Foială spumoasă în zona Pieţei Centrale din Piatra-Neamț, joi, după prânz, la sediul Partidului S.O.S. România, cu ore bune înainte de sosirea liderului Diana Iovanovici Şoşoacă. În „aşteptarea pregătitoare”, una generos de aglomerată, atât în sală cât şi în stradă, nu au lipsit antrenamentele pentru urale şi ovaţii. Aplauzele și uralele, dublate de „standing ovations” în stil americano-nemțean, aveau să ambaleze înflăcărata atmosferă de interior a întâlnirii începute cu aproape un ceas întârziere din pricina unui blocaj rutier în zona Focșani.
Șefa S.O.S. a fost însoțită de Iulian Șerban (secretar general), Ciprian Ciubuc (deputat), Marius Tudor (Departamentul național pentru rromi al partidului) și Luis Lazarus (în rol de Luis Lazarus). La prezidiu a luat loc și Claudiu Neguriță, prezentat drept președinte al organizației județene de partid.
Mixul de inaugurare de sediu, prezentare de candidați pentru trei primării, manifest politic susținut de Diana Iovanovici Șoșoacă, cu conferință de presă în coadă, s-a desfășurat într-o înghesuială de nedescris, marcată de o incorectă îngrămădire a gazetarilor, supuși presiunii activiștilor, simpatizanților și curioșilor prezenți.
Pe partea de candidaturi de primar, primele lansate în România, am aflat trei nume: Alina Veronica Țipoș la Girov, Mirăuți Toma Alina Gheorghița la Rediu și Constantin Băltog în urbea de sub Telegoală. Cel din urmă e nimeni altul decât Cristi Băltog, persoană binecunoscută cel puțin din domeniul asigurărilor. Câțiva membri serioși ai autenticului Partid Piatra-Neamț, din generația sa, pronostichează deja că le va face zile grele celorlalți contracandidați. De reținut, în acest moment, deviza sa: „Îmi vreau orașul înapoi!”.
Cât o privește pe energica, impetuoasa, inflamanta, zgomotoasa, radicala lideră de partid, recitalul său a depășit așteptările prin căldura și gravitatea multor mesaje. Iar asta chiar dacă cele mesaje au fost țipate într-o notă inconfundabilă, una pe care emitenta și-o asumă deschis ca marcă identitară și care, după cum stau socotelile, mobilizează un public de luat în seamă.
Un fragment interesant și generos ca întindere din discurs a vizat presa, în ansamblul ei. Greu de precizat în ce măsură a fost inspirată de îngrămădiții gazetari din sală. A vorbit despre suferințele și persecuția presei oneste, amenințate efectiv cu extincția, a combătut vehement și abuzurile, fie ele comandate în regim de aservire puternic protejată, fie din prostie pură ori ticăloșie nativă. Cu bune, cu rele, a punctat că există riscul ca rundele electorale din acest an să fie ultimele în care presa să mai aibă un cuvânt decisiv de spus.
În fine, indiferent dacă rostogolești eticheta de scandalagioică sau o „dezmierzi” după numele a două cascade (Duruitoarea și Urlătoarea), prestația ei pe viu – neconstrânsă de cronometrul de la Parlament sau „regulile” CNA – arată altfel, are altă consistență. Pe dată înțelegi că știe precis cui se adresează. O cronică „Fără patimă” a întâmplării de joi, într-un articol separat, unul de week-end.
Viorel COSMA
