Fără patimă: Faza cu pietreanul Aurelian Bălăiţă, Cetăţean de Onoare la Iaşi

Dacă Mesagerul nu scrie despre unele subiecte deopotrivă de sensibile, spectaculoase şi aducătoare de prestigiu, se vede treaba, tristeţea îşi face de cap. Este şi cazul prof. univ. dr. Aurelian Bălăiţă, căruia i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Iaşi. Am lăsat să vedem dacă mai descoperă cineva subiectul în ideea de a limita acuzaţia cronicizată de fundamentalism rareşist, una stârnită de regulă de articolele publicate sub genericul „Cultul performanţei”.

Timpul a trecut şi se face acuşica de o lună de la eveniment. În treacăt fie spus, dar exemplul nu este ales deloc întâmplător, a trecut mai bine de un an de când regizorul Alexandru Dabija a devenit Cetăţean de Onoare la Piatra-Neamţ. Votul favorabil s-a dat în urma campaniei susţinute de Mesagerul de Neamţ, concretizată în proiectul asumat de către fostul viceprimar Alin Lehăduș. Numai că „organele” locale au uitat să îi înmâneze diploma celui onorat.

Cititorii noştri au făcut cunoştinţă cu absolventul Liceului de matematică-fizică „Petru Rareş” (promoţia 1982) cu ani buni în urmă, într-un episod dedicat cultului anterior pomenit. Articolul Profesorii universitari Ciobanu, Foşalău şi Bălăiţă – trei pietreni de top la Iaşi este disponibil aici. Iată un fragment:

<<Aurelian Bălăiţă e modelul minunat de om care a avut puterea să se rupă de drumul pe care pornise şi să-l regăsească pe cel predestinat. Începe aventura ”postliceală” cu Facultatea de Mecanică din cadrul Institului Politehnic Iaşi al vremii, dar se impune după absolvirea Universităţii de Arte ”George Enescu” (1994) cu o licenţă în artă teatrală. Pentru cine îi cunoştea trecutul, nicio surpriză. Făcuse de mic violoncel şi pian la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Piatra Neamţ, crescuse efectiv în Teatrul Tineretului, care-i era nu a doua casă, ci una curat echivalentă. Avea talent şi inspiraţie la grafică, îmblânzea chitara, iar drumul spre Cenaclul Moldavia, condus de legendarul Emilian Marcu, a fost firesc. Lucrează ca actor debutant la Teatrul Naţional ”Vasile Alecsandri” (1986-1991), apoi la Teatrul ”Luceafărul”, în două etape. Din 1995, începe o carieră firească la universitatea absolvită. În 2006, obţine un doctorat în Artele spectacolului teatral, cu o teză numai bună de actualizat: „Figuri păpuşăreşti în opera lui I.L. Caragiale. Valorificări regizorale”. Din 2007, este conferenţiar, iar din 2013, profesor universitar şi îndrumător de doctorate în domeniul Teatru. Ca o răzbunare definitivă pe proiectul ingineresc iniţial, între 2012 şi 2016 a deţinut funcţia de prorector al Universităţii de Arte>>.

Fostul student la Mecanică, refugiat în Republica Electro Iași pe la mijlocul anilor ’80, este acum la al doilea mandat de rector la UNAGE.

Colegiul Naţional „Petru Rareş” l-a onorat cum se cuvine la sărbătoarea de 150 de ani. Gala Excellentia s-a ţinut pe 27 noiembrie 2019 la Teatrul Tineretului. A venit însoţit de soţie, Vasilica Bălăiţă, născută Onicioaia, care a jucat câţiva ani chiar la TT. Merită subliniat şi titlul tezei sale de doctorat fiindcă rimează bine cu a soţului: „Alchimia absurdului în teatrul lui Eugène Ionesco”. Cu gândul la rolurile interpretate la noi, oferim o fotografie de colecţie de la premiera spectacolului „Împăratul muștelor” (20 octombrie 2001). De la stânga la dreapta: Olimpia Mălai, Vasilica Oncioaia, Nora Covali, Dorina Maria Haranguş.

E momentul perfect pentru a face şi legătura spre începutul articolului, cu invocatul Cetăţean Dabija. Chiar în ziua votului onorant din consiliul local, pe 23 februarie 2023, publicam mesajul omagial transmis de rectorul nostru: „Am luat microbul teatrului în adolescență, pe vremea când eram licean în Piatra, văzând iar și iar spectacolele montate de Alexandru Dabija la TT. Orice întâlnire cu el e spumoasă, de neuitat. Alexandru Dabija e veșnic tânăr, inepuizabil, surprinzător. Are o prospețime de invidiat, e un ludic incurabil, cu un umor irezistibil. Ca artist și ca om e foarte îndrăgit, e iubit oriunde ar fi. E firesc ca unul din cei mai mari regizori pe care îi avem să primească onoruri din partea orașului de munte cu care rezonează atât de bine”.

Votul de la Iaşi s-a dat într-o şedinţă ordinară, dar care a avut caracter solemn, pe 27 martie. Asta întrucât în 1918, pe 27 martie, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu Ţara Mamă. Aleşii locali au acordat titlul de Cetăţean de Onoare pentru patru rectori de universităţi de stat. Ceilalţi trei sunt prof. univ. dr. Viorel Scripcariu – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” şi acad. prof. univ. dr. Gerard Jităreanu – Universitatea de Ştiintele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad”.

O fi el cum o fi primarul Mihiai Chirica, dar operaţiunea asta i-a ieşit de minune. Pe plan local, în Spart City, sub influenţa modelului de la Iaşi şi ţinând cont de ce-am fost şi ce-am ajuns, poate se gândeşte cineva cu putere de iniţiativă publică la personalităţile uriaşe care au marcat dezvoltarea oraşului şi judeţului, pentru a-i onora încă din timpul vieţii. Astăzi, doar două identităţi de directori care vin ca două peceţi istorice: dr. ing. Adrian Ghica – Trustul General Antrepriză Construcţii-Montaj al judeţului şi ing. Valeriu Momanu – Platforma Săvineşti.

Viorel COSMA