Precum și alți Sfinți Părinți ai Bisericii Creștine, Sf. Teodosie cel Mare este recunoscut ca un protector al copiilor. El se află în rugăciunile mamelor care nu pot avea copii sau care doresc să aibă parte de o naștere ușoară și fără probleme. În tradiția populară Sf. Teodosie te apără de vise rele şi năluciri, de opăreli şi arsuri, în general de accidente. De asemenea, Sf. Teodosie cel Mare este cunoscut și ca protector împotriva cutremurelor. Calendarul creștin-ortodox menționează praznicul Sf. Teodosie cel Mare la data de 11 ianuarie. Acesta este supranumit Începătorul Vieţii de Obşte sau Dascălul Pustiei. Sf. Teodosie cel Mare s-a născut în Capadocia spre sfârşitul secolului al V-lea d.H. şi a trăit în Palestina. El a fost sfătuit de Sf. Simeon Stâlpnicul să se alăture monahilor dintr-o mănăstire a Ierusalimului. După un timp, s-a retras într-o peşteră din munte unde a primit ucenici şi, în scurtă vreme, a întemeiat un alt sfânt lăcaş aproape de Bethleem. Sf. Teodosie cel Mare este recunoscut ca făcător de minuni. Tradiţiile Bisericii spun că a binecuvântat o femeie ai cărei prunci nu trăiau şi că, la îndemnul ucenicilor săi, foarte bătrân fiind, a mers în câmp şi a alungat lăcustele şi omizile care aduceau foamete şi sărăcie oamenilor.

Tradiții și obiceiuri de Sf. Teodosie cel Mare

Ziua lui Teodosie este pomenită şi cinstită, în special, de către „oamenii sterpi”, pentru „a primi rod pântecelui” (a procrea), de femeile aflate „în starea darului” (însărcinate), pentru naştere uşoară. Această zi era îndeosebi respectată și de către crescătorii de animale, pentru „prăsirea” acestora. Sf. Teodosie este recunoscut și pentru faptul că protejează împotriva cutremurelor. În tradiție a rămas cunoscut un mare cutremur de pământ, reținut de memoria populară sub numele de „Cutremurul cel mare de la Teodosie“. Acesta a avut loc la 11 ianuarie 1838, în ziua patronată de Sf. Teodosie. Acesta a fost unul dintre marile cutremure care au zguduit România. El s-a declanșat în data de 23 ianuarie (stil nou), respectiv 11 ianuarie (stil vechi). A avut o magnitudine de 7,5 grade pe scara Richter. Cutremurul a fost urmat de 3 replici puternice. Cutremurul a afectat Transilvania, Țara Românească și Moldova. În Țara Românească s-au prăbușit 217 biserici, cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și Craiova. În București, conform unui raport oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru. De atunci, ziua Sf. Teodosie cel Mare este respectată pentru ca să nu mai aibă loc asemenea dezastre.

Obiceiuri de Circovii de iarnă

În multe zone din România, ziua de 16 ianuarie este considerată prima zi a Circovilor de Iarnă. Este cunoscută ca miezul iernii pastorale. Numele sărbătorii populare provine dintr-o expresie slavonă – „ţercovnâie sviata” – ce îi desemnează pe sfinţii Bisericii ortodoxe. Ziua a fost dedicată unuia dintre cei mai importanți sfinți, având corespondent în Calendarul creștin-ortodox sărbătoarea Închinarea cinstitului lanţ al Sfântului Apostol Petru. Această sărbătoare amintește anual despre minunea în care Sf. Ap. Petru, aflat în închisoare, legat cu lanțuri la mâini și la picioare, a fost eliberat de către Îngerul lui Dumnezeu. Ulterior, cu aceste lanțuri s-au realizat numeroase miracole pentru „tămăduirea bolilor şi neputințelor omeneşti şi pentru alungarea duhurilor celor viclene”. Lanţurile au fost păstrate şi cinstite ca nişte relicve de mare preţ şi moștenite din neam în neam. În această zi oamenii trebuie să bea și să mănânce conform tradiției populare. Dar ciobanii nu mâncau decât seara. Nu se mănâncă carne prin unele sate. Era cunoscută și ca ziua plăcintelor. Se coceau plăcinte în cuptor, să mănânce toți ai casei și să dea și de pomană. Cine nu mănâncă plăcinte în acea zi, se rătăcește când pleacă în călătorie, era una din superstițiile acestei zile. În această zi se puneau pietrele albe pe pragurile caselor (Pietrele lui Sâmpetru) în timpul nopții, și dimineața le puneau la pragul bisericii, ca să treacă preotul peste ele. Pietrele astfel sfințite erau puse în locul unde dormeau vitele pentru a fi ferite de insecte și diverși dăunători.

Credințe pierdute de Sf. Ap. Petru de Iarnă (cel șchiop)

Sf. Petru de iarnă e sărbătoare mare. Cine lucrează se îmbolnăvește și, sau îi trece, sau moare până la anul, scria etnologul Th. Speranția în culegerile sale despre tradițiile poporului român. Un asemenea miracol precum cel al eliberării din lanțuri a Sf. Ap. Petru a străbătut veacurile, generând o mulțime de obiceiuri în cultura populară. Această sărbătoare este cunoscută ca Sâmpetru de Iarnă. Legendele românești despre animale povestesc că, asemenea lui Sântandrei, Sâmpetru de Iarnă este patronul lupilor fiindcă ei au fost doi fraţi. La chemarea lui Iisus Hristos, ei şi-au lăsat oile în seama câinilor, dar aceștia s-au sălbăticit şi s-au risipit. „Sfântul Petre, ajungând în cer după moarte, şi aducându-și aminte de câinii lui, le trimitea la vreme de nevoie mană din cer, care le mai astâmpăra foamea. Iar Sfântul Andrei îi cheamă în fiecare an, în noaptea de 30 noiembrie, când se serbează ziua Sfântului Andrei, şi-i binecuvântează ca să se prăsească.” În această noapte se credea că Sâmpetru coboară printre fiarele sălbatice din Raiul pe care îl străjuiește şi ale cărui chei le poartă. El este descris ca fiind îmbrăcat în straie albe, călare pe un cal, el vine şi le poruncește ce vită sau ce om să atace peste an. Nicio sălbăticiune nu îndrăznește să facă stricăciuni fără îngăduința sfântului!

Obiceiuri de Atanasii

Ziua de 17 ianuarie, a doua zi din ciclul Circovilor de iarnă, este cunoscută în calendarul popular drept Antanasiile, de la Antonie şi Tănase. Această zi este praznicul Cuviosului Antonie cel Mare care şi-a trăit viaţa în retragere, post şi rugăciune. A rămas cunoscut în Tradiția Bisericii ca unul dintre puținii sfinți ce s-au supus de multe ori – cu bună ştiinţă dar şi cu multă tărie – ispitelor diavolului. Unele dintre minunile acestui sfânt au legătură sfântului cu stăpânirea animalelor sălbatice şi ţinerea lor departe de oameni, precum şi de alungarea acelor boli ascunse ce slăbesc trupul şi mintea. Sărbătoarea Atanasiile era ținută mai ales de mame, pentru ca fiii lor să fie feriţi de boli – de la insolaţie, la „gâlci” (amigdalită), ciumă, ameţeli şi „baiul cel rău” (epilepsie). De asemenea, mamele respectau această zi pentru a ține departe de feciorii lor visele rele, coşmarurile şi fiarele pădurii. Credințele populare spuneau că „Cine nu ţine Sfântul Anton înnebuneşte” sau „îl doare mijlocul vara la seceră”. Erau oprite de la lucru doar femeile (tors, ţesut, cusut), nu de la orice fel de muncă. Sf. Antonie cel Mare are puterea de a nimici vrăjitoriile. Cine îl serbează e ferit de orice vrajă.

Gromovnic la început de an

Prima lună a anului – ianuarie este cunoscută în calendarul popular ca Genarie sau Ghenarie. Era cunoscută și sub numele de Călindariu, ca o amintire a anticelor Kalendae Ianuarii, sărbătorile ce inaugurau noul an. Presărată cu sărbători de importantă deosebită şi plasată în cumpăna iernii. Ianuarie era socotită ca prevestitoare pentru prima jumătate a anului. Moina din ianuarie aduce o primăvară friguroasă şi o vară călduroasă. Se spunea că, dacă nu e ger în ianuarie, atunci va fi în martie şi aprilie. Dacă ianuarie este uscat şi geros prevesteşte un februarie bogat în zăpadă. Fratele său mai mic, februarie, „luna lupilor”, era temută pentru gerurile şi viscolele sale mari, care „fac să crape până şi ouăle corboaicei” şi bagă omătul pe borta acului în casă”. Se spunea că el ferecă (îngheaţă) două săptămâni şi desferecă altele două şi că, doar de ruşinea fratelui mai mare, Ghenarie, nu dă geruri ca să îngheţe până şi viţelul în burta vacii.