Maria Lungu reprezintă un exemplu remarcabil de profesor dedicat, care a transformat activitatea de predare într-o aventură constantă, plină de descoperiri și experiențe care au depășit cu mult granițele convenționale ale sălilor de clasă. Născută în Vrancea, ea a fost încă din tinerețe influențată de frumusețea munților și de liniștea pădurilor, fapt ce a determinat-o să caute un loc izolat unde să poată lucra cu elevii într-un mod cât mai autentic și apropiat de natură. După terminarea studiilor la București, unde a fost implicată în activități de speologie cu Cercul „Focul Viu”, Maria Lungu a ales să se stabilească în Borca, o comună din județul Neamț cunoscută pentru peisajele sale montane. Alegerea acestei locații nu a fost întâmplătoare, ci una deliberată, motivată de dorința de a lucra într-o zonă montană, departe de agitația urbană.

„Am venit aici în ‘72 prin repartiție, fiindcă am vrut neapărat la munte și era singurul post în zonă montană. Am vrut să am libertatea să fac activitățile pe care mi le doream”, mărturisește ea, subliniind astfel o preferință clară pentru o viață dedicată naturii și explorării.

Expedițiile ca formă de educație

Maria Lungu a fost o pionieră în organizarea de expediții montane și speologice pentru copii, transformând astfel activitatea educațională într-o experiență de neuitat pentru elevii săi. Aceste expediții nu erau doar simple excursii, ci adevărate lecții de viață, în care copiii învățau despre geografie, biologie, și cultură, dar și despre responsabilitate, curaj și muncă în echipă.

„Mi-am spus: de ce să nu fac expediții cu copiii? Ca student am făcut expediții cu colegii la munte și în Deltă”, explică ea despre începuturile acestei activități inovatoare.

În cadrul acestor expediții, Maria Lungu s-a asigurat că fiecare elev avea un rol bine definit, fie că era vorba de documentarea unei specii de plante sau de cartografierea unei peșteri.

„Regulamentul expedițiilor era ca fiecare să aibă câte o funcție”.

Acest mod de organizare nu doar că încuraja responsabilitatea individuală, dar și stimula interesul pentru știință și natură.

Pasiune pentru speologie și geografie

Speologia a fost una dintre marile pasiuni ale Mariei Lungu, pe care a reușit să o transmită și elevilor săi. Multe dintre expedițiile organizate de ea includeau explorări speologice, în cadrul cărora elevii aveau ocazia să descopere peșteri și fenomene carstice unice.

„În ‘78 am început expedițiile și cu caracter speologic… și am fost în Valea Sighiștelului care e o vale plină de peșteri”.

Prin intermediul acestor expediții, elevii nu doar că învățau despre geologie și geomorfologie, dar erau și provocați să își depășească limitele și să își învingă temerile.

„Ne-am dus într-o peșteră neexplorată, am numit-o noi Peștera Albă. Toți pereții erau albi, cu calcit, un calcit însă moale, puteai băga degetul în pereți. Toate concrețiunile erau din calcitul acela moale, care se depunea. Le spuneam copiilor să aibă grijă să lase peștera așa cum am găsit-o.”

Educație și cultură tradițională

Pe lângă pasiunea pentru natură și științe, Maria Lungu a fost și un mare susținător al păstrării tradițiilor și obiceiurilor locale. În cadrul expedițiilor, ea încuraja elevii să documenteze tradițiile și cultura zonelor vizitate, contribuind astfel la păstrarea unui patrimoniu cultural valoros.

„Am găsit un obicei interesant: își îngropau morții în curte pentru că aveau biserica foarte departe și locuiau într-o zonă izolată, abruptă”.

Aceste observații, împreună cu desenele realizate de elevi, erau incluse în jurnalele de expediție, care participau ulterior la concursuri naționale și internaționale, câștigând numeroase premii.

Recunoașterea muncii și dedicației sale

Munca și dedicația Mariei Lungu nu au trecut neobservate. De-a lungul anilor, expedițiile organizate de ea și jurnalele elaborate împreună cu elevii săi au fost premiate în numeroase rânduri, culminând cu trofeul ”Busola de Aur”, un premiu extrem de prestigios, obținut în competiție cu alte mii de jurnale.

„Din trei mii, al nostru a câștigat Busola de Aur.”

Învățarea prin experiență directă

Unul dintre principiile fundamentale pe care Maria Lungu le-a adoptat în activitatea sa pedagogică a fost învățarea prin experiență directă, promovând valoarea imensă a experiențelor practice și a contactului direct cu mediul natural. Expedițiile organizate de ea nu erau doar despre geografie sau speologie, ci și despre formarea caracterului și a abilităților de viață. Acest tip de abordare nu doar că le-a oferit elevilor cunoștințe, dar i-a pregătit și pentru provocările vieții, învățându-i să fie adaptabili, să lucreze în echipă și să își asume responsabilități. În activitatea sa de-a lungul anilor, Maria Lungu a fost mult mai mult decât un simplu profesor; ea a fost un mentor care a avut un impact durabil asupra elevilor săi. Acești tineri, care au avut privilegiul de a participa la expedițiile organizate de ea, nu doar că au dobândit cunoștințe academice, ci au învățat și valori fundamentale, precum perseverența, curajul și responsabilitatea. De exemplu, elevii săi au învățat să facă față provocărilor fizice și mentale atunci când explorau peșteri sau urcau pe munți.

„Am fost și la cetățile Ponorului. În peștera de la Balta ca să trecem dintr-o sală în alta trebuia să escaladăm niște stânci și nu se putea decât cu frânghia”.

Astfel de experiențe, organizate cu atenție și grijă, le-au oferit elevilor ocazia de a-și testa limitele și de a învăța ce înseamnă munca în echipă și susținerea reciprocă.

Impactul asupra viitoarelor generații

Impactul pe care Maria Lungu l-a avut asupra elevilor săi este unul care s-a extins mult dincolo de anii de școală. Mulți dintre elevii care au participat la expedițiile și activitățile organizate de ea au continuat să manifeste un interes profund pentru natură, știință și cultură, și-au ales cariere în aceste domenii și au devenit la rândul lor mentori pentru noile generații. Prin tot ceea ce a făcut, Maria Lungu a lăsat o amprentă de neșters asupra comunității și asupra vieților celor pe care i-a educat, contribuind astfel la formarea unei noi generații de tineri responsabili, curioși și pasionați de cunoaștere.

„Totdeauna m-am preocupat și pentru elevi, dar și pentru cadrele didactice să nu se plafoneze. De asta s-au realizat foarte mulți dintre copiii care au plecat de aici. Am avut ani în care admiterea la învățământul superior era de 90% și am avut și o clasă cu 100%, o clasă cu profil real. Munca era muncă, adică ne distram, mergeam în excursii, făceam fel și fel de trăsnăi, dar când era vorba de ore acolo era seriozitate.”

O viață dedicată educației și explorării

Maria Lungu nu a fost profesoară doar la catedră; ea este un simbol al dedicării, inovației și pasiunii pentru educație și natură. Prin munca ei, a demonstrat că educația poate fi și o aventură, un proces de descoperire care să inspire și să formeze tineri pregătiți să înfrunte provocările vieții. Expedițiile, lecțiile de speologie, studiul culturii și tradițiilor locale – toate acestea au fost parte integrantă a viziunii sale asupra educației, o viziune care a transformat Borca într-un centru de învățare și explorare de renume. Astfel, Maria Lungu rămâne un exemplu viu al modului în care pasiunea pentru cunoaștere și dedicarea față de elevi pot schimba vieți și pot lăsa o moștenire durabilă pentru generațiile viitoare.

„Am făcut ce mi-a plăcut. Și copiii m-au ajutat, dacă nu erau așa receptivi și dornici să vadă, curioși, poate că nu reușeam. Dar ei stând aici, neieșind din zonă decât foarte rar, aveau curiozitatea să iasă, să vadă cum e în altă parte. Cui i-a plăcut foarte mult a repetat, de asta am veteranii care au câte 4 ani de expediții, plus Ștafeta Munților.”