O revistă de matematică într-o comună de munte în anii ’80

Profesorul Ștefan Țifui a fost una dintre personalitățile remarcabile ale matematicii nemțene şi nu numai. În cariera sa, el a publicat cărţi şi culegeri de matematică, a organizat numeroase concursuri și a colaborat cu elevi și profesori din toată țara. Demnă de remarcat este colaborarea sa la „Gazeta Matematică”, unde a avut 99 de probleme propuse și publicate: locul 76 în topul celor 100 de profesori care au colaborat în timp la această prestigioasă revistă. Dintre publicații amintim: „Ghidul de matematică pentru clasa a VII-a“, „Exerciţii şi probleme de aritmetică şi algebră“, „Calcul algebric-operaţii cu numere reale“, „Dialoguri matematice nemţene“, „Probleme pentru olimpiade şi concursuri“, apărute la edituri prestigioase.

Fără îndoială, una dintre cele mai mari realizări ale profesorului Ştefan Ţifui pe tărâm publicistic, ştiinţific şi în acelaşi timp didactic a fost „Gazeta Micilor Matematicieni”, care a avut o lungă existenţă cu o redacţie coordonată de la Grinţieş şi cu colaboratori din întreaga ţară. Meritul acestei reviste este cu atât mai mare cu cât cunoaşte o dezvoltare deosebită în anii cei mai grei ai perioadei ceauşiste, anii ’80. Cum a fost posibil acest lucru?! Prin eforturi susţinute ale domnului profesor şi ale principalilor săi colaboratori: prof. Ion Radu, care începe să spriijine revista încă de când era profesor la Şcoala Ceahlău şi continuă această laborioasă activitate şi în calitate de profesor al unei prestigioase şcoli băcăuane; profesorii de pe Valea Bistriţei mijlocii Mihai Doroftei, Ion Andronic, Constantin Cotârgăşanu, Constantin Păvăleanu; profesorul braşovean Mihail Bencze, Vasile Ţifui, fratele său, profesor de matematică la Piatra-Neamţ, la fel ca profesorii Ion Diaconu şi Vasile Ţăruş, mai apoi Ionel Fota din Izbiceni-Olt, Lucian Tuţescu din Craiova, Constantin Dragomir din Valea Ursului, judeţul Argeş. Dar, fără îndoială, cel mai mare sprijin l-a avut de la cunoscutul matematician Constantin Ionescu-Ţiu de la Bucureşti, aşa cum o putem constata din paginile revistei, dar şi dintr-o bogată corespondenţă, cei doi profesori au avut ani (precum 1984 şi 1985) când schimbau câte 4-5 scrisori lunar, la care se adăugau colete şi mandate poştale.

Cum s-a născut această revistă la Grinţieş? Am aflat din spusele domnului profesor din prezentările cerute de şcoală, din articole publicate în reviste de matematică de către dânsul sau de către colaboratorii revistei sau de către cei care priveau cu interes acest fenomen matematic şcolar.

Profesorul Ştefan Ţifui îşi amintea: „În anul 1972, mă pregăteam pentru examenul de gradul al doilea. Cu această ocazie am stabilit, cu o parte din elevi, să scoatem o mini-gazetă de matematică a şcolii, necesară şi elevilor care nu au posibilităţi de pregătire în familie (se ştie situaţia elevilor din mediul rural)”.

Primele numere au circulat în şcolile din localitate şi conţineau probleme simple, accesibile tuturor elevilor, probleme propuse de către elevi, pentru clasele I-VII, probleme distractive, articole pe înţelesul copiilor. A apărut în format mic, circa 15-20 exemplare. Încă de la început a apelat şi la colegii din cadrul catedrei de matematică din şcoală. Apăreau probleme propuse de elevi, curiozităţi şi rebusuri matematice cu mare atracţie spre elevi. Colectivul de redacţie era format din câte doi elevi de la clasele I-VII, fiecare elev având misunea lui. Treptat, conţinutul gazetei s-a îmbunătăţit, numărul elevilor participanţi a devenit din ce în ce mai mare, numărul de exemplare a ajuns până la 30-40.

G.M.M. s-a făcut cunoscută şi în şcolile apropiate, fiind prezentată în cadrul „Cercului pedagogic” din zonă al cărui responsabil era profesorul Ţifui. Uşor, uşor, G.M.M. a pătruns şi în şcolile din oraş, în judeţul Neamţ, conţinutul ei s-a îmbogăţit, au apărut noi rubrici în cadrul ei:

1) Probleme propuse, probleme compuse de către elevi.

2) Curiozităţi matematice.

3) Rebusuri matematice.

4) Probleme distractive.

5) Articole accesibile elevilor claselor II-VII: „Cum au apărut numerele”, „Mulţimi şi operaţii cu mulţimi”, etc.

6) Rubrica rezolvitorilor.

Având un succes deosebit în rândul elevilor şi profesorilor, s-a mărit numărul de exemplare şi a fost multiplicată la xerox. Au apărut rubrici noi: „Probleme propuse pentru clasele IX-X”, „Probleme pentru concursuri”, „Unde este greşeala!”, „Cel mai bun rezolvitor”. Pentru concursul „Cel mai bun rezolvitor” se acordau premii în abonamente pentru elevi.

Cu un format nou, cu un conţinut deosebit, G.M.M. s-a răspândit şi în alte judeţe, şi-a mărit numărul colaboratorilor, iar în colectivul de redacţie au apărut nume noi. Mulţi profesori şi-au exprimat dorinţa de a primi gazeta şi de a colabora la ea: Florentin Smarandache, Nicolae Ivăşchescu, I. Pătraşcu – Craiova, Gh. Molea – Curtea de Argeş, I. Fota şi T. Băeţică – Izbiceni-Olt, D. Săvulescu, Gh. Neagu – Bacău, I. Belci – Caraş-Severin. S-au făcut schimburi cu reviste de matematică din alte localităţi: „Alfa” din Craiova, „Gamma” – Braşov, „Caiet de informare matematică” – Câmpina (Gane Policarp), „Sfera” – Băileşti-Olt, „Penta” – Piteşti, „Epsilon” – Băileşti, „Revista matematică” – Bacău, „Caiet 32” – Craiova (N. Ivăşchescu, George Mărgineanu); „Teme şi probleme” – I. Pătraşcu – Craiova, „Matematica pentru elevi” – Galaţi, „Şcoala vâlceană” – Râmnicu Vâlcea, „Licăriri” – Craiova. Cu aceste schimburi G.M.M. a intrat în circuitul revistelor de matematică din ţară.

Florea Smarandache, profesor din Craiova, care a colaborat la „Gazeta Micilor Matematicieni” în anii ’80, a ales calea exilului ajungând în Turcia şi apoi în SUA, având o carieră universitară deosebită. Într-un volum de memorii şi eseuri publicate după perioada ceauşistă îşi amintea cu plăcere de colaborarea cu gazeta grinţieşeană, dar şi un fapt inedit: profesorul Ţifui, alături de alţi profesori români cu care acesta a colaborat, au fost cercetaţi de Securitate. Unii dintre ei doar pentru simplu fapt că au schimbat manuscrise şi scrisori. Din arhiva familiei Ţifui am aflat câteva scrisori ale profesorului craiovean, interesat de activitatea revistei de la poale de Ceahlău, trimiţând probleme, fâcând schimb de reviste sau mulţumind că a fost recomandat profesorului C. Ionescu-Ţiu, în urma acestei recomandări cunoscutul matematician colaborând la revista „Licăriri” din Craiova.

Din bogata corespondenţă întreţinută cu profesorul C. Ionescu-Ţiu aflăm despre efortul acestuia de a susţine mica revistă cu probleme, cu sfaturi, cu relaţii pentru popularizare şi colaborări. Deosebit ni s-a părut faptul că profesorul bucureştean îi cerea domnului Ţifui să treacă peste modestie şi să apară în revistă cu titulatura de „redactor responsabil”, aşa cum considera că era firesc pentru cel ce desfăşura un efort considerabil, logistic şi de cele mai multe ori şi financiar. Şi în cărţile poştale trimise din staţiuni de odihnă, după obişnuitele urări se revenea tot la matematică şi reviste matematice, cărţile poştale fiind umplute cu un scris mărunt ce ocupa tot spaţiul alb. Era mai mult decât un colaborator. Dacă la începutul corespondenţei se adresa „Stimate tovarăşe profesor Ţifui”, n-a durat prea mult să apară un deosebit „Dragă prietene” şi credem că nu au fost prea mulţi care să se bucure de această cinste. A impresionat şi grija acestuia pentru sănătatea profesorului nemţean, ştiindu-i-o mai şubredă, cerându-i nu odată să nu exagereze cu munca şi să se mai odihnească. Sfaturile oferite (datorate unei bogate experienţe redacţionale) sunt diverse: de la folosirea eficientă a spaţiului, calitatea dactilografierii, selecţia problemelor, ponderea lor în revistă, utilitatea problemelor distractive, modul de publicare a rezolvărilor şi rezolvitorilor şi încă multe altele. Nu trebuie să ne mirăm că G.M.M. a devenit un model de respectare a canoanelor ştiinţifice, de acribie şi modernism totodată.

Într-un articol publicat în ziarul „Ateneu” din Bacău, nr. 4 din anul 1988, lectorul univ. dr. Valeriu Popa aducea un elogiu deosebit scriind despre profesorul Ţifui că „a reuşit în această perioadă de 16 ani să realizeze ceea ce nici o şcoală din altă localitate din ţară nu a reuşit”.

G.M.M. conţine foarte multe probleme frumoase, propuse de profesori deosebiţi. Din anul 1995, G.M.M. şi-a încetat activitatea din mai multe şi obiective motive.

În revista „Alfa”, nr. 2 din 2009, profesorul Ţifui scria despre „revista care a fost”: „Ultima problemă din G.M.M. a fost cu nr. 6123 a prof. Lucian Tuţescu. G.M.M. a fost apreciată de colegi, profesori şi de I.S.J. Neamţ, de la care n-am primit nici un ajutor. Ea a fost modestă faţă de alte reviste, dar meritul nostru a fost acela că 2-3 profesori de la şcoala din Grinţieş au reuşit să arate că matematica nu se dezvoltă numai la oraşe mai mici sau mai mari, ci şi pe vârful unui deal, acolo unde se află Şcoala Nr. 1 Grinţieş”.

Prof. dr. Daniel DIEACONU