Un fiu de seamă al munților Neamțului: prof. univ. dr. Dan Dumitriu

Alături de diplomatul Constantin Cojocaru, geofizicianul Dragomir Romanescu, arhivistul Mihai Mârza, istoricul Gheorghe Negustor, colonelul STS Alexandru Ungureanu, geografii Ion Pârvulescu sau Iulian Săndulache, prof. univ. dr. Dan Dumitriu este un reprezentant de marcă al personalităților plecate de pe Valea Muntelui spre o activitatea la nivel înalt. Dan Dumitriu este geograf este şi apropiat ultimilor doi amintiți în listă: coleg într-ale geomorfologiei cu Iulian Săndulache şi a profesat alături de Ion Pârvulescu la Staţiunea de Cercetări „Stejaru”. Suntem onoraţi să prezentăm biografia (puţin romanţată) a prof. univ. dr. Dan Dumitriu, de la Facultatea de Geografie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Încă din clasa a IV-a a dovedit aptitudini pentru geografie, iar în clasa a V-a a intrat în atenţia profesoarei de geografie Maria Lungu, care a fost şi diriginta sa. Preocupările geografice au însemnat şi participarea la expediţiile „Cutezătorii”, de mare notorietate şi prestigiu în acele vremuri.

A ales un liceu hidrotehnic din Iaşi, unde a devenit unul dintre discipolii profesoarei de geografie, Lavinia Şandru, o profesoară dedicată, şi a urmat participarea la concursuri şi olimpiade de geografie şi, bineînţeles, facultatea de geografie.

În anul al II-lea de facultate, profesorul Ioniță Ichim l-a îndemnat spre cercetare, în domeniul geomorfologiei. Profesorul Ioniţă Ichim este omagiat de către geografii moldoveni printr-un concurs regional ce-i poartă numele şi care a avut faza pe Moldova pe 11 mai. Şi au fost rezultate excelente ale elevilor din Borca, Grinţieş, Hangu sau Bicaz.

După facultate a început activitatea la Stațiunea de Cercetări „Stejarul“ din Piatra Neamț alături de profesorii Maria și Nicolae Rădoane, Constantin Grasu, Crina Miclăuș sau Ion Pârvulescu. Ultimul numit, „dom’ profesor”, cum este numit, sau „Mao”, cum îl ştiau colegii de demult îşi aminteşte cu drag de mai tânărul său coleg de la geomorfologie (el activând în climatologie). Ne-a vorbit despre un muntean pe care te puteai baza (domnul Pârvulescu era de la Severin), care făcea lucrul aşa cum trebuie, bine pregătit şi cu migală. Era om de echipă, un bun coleg, cu care îţi plăcea să mergi pe teren şi cei doi geografi păstrează o strânsă legătură, căci astfel de legături nu se rup uşor. Cei 5 ani la o staţiune de cercetări cu mare prestigiu şi cu colegi de mare valoare au fost foarte importanţi pentru tânărul care se întorcea la facultate, de această dată în postura de cadru didactic, urmând scara unei cariere didactice academice, un „cursus honorum” încununat de titlul de profesor universitar în 2017.

Teza domniei sale de doctorat „Sistemul aluviunilor din bazinul râului Trotuş” a primit distincţia Magna Cum Laude şi Premiul „Simion Mehedinţi” al Academiei Române.

CV-ul domniei sale este unul foarte bogat şi cei apropiaţi de mediul academic pot înţelege valoarea a 12 articole cotate ISI, unele realizate împreună cu foştii colegi de la Stațiunea de Cercetări „Stejarul“ din Piatra Neamț. Sau cele 18 articole publicate în reviste indexate BDI. Să menţionăm şi cărţile realizate în colaborare cu mai sus menţionaţii Ioniţă Ichim, Maria şi Nicolae Rădoane. În perioada 2002-2022 a fost coordonatorul a 250 de lucrări de licenţă, 55 de lucrări de disertaţie, 10 lucrări de gradul I şi avea în grija sa 5 doctoranzi.

Cunoaşteam parte din acest CV prin intermediul unui fost doctorand, cu care coordonatorul colabora la studii şi articole: Valeriu Linu-Stoilov, şi el din munţii Neamţului, nu departe de Borca, de la Grinţieş. Un doctorand care însă nu se va putea bucura de o înaltă distincţie pe care credem că ar fi meritat-o cu prisosinţă, căci aripile tânărului s-au frânt.

„Parcursul meu profesional, flancat de o perseverență constructivă (nu de una care generează încăpățânare!), se regăsește foarte bine în maxima lui Napoleon Bonaparte: Efortul îşi arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească sau în cea a lui Balzac: Numai perseverenţa duce la izbândă. Alături de perseverență, în alegerea profesiei mele a contribuit esențial și permanenta informare (trebuie să te călăuzești după dictonul: Informează-te înainte de toate!), precum și conștientizarea abilităților și a cunoștințelor reale, întocmai ca în citatul din Larry Bird: Un învingător este cineva care îşi recunoaşte talentele date de Dumnezeu, trudeşte pentru a le transforma în abilităţi şi foloseşte aceste abilităţi pentru a-şi îndeplini ţelurile”, mărturisea domnul profesor pentru cercetarea „Inspirație și pasiune. Proiect de orientare școlară și profesională”, realizată de Eliza Ventaniuc în 2021 în cadrul Centrului Județean de Asistență Pedagogică Neamţ.

Tot din acest material am ales aserţiunea domniei sale despre „satisfacțiile legate de realizarea pe plan uman și profesional a foștilor studenți. Nu vă închipuiți ce bucurie este în sufletul unui profesor când un fost elev (student) este remarcat (în sensul benefic!) în societate!? Atunci profesorul, plin de mândrie, spune: Acesta a fost elevul (studentul) meu!“. Adăugăm şi noi pe numeroşii studenţi pe care i-am cunoscut şi au spus cu mândrie şi recunoştinţă pentru Dan Dumitriu: „A fost profesorul meu!”.

Am ales din interviul acordat regretatului profesor Gheorghe Ţigău (care a activat şi la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca) un mic fragment pe care îl considerăm definitoriu pentru un om şi o carieră: „Pentru viaţă reperele morale sunt bine întipărite de mic copil: munca cinstită, respectul, seriozitatea. În profesiune reperele le-am dobândit la Staţiunea Stejarul, unde cuvântul de ordine era munca bine făcută (bine documentată şi argumentată)”.

Cele prezentate le considerăm parte a unui model de urmat. Un copil din munţii Neamţului a plecat să descopere lumea, să o înţeleagă şi să o cucerească. Şi a dovedit că se poate…

Daniel DIEACONU