Un județ după chipul și asemănarea lui Ionel Arsene (I)

Încercăm un demers jurnalistic poate necesar, dacă nu pentru superficialitatea cetățenească din prezent, măcar pentru cei care vor veni, cu speranța că vor mai avea voie să citească. Un fel de radiografie a județului Neamț în perioada cât a fost condus de Ionel Arsene, secondat și uneori depășit de Daniela Soroceanu și familiile de maximă influență din Consiliul Județean: Bosovici, Conachi și cei care formează alte familii nevăzute dar bine înfipte în banii publici, cum ar fi Mocanu, ca să amintim doar pe fostul prefect și fiica sa, angajată, evident, pe merite profesionale.

Când Arsene a preluat puterea în Neamț cu mână de fier a declarat război tuturor celor care nu-i pupau clanța. Iar cei care s-au gudurat pe lângă el au fost răsplătiți peste măsură. Cu cât se aplecau mai adânc și preamăreau gândurile geniului de la Grumăzești, cu atât mai des treceau pe la casierie. Sau, altfel spus, beneficiau de bunăvoința bancherului finanțelor județului.

Arsene a condus județul cu ajutorul unor profesioniști în manipulare, angajați sau nu ai Consiliului Județean, cu ajutorul unei camarile care nu-i ieșea din cuvânt, mai ales partea feminină a acesteia. Când a făcut prima dată cunoștință cu arestul de la Piatra Neamț, a fost ”însoțit” acolo de o mică echipă de susținătoare care și-ar fi dat sufletul pentru omul care le-a binecuvântat cu de toate. Chiar și acum, după ce a fost condamnat pentru corupție, după ce a fugit din țară cu ajutor să-i spunem balcanic, după ce s-a sustras de la executarea pedepsei, Ionel Arsene are susținători fideli, care îl laudă, îl vizitează, îi livrează date despre tot ce se întâmplă în județ, oameni în marea lor majoritate după chipul și asemănarea lui, fără o cultură generală solidă, dar descurcăreți, dornici de putere absolută în domeniul lor, ușor influențabili, lacomi peste măsură, oricând dispuși să distrugă pe cei care li se opun. În felul acesta și-a format o mică armată de zombi gata să-l urmeze oricând.

Ce a lăsat bun în urmă Arsene?

Drumuri. Pentru că până la el județul a beneficiat doar de cârpeli în domeniu. Și cam atât. A mirosit că dacă dă de lucru drumarilor se poate face ușor rost de bani și a acționat în consecință. Iar constructorii l-au mirosit și ei și au profitat în folosul lor și al firmelor, pentru că altfel ar fi venit alții. Și toată lumea a avut de câștigat, oamenii cu proiectele din CJ, proiectanții, toți cei care stabileau prețuri, termene, ce materiale trebuie folosite. Iar sumele sunt fabuloase, din bani guvernamentali în principal, dar și din împrumuturi care acum grevează bugetul județului și o fac bine.

A ”moșit” axialul, un drum greu de refăcut, a făcut rost de bani și cu ajutorul unui constructor bun a reușit să facă drumul. Nu și să rezolve problemele din jur, cu torenții, cu alunecările de teren, dar fără nici un fel de discuție, drumul a ajutat să reintre într-un circuit turistic aproape de normal stațiunea Durău. Pentru că drumurile din toate direcțiile spre Durău au fost modernizate.

A început în mandatul său Drumul Talienilor, care face legătura cu județul Suceava pe la Borca și dacă se vor găsi bani să fie finalizat poate fi marcat și el ca e mare realizare. A modernizat forțând lucrurile drumul de la Bicaz la Poiana Largului, trecându-l la lucrări de urgență (chiar era!) și obligând în felul acesta DRDP Iași să treacă la lucrări rapid, pe bani mulți. Peste 300 milioane lei, o sumă imensă, care, vorba cuiva din domeniu, era suficientă și pentru o campanie electorală. Drumul acum este funcțional după contre mari cu liberalii, care au reclamat nereguli în atribuirea lucrării, dar care au sfârșit în a sprijini finalizarea lucrării.

Un motiv pentru care a putut să-și treacă în cont poze pe Facebook cu drumuri naționale reabilitate a fost că șeful de la DRDP Iași a fost subordonat politic lui Arsene. Drumuri județene a făcut pe împrumuturi sau programe naționale. Primarii, dornici și ei de asfalt electoral, au fost mulțumiți cu bani pe diverse programe, pentru care Arsene a intervenit personal.

Arsene a făcut drumuri pentru că a înțeles că ele îi aduc voturi, bani pentru campanii electorale, bani pentru a putea fugi la nevoie din țară, pentru a putea amâna la nesfârșit procese și pentru a putea plăti avocați și foști descoperiți care să-i asigure protecția. A făcut drumuri spre mănăstiri, cumpărând în felul acesta bunăvoința stareților, a dat bani la biserici, fără număr, ținând aproape de preoți, în ideea de a-i folosi ca agenți electorali. Mulți au marșat și i-au făcut pe plac.

Cu toată puterea pe care a avut-o la nivel național Arsene nu a făcut drumuri care să ajute la dezvoltarea macroeconomică a județului. Piatra Neamț a rămas un municipiu reședință de județ total izolat. Aproape sigur, intenționat, Arsene refuzând să aibă încredere în cei care nu erau din zona lui. Chiar Târgu-Neamț nu are centură și traficul este infernal în multe ore din zi. Autostrada a fost doar subiect de discuții și de tocat bani, dar aici lucrurile nu țineau de fostul elev de la Grumăzești al cărui nume apărea în documentele arse la Securitate în zilele revoluției de catifea de la Neamț.

Ce a mai făcut (bun) Arsene

Susținătorii lui îl omagiază că a adus cei mai mulți bani în Neamț, în diverse moduri, dar în special de la Guvern, că acolo avea pile și lipici. Cu fondurile europene a dat chix, dar asta e altă problemă despre care vom discuta. Afirmația de mai sus are mai mulți sâmburi de adevăr, bani au venit, dar la fel de adevărat este că o anchetă serioasă asupra felului în care au fost cheltuiți ar scoate la iveală tot felul de monstruozități. O analiză a sumelor intrate în județ și a rezultatelor obținute nu ar fi deloc în avantajul fostului șef de județ. Cu excepția scării de pe Ceahlău, spre vârful Toaca.

Ionel Arsene a mai făcut proiecte megalomanice. Aici este imbatabil, ideea fiind că așa cum egiptenii au rămas în istorie cu piramidele, în urma lui vor rămâne câteva proiecte care vor fi legate de numele său. Cum ar fi ”Creangă Land”, un fel de parc de distracții care ar face să pălească de invidie Disneyland-urile din întreaga lume, cel puțin la nivel de idee. Locația, fără discuție, la Târgu-Neamț, pe un teren generos. Pe hârtie, lucrurile arată frumos, dar nimeni nu are vreo idee cum ar putea fi finanțat proiectul. Mulți se întreabă cine ar popula parcul, în condițiile în care resursele locale de turism, inclusiv școlar, sunt reduse iar orașul nu stă deloc bine la nivelul capacităților de cazare.

Despre proiectul unui nou spital cu heliport și cu o finanțare de peste 600 milioane de euro s-au pronunțat deja specialiștii. Era o himeră, mai ales când avea stabilită ca locație curtea actualului spital. Oricât au încercat oameni de bun simț să-i explice că nu avea posibilitatea fizică de a construi în acel spațiu, s-a încăpățânat să susțină că proiectul este fezabil. În acest moment nici măcar fratele mai mic al proiectul gigant nu are contractul de finanțare semnat prin PNRR. Motivele: nereguli în timp cu privire la locație, apoi la proiectare, apoi la modul în care au fost întocmite documentațiile, care nici măcar acum nu sunt complete.

Ce probleme au rămas de pe urma fugarului condamnat de justiția din România? O mulțime, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare: eșec major în sănătate, eșec major în domeniul alimentării cu apă, eșec major în privința finalizării proiectului privind colectarea selectivă a deșeurilor. La nivel cultural lucrurile nu stau mai bine, sportul de mare performanță a dispărut de pe agenda instituției, ca să nu spunem că nici cel de masă nu este reprezentat. Poate cu excepția finanțărilor pentru dansul sportiv. Dacă ar fi să punctăm cumva la nivelul imaginii județului, să spunem că pe final de mandat a fost implementat un proiect prin care personalul de la Consiliul Județean a fost instruit cum să facă față tentativelor de corupție. Asta după ce șeful lor a fost condamnat pentru 3 fapte de corupție. (Va urma).

Valentin Bălănescu

Material apărut în săptămânalul Mesagerul de Neamț, nr. 604, noiembrie 2023