Incendii, inundații, alunecări de teren, accidente rutiere sunt parte din situațiile de urgență la care în prima linie sunt pompierii militari. Echipajele intervin într-un ritm prestabilit, rapid, și lucrează ca un tot. Cei mai mulți dintre noi am văzut astfel de intervenții, în direct sau poate pe canalele media, însă la o astfel de acțiune nu este timpul fizic necesar pentru a zări chipurile militarilor. Și chiar dacă ar fi, nu ai cum să îi vezi prea bine din pricina echipamentului. Așa că, intuitiv presupui că este vorba de salvatori bărbați. Dar nu întotdeauna este așa și mai nou, unele unități de pompieri din țară au și femei în echipele de intervenție. Recent și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Neamț a „spart gheața” și s-a înregistrat un record istoric: prima prezență feminină într-un echipaj de intervenție. Sunt angajate femei și în alte compartimente, contabilitate, resurse umane sau prevenire, în general muncă de birou, însă acum a avut loc o premieră, iar de la sfârșitul lunii aprilie Ioana Toader, absolventă a Școlii de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldești, este încadrată ca servant pe o autospecială de stingere din dotarea inspectoratului nemțean. Ce resorturi au împins-o către o meserie dură, specific bărbătească, unde este nevoie de pregătire fizică susținută, zilnică, dar și de tărie de caracter pentru a trece peste imaginile greu de privit de la evenimente rutiere grave ori incendii soldate cu pierderi de vieți omenești sau răniți grav, am încercat să aflăm în prima ei zi de lucru pe intervenție la ISU Neamț, 13 mai – tură de 24 de ore, cu începere de la ora 8 dimineața.

„Sunt o fire mai băiețoasă”

Luna viitoare, Ioana Toader împlinește 21 de ani. Este de loc din Botoșani, iar copilăria și adolescența a trăit-o la casă, nu la bloc.

„Am avut o copilărie frumoasă pe care am împărțit-o cu fratele meu mai mare care acum este student, dar nu urmează o carieră militară. Pentru că am locuit la casă, nu la bloc, am avut mai mult loc de mișcare, ca să spun așa. Întotdeauna am fost mai băiețoasă, așa că nu prea m-am jucat cu păpușile, ci mai mult băteam mingea afară. Oricum, în zona în care locuiam eu erau mai mult băieți, așa că nici nu prea am avut de ales. Eram eu și o prietenă, astfel că ne luam după ei. Cu băieții eram la jocurile copilăriei, dar și la tenis ori fotbal”, spune Ioana Toader.

La finalul gimnaziului a decis că i-ar plăcea pe viitor să lucreze cu copiii, să devină învățătoare, astfel că a urmat cursurile Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani. Nu a avut un model cazon în familie și nici unul din părinți, dar nici rudele apropiate nu sunt militari de carieră. Totuși Ioana Toader și-a schimbat opțiunea când era în clasa a XI-a.

„Chiar dacă părinții mei au considerat că sunt mai potrivită pentru sistemul didactic, deoarece îmi plac copiii și spun ei că sunt empatică, după ce le-am spus, prin clasa a XI-a, că mi-aș dori să urmez o carieră militară, m-au susținut. Am oscilat între poliție, jandarmerie, dar am ales să devin pompier pentru că este o meserie unde poți ajuta foarte mult și poți face bine. În acel an, 2020, a fost pentru prima dată când au fost acceptate și fete la concurs. Atunci am știut că aceasta e calea de urmat și mi-am dorit foarte mult să devin pompier de intervenție”, punctează Ioana Toader.

„Părinții au considerat eșecul meu un semn, dar eu spus că semnul era că nu sunt bine pregătită”

Tânăra nu a făcut sport de performanță, iar după terminarea liceului a considerat că pregătirea fizică nu o avantajează, astfel că nu a participat la concurs de admitere la școala militară, ci s-a axat pe sport. A exclus varianta academiei și a optat pentru școala de subofițeri pentru că și-a dorit să lucreze pe mașina de intervenție și nu la birou. Primul concurs de admitere la care s-a înscris a fost în primăvara anului 2022 și așa cum se temea, deși a trecut de testul psihologic, tracțiunile au fost cele care i-au dat bătăi de cap și a fost respinsă.

„Am încercat și în următoarea sesiune și din nou am picat. De această dată am trecut de tracțiuni, dar am depășit timpul în care trebuia să fac traseul aplicativ, 2 minute și 15 secunde. Părinții mei, care cel mai probabil se gândeau că mai bine mi-ar fi în învățământ, au considerat eșecul meu un semn. Dar eu am spus că semnul era faptul că nu eram destul de bine pregătită. Însă am fost determinată și am zis că o să dau concurs ori de câte ori este nevoie pentru a fi admisă. Nici o clipă nu am fost dezamăgită, am gândit că trebuie să muncesc în continuare, cu atât mai mult cu cât în acea sesiune nu a fost admisă nici o fată”, rememorează tânăra.

„Atunci am știut că este șansa mea”

După ce a terminat liceul, Ioana Toader s-a mutat la Brașov și a lucrat în comerț, la început într-un magazin de încălțăminte, apoi într-o cofetărie. Două zile lucra și următoarele două le dedica exclusiv pregătirii fizice, iar pentru asta a mers la sală, a alergat și a avut un antrenor care a ajutat-o pentru pregătire. A treia încercare a fost cu noroc și de această dată a ajuns în punctul dorit.

„Nu pot să spun că a fost ușor, dar pregătirea fizică susținută m-a ajutat și am zis că trebuie să continui să mă antrenez. Atunci am știu că este șansa mea. Și așa a fost. Am trecut și de tracțiuni, am atins timpul dorit și la a treia încercare, la concursul care a avut loc în primăvara-vara anului 2023 am intrat la școala de subofițeri”, adaugă sergentul major.

La acel concurs au fost două candidate femei, Ioana de la Botoșani și Luciana, din Olt. Ambele la a treia încercare, au trecut examenul și au devenit colege de cameră împărțind provocările vieții cazone. Au urmat 10 luni într-un sistem militar, frumos, dar obositor, după cum spune pompierul. Programul zilnic începea cu deșteptarea, la ora 6:00, apoi înviorarea, curățenia în cameră, sectoarele, masa, iar de la ora 8:00 la 14:00 erau orele de curs, în clasă, dar și în poligon. După masa de prânz, alte câteva ore, până la 19:00, erau dedicate studiului.

„La început a fost foarte greu, dar am avut noroc una de cealaltă, eu de Luciana și ea de mine. Ne-am susținut reciproc și ne-am ridicat moralul una alteia când a fost necesar, iar acest lucru ne-a ajutat foarte mult, a contat enorm. Am fost ca două gemene, unde era una, era și cealaltă”, punctează Ioana Toader.

Chiar dacă nu a fost ușor, ambele tinere au terminat școala, iar festivitatea de absolvire a fost încununarea eforturilor fetelor care au tras cu dinții să devină cadre militare. Ioana s-a bucurat la festivitate de prezența familiei care a susținut-o în drumul ei care nu a fost deloc „cărare bătută”.

Media 9,44: a 14-a din 167 de absolvenți

Ioana Toader consideră că meseria de pompier i se potrivește, asta a vrut, a tras tare și a terminat cursurile a XIV-a dintr-o serie cu 167 absolvenți. Cu media 9,44 a putut alege unde să muncească și prima opțiune a fost Brașov, dar singurul loc a fost ocupat de un coleg. A ales Piatra Neamț pentru apropierea de casă, pentru că îi place zona de munte și chiar ia în calcul posibilitatea să se stabilească aici.

„Până acum aici, la Neamț, nu au fost fete pe intervenție și eu «sparg gheața». Vreau să rămân aici, să îmi fac meseria și să devin din ce în ce mai bună”, spune Ioana Toader.

După școală, în care a avut luni de practică, prima zi de muncă la ISU Neamț a fost pe 29 aprilie, dar în tură de intervenție de 24 de ore a intrat de pe 13 mai. Când a avut și prima misiune, o mașină lovită de tren la Dumbrava Roșie.

„De cele mai multe ori civilii care sunt la eveniment nu-și dau seama că sunt fată și nu simt nici o nevoie să mă afirm în această direcție. Am părul strâns, avem cagulă sub cască, deci se văd doar ochii. Și fac misiunea, oricare ar fi aceasta, alături de colegii mei. În general nu am frici, dar dacă ar fi să mă tem de ceva, este să nu mă accidentez”, punctează Ioana.

Tânăra cu ochi albaștri ca cerul, delicată și ușor pistruiată, și-a dorit cu ardoare să devină pompier și este convinsă că va face față, doar că are nevoie de timp să demonstreze. Vrea să ajute și să facă bine, iubește natura și drumețiile montane, prețuiește timpul petrecut cu familia și prietenii și își dorește satisfacția muncii pe care deocamdată a simțit-o în perioada de practică. Dar activitatea ei de militar profesionist, pompier de intervenție, abia acum începe.