiu cum a fost proiectat sistemul. Sistemul (energetic – n.r.) a fost proiectat ca, în fiecare zonă mare energetică a României, care înseamnă şi zonă geografică – Transilvania, Muntenia, Banat, Moldova etc. – să aibă cel puţin trei surse de injecţie de energie, în aşa fel încât dacă oricare dintre fenomene s-ar întâmpla ele să se ajute una pe alta, să se repornească sistemul insularizat. Transilvania, astăzi, are aşa: Mărişelu – hidro oprită pentru retehnologizare, Iernut se chinuie să-l ţină pe cel vechi că pe cel nou nu l-a pus în funcţiune, Mintia, al treilea cap al triunghiului oprită, cu o speranţă de 1.700 de Megawaţi, pe care dacă o vedem cel mai devreme în şapte ani de aici încolo, dincolo decât ce s-a semnat în contract, să dea Dumnezeu să fie în 2026! Sunt doi ani, nici nu mai pot să-l pun pe 2023… Nu trece nicio linie a Transelectricii Carpaţii. Transilvania este vulnerabilă. Capacitatea de import pe zona respectivă nu este suficientă să acopere”.

Pe partea de traseu eminamente politic, însă, Burduja furnizează legende de soiul următor, ca pe 25 septembrie: „Veștile bune au venit din Washington, unde EXIM SUA a aprobat în unanimitate o finanțare de 57 de milioane de dolari pentru studii de inginerie și fezabilitate pentru pregătirea construcției unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Un proiect pe care îl vom vedea finalizat peste 8 ani de zile, iar pentru asta trebuie să facem pași în fiecare zi. Și facem”.

În ediția mesagerulneamt.ro veți găsi toate documentele. Pentru cine vrea să le ia în seamă.