Mijlocul Postului Mare reprezenta un motiv în plus de sărbătoare printre credincioșii de altădată. Era considerată o perioadă de aparentă acalmie – au trecut deja patru săptămâni din post. Mijlocul postului era marcat cu obiceiuri, tradiții și superstiții locale, făcând parcurgerea următoarelor patru săptămâni mai ușoară.

Au trecut deja patru săptămâni din Postul Mare. În tradiția Bisericii, dar și în Calendarul popular, această săptămână de cumpănă este cunoscută ca „Miezul Păresimilor”. Cuvântul ”păresimi” semnifica, cu sute de ani în urma, toata perioada postului Sfintelor Paști. Cuvântul desemna cele patruzeci de zile ale postului. Țăranii de altădată considerau această perioadă una plină de provocări, de ispite, toate având ca scop ca credincioșii care au postit până acum să renunțe la post. Prin multe sate, acest Timp era imaginat drept „om mare, făcător de rele”.

Superstiții la Mijlocul Păresimilor

În această săptămână țăranii de altădată se fereau să lucreze după asfințitul soarelui. Nu se văruiau pereţii caselor şi erau pedepsiți aspru toți cei care nu posteau. În miercurea din Mijlocul Păresimilor se realiza o numărătoare a ouălor, crezându-se că în așa fel se atrage sporul. Ouăle nu se numărau în mod obişnuit, ci „o mie de ouă, două mii de ouă, trei mii…”. Apoi se alegeau cele care urmează a fi vopsite de Paşti. Număratul ouălor avea şi semnificații așa zis profetice. Astfel, dacă numărul ouălor era impar, se credea că va muri cineva din familie. Pentru a avea belşug în gospodărie, se amesteca un ou cu gunoiul din grajd. În ziua de astăzi, a avea gunoi de grajd pentru a fi împrăștiat pe ogor înseamnă belșug. Ouăle numărate se dau prin gunoi, ca să se înmulțească ca gunoiul. Tinerele fete care doreau să fie frumoase mergeau la râu şi așteptau să se tragă primul clopot la biserică. Atunci se spălau în apă curgătoare ca să aibă pielea albă şi netedă ca oul. Se oferea un ou la un copil mic care nu ştia să mulțumească.

Obiceiuri la Mijlocul Păresimilor

În această săptămână, credințele populare se împleteau cu activitățile din gospodărie. Prin credințe, țăranii de altădată se motivau să realizeze anumite sarcini agricole. Se numără ouăle din cuibare nu pentru a vedea câte s-au adunat, crezând că astfel găinile se vor oua și mai mult. Mersul timpului era și el adaptat în treburile gospodărești. Acum se credea că este cel mai bine să pui găinile la clocit. Dar, ouăle strânse până la Mijlocul Păresemilor nu erau considerate bune pentru scos pui, ci numai acelea strânse începând cu această zi. Se face numărătoarea ouălor și pentru ca acestea să nu se strice până la Paște. Femeile își numărau ouăle strânse și apoi spuneau pe la vecine, având convingerea că până la Paște au să se înmulțească. Se credea că „dacă nu s-ar spune sau s-ar spune minciuni, ouăle n-au să se mai înmulțească”.

Praznicul Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Pe data de 14 aprilie, Calendarul creștin-ortodox marchează praznicul Sfântului Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului. Acest trăitor cu Hristos, alături de Sfânta Parascheva de la Iași, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și toți sfinții cunoscuți și necunoscuți din zona Moldovei, reprezintă soborul Sfinților Ocrotitori ai Moldovei.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, s-a născut în jurul anului 1660 în satul Gledin din ținutul Bistriței-Năsăudului. El a fost atras de viața duhovnicească încă de mic copil. De la o vârstă fragedă a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a primit tunderea monahală și unde a învățat tainele vieții călugărești. Sfântul Ierarh Pahomie s-a remarcat prin smerenia sa profundă, dragostea pentru Hristos și râvna pentru rugăciune. A fost ales egumen al Mănăstirii Neamț, unde a condus obștea cu înțelepciune și blândețe. În anul 1707, a fost hirotonit episcop al Romanului, păstorind cu multă dăruire eparhia sa.

Activitatea Sfântului Ierarh Pahomie

Episcopul Pahomie a fost un ctitor de biserici și mănăstiri, construind Schitul Pocrov din Neamț și Schitul Vovidenia din Roman. De asemenea, s-a îngrijit de tipărirea de cărți religioase, contribuind la răspândirea învățăturilor ortodoxe. După șapte ani de episcopat, Sf. Ier. Pahomie s-a retras din scaunul episcopal, dorind să se reîntoarcă la liniștea vieții monahale. A petrecut ultimii ani ai vieții sale la Schitul Pocrov, unde s-a nevoit în rugăciune și pocăință. A trecut la cele veșnice în anul 1724, fiind înmormântat înaintea intrării în biserica cea mare a Lavrei Pecerska. La scurt timp, ucenicii i-au adus moaștele la Schitul Pocrov, așezând-le în biserică construită de el. Sfântul Pahomie de la Gledin a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2007. Moaștele sale se află la Schitul Pocrov, unde sunt venerate de credincioși pentru sfințenia vieții și miracolele săvârșite.

Miracole cunoscute al Sfântului Ierarh Pahomie

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin este cunoscut pentru faptul că Sfânta Treime i-a ascultat rugăciunile și a realizat miracole. Vindecarea unui orb: un om orb din Neamț a venit la Sfântul Pahomie rugându-se pentru vindecare. Sfântul l-a uns cu untdelemn sfințit și i-a poruncit să-și spele ochii cu apă de la izvorul schitului. Omul și-a recăpătat vederea pe loc. Un alt miracol se referă le eliberarea din temniță a unui boier din Roman. Acesta a fost închis pe nedrept. Soția sa s-a rugat cu lacrimi la Sfântul Pahomie, cerându-i ajutorul. Sfântul i s-a arătat în vis boierului și i-a spus că va fi eliberat. A doua zi, boierul a fost pus în libertate.

Moștenirea Sfântului Ierarh Pahomie

Sfântul Pahomie ne-a lăsat o moștenire duhovnicească bogată, fiind un model de smerenie, rugăciune și dragoste pentru Hristos. A adunat o bogată bibliotecă pe care a dăruit-o mănăstirii Neamț și schitului Pocrov. O listă pe care a făcut-o în perioada episcopatului la Roman „Izvod de cărți câte am să se știe (7219-1711) martie” cuprinde 52 de titluri. La acestea se adaugă și lucrările cumpărate după această dată. „Izvod de zestre Pocrovul (1711-1802)” amintește de 42 de cărți.

Câteva învățături importante ale Sfântului Pahomie:

”Smerenia este temelia tuturor virtuților”.

”Rugăciunea este arma cea mai puternică a creștinului”.

”Dragostea este legătura desăvârșirii”.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin este un ocrotitor al Moldovei și un exemplu de urmat pentru toți cei care doresc să trăiască o viață creștină autentică.