Senatorul AUR Sorin Lavric candidează pentru un nou mandat pornind de la premisa că va avea șanse mai mari de această dată ca proiectele legislative pe care le va propune pentru români să fie votate și să devină legi în sprijinul oamenilor, a mediului de afaceri, a românilor din diaspora care vor să revină acasă.

– De ce v-ați decis să candidați pentru încă un mandat de senator?

Pentru că abia acum am căpătat experiență parlamentară, știu ce înseamnă regulile vieții de acolo, știu părțile bune și părțile rele, știu câtă ipocrizie și curtoazie există. Iar, în spatele curtoaziei, se ascunde o cruzime acerbă față de adversari și tocmai de aceea abia acum mă simt copt ca să reprezint Neamțul și, în genere, pe români în Senatul României.

– Care ar fi unele dintre cele mai importante proiecte legislative pe care le-ați inițiat în mandatul trecut?

Am avut peste 200 de proiecte legislative, noi AUR-ul. Dar, când ești în opoziție, trăiești umilința de a-ți vedea toate proiectele respinse. Gândiți-vă cât am luptat în sănătate pentru respingerea certificatului verde, prin care cei de la putere voiau să condiționeze accesul la locul de muncă prin acel certificat, care la rândul lui era condiționat de vaccinare. Apoi, am avut proiecte legislative în toate domeniile, indiferent că e sănătate, justiție, finanțe, însă foarte puține au trecut. De exemplu, am reușit să trecem un proiect în urma căruia Mitropolia din Basarabia, cea aflată sub jurisdicția Bucureștiului, nu a Moscovei, a primit un milion de euro. Altceva mare lucru nu am reușit să facem. Asta e umilința pe care o trăiești când ești în opoziție.

Parlamentul – un locaș al trăncănelii

– Ce vă propuneți în următorul mandat?

În măsura în care voi lua mandatul de senator, în primul rând, parlamentul trebuie reformat. Pentru că, în clipa de față, parlamentul este o adunătură de paraziți, de oportuniști. Mulți dintre ei stau 4 ani acolo fără să se remarce prin nimic, nu fac altceva decât să se îmbuibe cu salariul pe care îl primesc. Dacă vă amintiți, în urma referendumului din 2009, s- a hotărât, prin dorința românilor, ca parlamentul să fie redus la 300 de parlamentari: 100 de senatori și 200 de deputați. Nu cum sunt acum 465 de parlamentari! Dar s-a renunțat la idee. Asta e soarta aproape a fiecărui referendum: îl faci, știind din capul locului că nu se va preschimba în realitate! Apoi, parlamentul trebuie să fie alcătuit din niște oameni care să fie selectați după criterii valorice și de meritocrație. Nu cum e acum: criteriul esențial stă în banii pe care îi dă în campanie sau pe cei pe care îi dă înainte celor care se află la conducerea filialelor din țară. În clipa de față parlamentul este o instituție a vorbăriei. Parlament vine de la “parler”, din franceză, “a vorbi”. E un lăcaș al trăncănelii. Majoritatea legilor care se votează acolo sunt inutile. Nu au niciun sens! Acolo unde sunt prea multe legi, iar România este sufocată de prea multe legi, nedreptatea e la ea acasă! Asta se întâmplă în realitate. În plus, legislativul, în clipa de față, este o anexă executivului. Timp de 4 ani am votat cu precădere proiecte care nu făceau altceva decât să aprobe niște ordonanțe de urgență sau niște hotărâri de guvern. Noi asta făceam acolo. Deci suntem o anexă, o prelungire a guvernului. Legislativul nu are nicio putere! Nu se poate așa! Trebuie reformat în așa fel încât legislativul să dea tonul și să controleze executivul. Nu cum se întâmplă acum, când executivul face ce vrea el, de capul lui, iar legislativul doar consimte.

Oportunistul traseist și puritanul justițiar

– Care e situația actuală a parlamentului?

În parlament există două forme grotești, extreme, ale politicianului român. Prima formă, prima ipostază, este oportunistul traseist. Pentru el patria este acolo unde îi este lui bine și atunci nu are niciun criteriu, nu are niciun principiu, se mută după cum bate vântul politic. La extrema cealaltă este puritanul justițiar, omul inflexibil, rigid, care este în stare să distrugă pe toată lumea numai ca să își impună punctul lui de vedere. Nu sunt mulți, dar sunt și oameni din această categorie. Însă, pentru majoritatea, regula este cea pe care am pronunțat-o la început, și anume oportunistul traseist. Asta aș vrea eu să fac în primul rând: reforma parlamentului. Și se poate face, 1 – dacă ai majoritate în parlament și 2- dacă președintele este de partea ta. Altminteri nu poți să faci nimic. Apoi, ce mai vreau?… România nu trebuie să intre în război, deși tendința pe care o simțim cu toții este că, mai devreme sau mai târziu, peste 2-3 ani, nu acum, se pregătește un război de uzură, de lungă durată, cu Rusia, în care va intra tot Occidentul, toată lumea europeană și implicit noi. Pentru nimic în lume nu trebuie să intrăm în război! Ar fi sfârșitul nostru.

Stăvilirea emigrației malefice

– Ce alte măsuri aveți în vedere?

Trebuie stăvilită această emigrație absolut malefică. Românii pleacă din țară și sunt înlocuiți de oameni de categoria a doua, care vin din toate țările asiatice sau orientale, lipsiți de pregătire, care preiau toate muncile de jos și care, încetul cu încetul, vor forma un filon subteran demografic care va înlocui populația autohtonă. Românii nu revin în țară, nu se mai întorc. M-am întrebat de ce, i-am întrebat. Sunt două motive principale. Primul: birocrația excesivă, din cauza căreia, dacă vor să-și deschidă o afacere, sunt sufocați de acte și apoi de taxe și impozite. Fiscalitatea excesivă îi descurajează să se întoarcă în țară. Și al doilea motiv este sistemul de sănătate de acolo, din Occident. Românii, chiar dacă plătesc impozite mari pentru sănătate, nu au parte de o asistență medicală pe măsură la ei în țară. În țară, plătești impozite pentru casa de asigurări, iar când te îmbolnăvești, nu te duci la stat, te duci la privat și plătești alți bani. Din cauza asta românii nu vin în țară. Birocrația excesivă, fiscalitatea excesivă, un sistem de sănătate deplorabil. Noi nu mai avem suveranitate și o autonomie energetică și alimentară. Vedeți că șeptelul nostru de animale, că-s bovine, porci, caprine, este distrus sub pretextul unor baliverne medicale de genul gripa aviară, pesta porcină. În ultima vreme s-a descoperit, nu mai știu, variola maimuței. A apărut și septicemia hemoragică virală la păstrăv, ca să vă dați seama. Tendința Uniunii Europene este să distrugă fiecare stat național din punct de vedere energetic și alimentar. Energetic, nu mai avem voie să mai folosim combustibili fosili, nici măcar lemne. Asta e o scrânteală enormă. Din punct de vedere parlamentar toate aceste tendințe trebuie tăiate din fașă. Altfel ne vom prăbuși! De educație nu mai spun, legile educației au prăbușit învățământul! Educația în clipa de față este o pârghie ideologică de răspândire a neomarxismului, începând cu educația sexuală și terminând cu această pacoste numită LGBT. Nu se poate! Există apoi această năpastă a egalitarismului din orice perspectivă. Nu, nimeni nu este egal cu nimeni! Dacă credem că toți suntem egali, atunci nu mai există ierarhie și fără ierarhie nu există ordine într-o societate. Ierarhia înseamnă o scară pe verticală, adică o inechitate justă. Fiecare își găsește locul potrivit înzestrării și pregătirii lui. Deci combat, în mod răspicat, egalitarismul! În justiție: justiția română îi scapă, îi face basma curată pe infractori! Mii de infractori au scăpat nepedepsiți pentru că faptele au fost prescrise. Este cea mai mare viclenie juridică pe care o vedem astăzi, cum criminalii scapă pentru că procesul se tărăgănează la nesfârșit până când faptele se prescriu. Nu există așa ceva!… Sau au fugit în străinătate sau sunt condamnați cu suspendare. Păi dacă îl condamni, lasă-l să execute acea condamnare!

Politica externă a României se face la Bruxelles și la Washington

– În privința politicii externe ce propuneți?

Politica externă a României nu se mai face la București, se face la Bruxelles și la Washington. Nu se poate așa ceva! Dacă ești parlamentar și ești politician român, trebuie să elimini această posibilitate ca România să fie condusă din afara țării. Dacă ar fi să arăt cu degetul defectele democrației de la noi, aș spune că primul defect este tirania numărului. Într-o democrație contează numărul de voturi. Adică cantitatea are întâietate față de calitatea umană. Și, în fine, al doilea defect este că democrația este un război civil. Numai că este un război civil în care nu curge sângele adversarilor, ci în care fiecare caută să-l elimine pe celălalt, fie pe cale penală, juridică, fie pe cale mediatică prin scandaluri, fie prin jocuri de culise. Acestea sunt cele două mari defecte ale democrației. Tot ceea ce v-am zis până acum sunt racile, metehne, pe care eu, în măsura în care voi fi senator, voi căuta să le elimin prin proiecte legislative.