În Calendarul popular, sfinții care tămăduiau de ciumă nu ocupă un loc foarte mare. Aceasta deoarece ciuma nu era o boală care putea fi vindecată de oricine. Ci doar de cei mai experimentați dintre sfinți. Ca și vecinilor săi din Calendarul Creștin-Ortodox, Sf. Eftimie cel Mare și Sf. Haralambie, Sf. Atanasie îi este atribuită putere asupra ciumei. Prin tradiție, păzitorii ciumei, Sf. Atanasie și Chiril, uneori numai Tănase, sunt protectori recunoscuți în cazul bolilor oamenilor sau ale păsărilor. Se spunea de către femei că Atanasie și Chiril sunt sărbători primejdioase dacă nu erau respectate, de unde și mențiunea lui Ion Creangă: „Măi, parpalacule, nu cumva ești botezat de Sf. Chirică Șchiopu, care ține dracii de păr?”

Tanasia ciumelor

În veacurile trecute, majoritatea ţăranilor nu ştiau carte, iar ca să ţină minte sărbătorile mărunte de peste an, le uneau sub semnul uneia singure atunci când acestea urmau unele după celelalte. Aşa s-a petrecut atât cu Circovii de Iarnă, sărbătoarea care reunește pe Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie cel Mare și Sf. Atanasie şi Sf. Chiril, patriarhii Alexandriei, cât şi cu fraţii lor din miezul verii, Circovii de Vară. Cirvovii de vară reunesc pe Sf. Mc. Chiric şi Iulița, Sf. Mc. Atinoghen și pe Sf. M. Mc. Marina. Denumirea de „circovi” este împrumutată din slavonă („ţerkovnâie sviata”) şi înseamnă „sfinţii bisericii”. În ultima zi a Atanasiilor sau a Circovilor de iarnă, pe 18 ianuarie, sunt prăznuiți Sf. Atanasie și Chiril, patriarhii Alexandriei. Sf. Atanasie a trăit în zilele împăratului Constantin cel Mare. După moartea acestuia, a fost prigonit timp de 42 de ani, perioadă în care a depus eforturi deosebite pentru întărirea creștinismului. Pentru sfat, mângâiere şi liniştire Sf. Atanasie îl cerceta adesea pe Sf. Antonie, pe care îl respecta ca pe un părinte duhovnicesc. Conform unei tradiții din Biserica coptă, autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, a cărui teologie a fost esențială la Sinodul de la Niceea, deși el era doar diacon la vremea aceea. Sf. Chiril a trăit în zilele împăratului Teodosie cel Mic, fiind nepot şi urmaş în scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei. În tradiția creștin-ortodoxă acum este săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștină. La Tănase cică ar fi jumătate de iarnă se povesteau cumetrele de altădată. Unele povești orale învățau copii de altădată că acești sfinți au trăit într-un bordei. Unul era șchiop și altul chior. La dânșii a venit Maica Precista cu un fel de apă și i-a tămăduit pe fiecare, scria etnologul Th. Speranția. Atanasie și Chiril sunt discipolii lui Haralambie, spuneau unii bătrâni.

Cum te protejai de ciumă și de alte boli de Tanasia ciumei

Potrivit tradiției populare românești, Sf. Atanasie și Chiril țineau ciuma în lanț, așa că cei care îndrăzneau să lucreze pe 18 ianuarie erau condamnați să cadă pradă acestei molime, să aibă bube dulci sau vierme la oase. Se mai spunea că Atanasie şi Chiril sunt cei care ţin ciuma în lanţ. Exista credința că, de îndrăznea cineva să muncească în această zi, era lovit de ciumă, fiindcă acești sfinți dau drumul bolii asupra lui, iar cei ce serbează această zi sunt feriți de această molimă, fiindcă sfinţii o ţin legată, și nu-i dau voie să se agațe de om. Se zice că din această zi se ciumează şi cartofii. Atanasie şi Chiril se ţin şi pentru a feri vitele de ciumă. Se făceau hramuri şi mormane pentru a ocoli ciuma după ele. Cine nu ţinea sărbătoarea se îmbolnăvește chiar în această zi. De aceea, când se întâmplă ca vreunul să lucreze la 17 Gerar, ca să-l ferească de mânia acestei sărbători, îl afuma pe el şi în casă cu niște buruieni de leac. Se ţinea şi pentru a nu șchiopăta caii. Ziua Sf. Atanasie și Chiril se serba de femei, făcând colaci care erau duși la biserică pentru a fi sfințiți și împărțiți oamenilor și copiilor. În unele sate, Tanasia era ținută mai mult de femei, care împărțeau pâine cu zahăr. Se făceau turte calde, care se împărțeau de pomană în aceeași zi. Prin alte părți, unde sătenii erau mai avuți, femeile făceau turte și le stropeau cu unt, pentru ca să fie ferite de ciumă. Femeile mai credincioase făceau și colivă și o împărțeau la trecători.

Cum te protejează Sf. Eftimie cel Mare, ajutorul Sf. Atanasie

Cuviosul Eftimie cel Mare, „cetățeanul cel ceresc” așa cum este descris în „Viețile sfinților” publicat în 1956, a fost fiul credincioșilor Pavel și Dionisia. El s-a născut în Meletina, Armenia, ca rod al rugăciunilor părinților săi ce nu puteau aveau copii. Evtimie, cel ce se traduce „voie bună”, avea multe Daruri ale Sfântului Duh datorită meritelor sale în slujirea Mântuitorului Iisus Hristos. Poporul își amintea că, atunci când se întâlnea cu hiare mâncătoare de sânge și veninoase, Sf. Eftimie cel Mare nu era atins de către acestea care se îmblânzeau în prezența sfântului. Înțelepciunea populară, sub influența zilei Sf. Tănase, de ziua Sf. Eftimie, pe 20 ianuarie, se respectau aproximativ aceleași interdicții, avându-se credința că oamenii vor fi protejați de ciumă. Sf. Iftenie cel Mare este „un sfânt lăsat de Dumnezeu pentru a face bine la oameni”, spuneau bătrânii satelor de altădată. „A făcut minuni mari pe pământ, a ajutat pe oameni în timpul unei foamete și din astă cauză oamenii îl serbează”. Eftimie e rea de boale, de izbituri, de friguri spuneau cei mai mulți tinerilor care lucrau în această zi. Unele superstiții îi speriau pe oameni că se vor îneca ei și vitele lor dacă nu vor respecta această zi. Prin alte zone, Sf. Eftimie era ținut se ține pentru a fi ferit de fripturi, opăriri. Se spunea că femeile care nu țin această sărbătoare au credința că mor curând. Această zi era ținută și pentru sănătatea bărbaților.

Superstiții de Tănase și Chirică șchiopul

De Tănase a ciumei și Chirică șchiopu cam toți stăteau liniștiți pe la vetrele lor. Îl țineau cam toți, din cauză că, dacă ar lucra, ar face un fel de vierme la corp, potricălindu-i toate oasele. Așa au auzit din bătrâni, a notat etnologul Th. Speranția. Se povestea că au fost femei care au murit de vierme la oase, din cauză că au lucrat în acea zi. E rău de găini, că strică vitele, dacă nu țineai ziua. Ciurica Tanasia e rea de moartea găinilor credeau gospodinele care lucrau prin ogradă astăzi. În această zi se zicea că-i bine să dai o găină de pomană. Unii dintre vracii satelor spuneau că Tănase și Chirică sunt buni contra amețelilor și că te apăra de aceste suferințe. Tot aceștia te-ar apăra de lovituri dacă le cinstești ziua. Apoi, credințele zonale intrau în detalii. Astfel, se spunea că cine nu se spăla pe cap în această, zi va fi tot anul bolnăvicios. Nu spălau rufele, că le mănâncă puricii vara, iar prin alte sate se spunea că lucrul de azi aduce pagube în casă.

Chiril, sfântul care te protejează de ologeli

Părintele nostru între sfinți Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei. El a viețuit în veacurile IV-V d.H., fiind un scriitor prolific împotriva ereziilor hristologice ale vremii. Sf. Chiril a fost motivul principal la Sinodul de la Efes din 431 d.H. care l-a îndepărtat pe Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sf. Chiril este unul din Părinții Bisericii Creștine și faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de „Pecete a tuturor Părinților”. În Calendarul popular, Sf. Chiril nu se bucură de mai puțină faimă, cunoscându-se că faptul că importanța sărbătorilor populare era dată și de mărimea faptelor sfinților. Se spunea că, cine lucrează de Sf. Atanasie și Chiril va șchiopăta. De aici, țăranii nu înhămau caii astăzi ca să nu-i apuce ologeala. Femeile spuneau că în această zi nu se împunge cu acul, căci e rău de ologeli și durere de ciolane. Alții mai „cunoscători” ziceau că lucrul în această zi fac ca vitele care sunt însărcinate să nască puii lor cu picioarele sau gâturile strâmbe. Chirilă șchiopul se ținea pentru a feri pe oameni de tăieri în timpul lucrărilor agricole, ca prășit, secerat, cosit, etc. Ziua lui este respectată mai cu seamă pentru ca oamenii sau animalele de povară să nu aibă accidente de-a lungul verii, în călătorii, ca şi la muncile agricole.