Colțul suporterului rătăcit și necăjit! Ave Fotbal! Morituri te salutant!

Formația „Holograf” propunea o melodie numită „Vine o zi…” în perioada în care se retrăgea Hagi din fotbal şi am crezut că este dedicată fotbalistului şi evenimentului la care artiştii au fost invitaţi de onoare. Dar melodia care s-a cântat a fost „Să nu-mi iei nicidată dragostea”. De fotbal, fireşte. Iar melodia cealaltă a fost dedicată unor oameni ce-au plecat prea repede dintre noi. Printre ei şi trei fotbalişti: Mişa Klein, Ştefan Vrăbioru şi Cătălin Hâldan.

Michael Klein a fost căpitanul şi simbolul celei mai frumoase echipe a „Corvinului”, căreia i-a dedicat cei mai mulţi ani din carieră. A fost un internaţional care a jucat 90 de meciuri pentru România, ultimul în noiembrie 1991, cu Elveţia. A bătut România, gol frumos Mateuţ. Klein povestea că elveţienii i-au cerut să nu mai tragă, fiindcă e neamţ. Dar Klein trăgea sută la sută, poate de asta a şi murit. S-a spus că din cauza inimii. Gabor, colegul său, spunea: „Cum să-i cedeze inima când el avea şapte inimi în piept?!” S-a aflat mai târziu că a fost de vină o bronşită veche dusă pe picioare şi la supraefort, frig şi schimbare de temperatură a cedat. Trebuia să fie scutit de efort.

Cătălin Hâldan a fost la fel ca Mişa Klein un adevărat gladiator, care a murit pe câmpul de luptă. La un amical cu FC Olteniţa. Este un simbol al lui Dinamo şi al suporterilor uniţi în DDB. Devenise internaţional şi conducea din teren o echipă Dinamo cu o mulţime de talente. La fel şi Vrăbioru era într-o frumoasă ascensiune fotbalistică, dar care s-a frânt prematur. Mare vâlvă a făcut cazul Ekeng şi el tot fotbalist al lui Dinamo.

Wikipedia a creat o listă lungă cu fotbalişti morţi pe teren, încă de la începuturile fotbalului în Scoţia şi Anglia. Mulţi morţi şi la noi, la echipe mai mari sau mai mici. Ne amintim, poate, de Cristi Neamţu, portar la Craiova, lovit în mandibulă de un coleg, lovitură căreia nu i s-a dat cuvenita atenţie. Un vas de sânge spart i-a inundat creierul.

Mark Vivien Foe, internaţional din Camerun, murea în 2003 la 27 de ani. S-a prăbușit pe teren în timpul semifinalei din Cupa Confederațiilor din 2003 cu Columbia, murind după scurt timp la spital. La autopsie s-a constatat că suferea de cardiomiopatie hipertrofică. În 2004, murea Miklos Feher, internaţional maghiar ce juca la Benfica. Avea 24 de ani şi tragedia sa a fost urmărită de unii în direct şi de foarte mulţi în reluare. Imagini ale durerii şi ale neputinţei. Şi portăriţa echipei naţionale a Camerunului se prăbuşea în poartă. Şi aceste morţi nu se vor sfârşi. Fotbalul a devenit tot mai mult o afacere, o industrie şi fotbaliştilor li se cere tot mai mult (de notorietate sunt petiţiile marilor fotbalişti sufocaţi de prea multe jocuri într-un an). Pentru a putea face faţă, fotbaliştii au o nutriţie şi o medicaţie tot mai ştiinţifică şi uneori pentru performanţe mari şi imediate se recurge şi la încălcarea normelor. Angajaţi de cluburi, mercenari cu solde mari şi uneori foarte mari, trebuie să ofere în schimb performanţă, trofee. Şi câteodată este peste puterile unora dintre ei… (D. DIEACONU)