Biserica din satul Stejaru, resfințită în prezența Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul

Resfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” din Stejaru

Sâmbătă, 12 octombrie 2024, comunitatea credincioșilor din satul Stejaru, comuna Farcașa a fost gazda unui eveniment deosebit, odată cu resfințirea Bisericii ”Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron”. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, înconjurat de un sobor numeros de preoți.

Moaștele sfinților de la Muntele Athos

Cu acest prilej, biserica a primit spre închinare moaștele unor sfinți aduse de o delegație din partea Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos, condusă de Ieromonahul Teofil și Monahul Macarie. Credincioșii prezenți au avut ocazia de a se închina la moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Haralambie, Sfinților Cosma și Damian, Sfântului Trifon, Sfântului Modest, Sfintei Mucenițe Varvara, Sfântului Apostol și Evanghelist Matei și Sfântului Arhidiacon Ștefan.

Distincții acordate în cadrul ceremoniei

În cadrul ceremoniei, părintele paroh Mihai Ciprian a primit distincția de iconom stavrofor, în semn de recunoaștere pentru activitatea sa neobosită în slujba comunității și a Bisericii. De asemenea, primarul comunei, Bogdan Țifui, a fost onorat cu distincția „Crucea Moldavă,” cea mai înaltă distincție oferită mirenilor de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ca semn de apreciere pentru implicarea sa în susținerea valorilor ortodoxiei și în dezvoltarea comunității locale. Evenimentul a atras un număr mare de credincioși din împrejurimi, care s-au bucurat de binecuvântarea oferită de această sărbătoare.

Mesajul părintelui paroh Mihail Ciprian

La finalul ceremoniei, părintele paroh Mihail Ciprian a adresat un cuvânt de mulțumire credincioșilor prezenți, autorităților locale și naționale, donatorilor, delegației de la Muntele Athos, Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul, precum și tuturor celor implicați în organizarea și înfrumusețarea bisericii pentru acest eveniment solemn:

„Comuna Farcașa este un ținut în care natura și omul, trecutul și prezentul, vremurile, stihiile văzduhului și-au adus prinosul pentru a-i făuri chip de neasemuite frumuseți. Prezentul Farcașei, captivant și statornic, rodește încă din seva unui trecut de muncă tenace a locuitorilor acestui ținut, dar și din osârdia lor în cultivarea și păstrarea dreptei credințe ortodoxe. Era firesc să fie așa de vreme ce primii viețuitori ai acestui meleag au fost lucrătorii și monahii așezămintelor mănăstirești de la Neamț, Râșca și Slatina, ale căror moșii ajungeau până la hotarul cu Transilvania. Ei au format grupurile nucleu, prezența acestora fiind certificată de o toponimie monastică bogată, astfel încât Văii Bistriței în trecut i se spunea Valea Călugărilor. Dinamica populării acestei zone înregistrează cea mai mare creștere în secolul al XVIII-lea, când sate întregi părăseau Ardealul împreună cu preotul lor și cu ceilalți fruntași. Mulți fugeau din pricina recrutărilor forțate, alții din cauza boierescului prea apăsător, însă în cele mai multe cazuri românii ardeleni fugeau și din pricina persecuțiilor religioase. În jurul anului 1750, în apropierea unui stejar bătrân și falnic, s-a înjghebat această așezare în care ne aflăm astăzi. Profesorul de istorie, Gheorghe Drugă, fiu al satului, în urma cercetării mai multor arhive, afirmă că în anul 1820 satul Stejaru era al Mănăstirii Râșca, dar nu avea biserică.

Într-un document din arhiva parohiei, intitulat Legenda bisericii din satul Stejaru, scrisă de Simion Tănase, bunicul profesorului Gheorghe Drugă, aflăm că în anul 1824 viețuia în satul Sabasa un om originar din Pipirig, pe nume Toader Alămâiei. Acesta, după cum erau timpurile atunci, era gazdă de hoți, adică de haiduci. Ei, agonisind mulți bani, le-a dat Dumnezeu prin gând să dea din căpătuiala lor lui Toader Alămâiei ca să ridice singur, fără spesele poporului, biserică acolo unde nu este. În Pârâul Pântei și Farcașa fiind biserică, Toader ridică biserica din stejarul unde atunci erau vreo 25 de familii, pe care o pune sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron.

Tot de la Simion Tănase aflăm că bunicul lui, Ilie, a fost primul preot care a slujit în biserica nou construită. Până în anul 1999, biserica din satul Stejaru a fost filia parohiilor Farcașa și Pârâul Pântei. În această perioadă, preoții de la parohiile pomenite slujeau și la Stejaru. După preotul Ilie s-au succedat preoții Maftei, Andrei, Daniel, Simeon Vasiliu, David, Gheorghe Gheorghiu, Ioan Panțiru, Ioan Istrate, toți trecuți la Domnul. După pensionarea preotului Ioan Istrate, din 1990 până în 1999 a slujit la Stejaru preotul Ioan Crețu, actualmente paroh al parohiei Pârâul Pântei. În anul 1999, la data de 1 septembrie a fost înființată parohia Stejaru și, în luna decembrie a aceluiași an, am fost numit preot paroh în această comunitate. Este cunoscut faptul că prima datorie a preotului este să zidească sufletele, dar în același timp să aibă grijă și de casa lui Dumnezeu, locul de unde începe călătoria spre patria cerească. De-a lungul vremii, înaintașii noștri, împreună cu preoții care au slujit aici, au realizat la acest sfânt lăcaș lucrări de renovare. După 200 de ani de la ridicarea acestei biserici și noi, preotul și poporul credincios, am dorit să aducem ofrandă lui Dumnezeu o biserică mai frumoasă.

Am pornit pe acest drum mai ales pentru faptul că s-a zidit o nouă Sfântă Masă, cea veche devenind improprie pentru slujirea Sfintei Liturghii. Biserica a primit o nouă înfățișare, s-a îmbrăcat în haină de nuntă, așteptând ca Mirele Hristos să se sălășluiască în ea. La acest ceas de sărbătoare pentru comunitatea noastră suntem datori să înălțăm cuvânt de slavă, dar și de mulțumire către Preasfânta Treime, pentru că această biserică Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre. Mulțumire și recunoștință aducem Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfintei și Dreptei Ana și Sfântului Mucenic Teodor Tiron pentru ocrotirea bisericii și a satului nostru, pentru că ne-au ascultat rugăciunile și ne-au ajutat să aducem la bun sfârșit lucrările de înfrumusețare a acestui sfânt lăcaș. Vă mulțumim și Preasfinției voastre pentru faptul că ați venit în sătucul nostru, unde ați slujit slujba de sfințire a bisericii și Sfânta Liturghie. Preasfinția voastră, ca episcop al Bisericii lui Hristos, faceți parte din cele trei axe în jurul cărora se constituie organizarea și unitatea Bisericii și care nu se pot separa între ele și anume: altarul, episcopul și sfinții. După Nicolae Cabasila, teolog al veacului al XIV-lea, Biserica, comunitate divină – umană, are forme de organizare concrete. Altarul, singurul lucru din întreaga Creație, afară de oameni, care se unge cu Sfântul Mir. Episcopul, care sfințește altarul, și sfinții, ale căror moaște stau la baza altarului. Între ele există o relație interioară, având pe Hristos centrul și conținutul comun. Episcopul are nevoie de altar și de sfinți, altarul de episcop și de moaște, sfinții de episcop și de altar. Dacă una dintre cele trei lipsește, nu se poate săvârși Sfânta Euharistie. Mulțumim părinților athoniți de la schitul românesc Prodromu, care, cu binecuvântarea părintelui stareț Atanasie, au poposit în comuna Farcașa, locul unde s-a născut Părintele Petroniu Tănase, cel care a fost stareț al frumosului așezământ românesc de la Muntele Athos.

De asemenea, mulțumire aducem preoților și diaconilor care au răspuns chemării noastre la slujbele din aceste două zile. Mulțumim autorităților de stat, centrale și locale, domnului primar Bogdan Țifui, Consiliului Local, domnului președinte al Consiliului Județean, domnului deputat Mugurel Cozmanciuc pentru sprijinul acordat la înfrumusețarea bisericii. Mulțumire aducem tuturor credincioșilor harnici ai acestei parohii, care au ajutat la organizarea acestui eveniment, tuturor donatorilor din țară și de peste hotare. Apreciere și mulțumire adresăm psalților, care cu măiestrie ne-au arătat cât de bogat și frumos este tezaurul muzicii psaltice ortodoxe. Vă mulțumim frățiilor voastre, care ați participat la acest eveniment sfânt și solemn și sperăm ca întâlnirea cu harul sfinților, al moaștelor care au fost aduse spre închinare, să vă rodească în suflete. Suntem recunoscători reprezentanților poliției și jandarmeriei, care au asigurat un climat de siguranță și ordine propice desfășurării acestui eveniment. La finalul acestui cuvânt doresc să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a făcut în urmă cu 25 de ani, soția mea, preoteasa Clara. O mamă jertfelnică, o soție credincioasă și răbdătoare, o gospodină destoinică și o preoteasă vrednică de această slujire în care s-a implicat, alături de doamne harnice și vrednice la organizarea acestui eveniment. Vă mulțumim!”