În tradiția românească, sărbătoarea de început a primăverii este marcată printr-un ritual ancestral cunoscut sub numele de ”40 de Păhărele”. Această sărbătoare este asociată cu practici care invocă venirea primăverii și pregătesc solul pentru lucrările agricole de primăvară. „Măcinicii” sau „sfinţişorii” se împart împreună cu 40 de pahare de vin pentru sufletele răposaților şi sporul casei în ziua de 9 martie, când este praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. În acest an, Moșii de iarnă sunt prăznuiți în ziua sărbătorii celor 40 de Mucenici.
Ziua de 9 martie este marcată în calendarul religios cu „cruce neagră”. În acest mod este recunoscută jertfa pentru Hristos a celor 40 de creștini martirizați în Sevastia. Sfinții Patruzeci de Mucenici au fost soldați creștini din Legiunea a XII-a romană din Armenia, care au fost persecutați și torturați în timpul domniei împăratului Licinius pentru credința lor creștină. Tradiția relatează numeroase miracole atribuite acestor mucenici, cum ar fi topirea gheții în care au fost aruncați și întoarcerea pietrelor înapoi la cei care le-au aruncat, rănindu-i. În calendarul popular, sărbătoarea este numită „Mucenici”.
Obiceiuri de Mucenici
Această sărbătoare creștină a Sfinților 40 de Mucenici s-a suprapus peste vechi tradiții care semnificau germinarea „renașterea” semințelor. În această zi, prin majoritatea regiunilor balcanice se pregătesc pâini ce au formă umană. Unul dintre obiceiurile specifice acestei sărbători era aprinderea focurilor în curți. Aceasta era o practică destinată atât dezghețării pământului, cât și protecției gospodăriei prin intermediul focului și a fumului care ar fi avut proprietăți apotropaice. De asemenea, arderile gunoaielor erau considerate necesare pentru purificarea mediului și pentru pregătirea terenului pentru semănat. Un alt obicei era bătutul pământului cu botele pentru a chema primăvara. Prin multe sate, copiii erau cei care loveau pământul și invocau soarele şi timpul cald. Țăranii de altădată credeau că în acest fel vor atrage norocul și fertilitatea în gospodărie, precum și o recoltă bogată. În trecut, oamenii erau extrem de atenți la semnele naturii pentru a face previziuni meteorologice. Sosirea păsărilor sau dezgroparea șerpilor erau interpretate ca semne ale venirii primăverii și indicatoare ale schimbărilor sezoniere.
Tradiția colăceilor „mucenici!
În ziua praznicului celor 40 de Mucenici, femeile coc colăceii în formă de păsări, albine sau oameni. La 40 de mucenici se făceau mai multe feluri de copturi, care se împărțeau întru amintirea celor 40 de mucenici. Se coceau colaci în formă de om cu cap, care se ungeau cu miere și erau presărați cu nuci pisate. Acești colaci se numeau brânduși, brândușei, bradoși, sfinți și sfințișori, mucenici. În unele sate, prezența turtițelor unse cu miere semnifica viață lungă și sănătate pentru stupi. Se făcea un fel de colaci în forma albinei, se ungeau cu miere și se împărțeau pe la copii. Prin unele sate se cocea o turtă, iar pe ea făceau cu țeava atâtea semne, ca fagurii de miere, câți stupi avea gospodarul. Se ungea apoi cu miere și se dădea de pomană, ca să roiască stupii. Mucenicii, indiferent de forma lor, se ofereau de pomană, după ce au fost sfințiți la biserică, pentru sufletul morților și pentru a avea parte de ploi și pentru belșug câmpului și a livezilor.
Obiceiul celor 40 de peștișori de Mucenici
Oamenii prind 40 de pești pentru cei 40 de sfinți, pentru a avea peste an noroc la pește. Se credea că în ziua aceasta au sărit în apă cei 40 de sfinți. Treizeci și nouă au scăpat, iar unul s-a înecat și s-a făcut duh necurat. De aceea e bine ca în această zi fiecare om să mănânce 40 de chitici (peștișori), pentru a nu se îneca și a nu se face și el duh necurat. În ziua de Mucenici nu se mănâncă mămăligă.
Tradiții la început de an agricol
Plugarii, după ce beau 40 de lingurițe de vin, plecau la plug. Prin alte zone, bărbații făceau o plimbare la vie, unde aveau ascunsă câte o butelcă cu vin. Tăiau câteva corzi de viță, ca via să simtă dorința de rod bogat. De Mucenici exista și o sărbătoare a stupilor. Aceștia se scoteau, se retezau și se bea rachiu cu miere. Curățau stupii de fagurii uscați, iar prin unele zone se ungeau cu rachiu de drojdie și zeamă de mucenici, pentru ca să se înmulțească albinele și mierea. Se dădea de pomană miere de stup pe la vecini și pâine.
Se spunea că Mucenicii te scapă de 40, sute și mii de necazuri. Pentru a primi ajutorul lor, țăranii de altădată făceau câte 40 de mătănii de fiecare în seara sărbătorii. Ziua Sfinților 40 de mucenici era cunoscută și ca o sărbătoare a iubirii. Prin sate se spunea că e bine „să faci dragoste astăzi, căci toată vara îți merge bine”, scria etnologul Th. Sperația.
Pornitul plugului
Odinioară, cea mai importantă activitate ce debuta, simbolic, la 9 martie era „Pornitul plugului”. Acum era anul nou al agricultorilor. Solemnitatea gesturilor rituale, atitudinea şi comportamentul de desăvârşit respect ale gospodarilor, toate pun în lumină acest moment ca fiind unul hotărâtor, de început, în care invocarea şi consacrarea aveau rostul de a proteja şi de a stimula noua recoltă. Se întorceau cu plugul 44 de brazde. Prin mai toate satele ieșeau plugarii cu plugurile la câmp, să are. Înainte de a porni plugul la câmp, se tămâiau vitele. În această zi, țăranii nu scoteau nici o vorbă cât erau cu plugul, crezând că astfel păsările nu vor strica holdele.
40 de păhărele tradiționale
De 40 de mucenici, după amiaza, bătrânii ieșeau în plaiul viilor, tăiau trei vițe de la un buștean și udau bușteanul cu vin, pentru ca Dumnezeu să dea rod bun în vara viitoare la vii. Se zicea că atât vin cât bea cineva la mucenici, atâta sânge va adăuga peste an, de aceea se credea că e bine ca fiecare să bea în acea zi câte 40 de pahare cu vin.
Obiceiuri în Săptămâna Albă
În acest an, Duminica Lăsatului sec de carne (A Înfricoșătoarei Judecăți) cade pe 10 martie. Săptămâna care urmează este cunoscută ca „Săptămâna albă”, Săptămâna Brânzei, „să se aşeze fruptul alb”, adică să se consume numai lactate şi brânză. Tradițiile pe care le respectau credincioșii de altădată în această perioadă erau sub semnul culorii albe. Se urzea pânza (căci torsul început în postul Crăciunului trebuia neapărat să fie încheiat), iar tinerii nu se spălau pe cap pentru că Lunea Albă, numită şi Lunea Burdufului, era ziua în care gospodarii tăiau burdufurile golite şi le dădeau tinerilor mascaţi să-i lovească pe „holteii” care nu se însuraseră. În Marţea Albă femeile nu lucrau pentru ca pruncii lor să fie feriţi de boli nervoase şi nesomn. Se ținea pentru boli. În Marțea Albă nu se spală rufe. Prin alte sate, Marțea Albă era dezlegată femeilor numai să spele, dar fără să întindă rufele, fiindcă ar fi atras grindina.
