Din când în când, ca reporter, ai ocazia să scrii despre lucruri bune legate de conservarea patrimoniului național, este drept, mult mai rar decât atunci când scoți în evidență degradarea sa. Un exemplu de ”așa da!” vine de la Tazlău: mănăstirea lui Ștefan cel Mare, ctitorită acum cinci secole. De data aceasta vorbim despre bune practici, un exemplu de cum poate fi readus la viață, conservat și restaurat un monument istoric precum Mănăstirea Tazlău. La momentul la care s-a obținut cea mai mare finanțare din Neamț pentru un monument istoric, Mănăstirea Tazlău era într-un stadiu avansat de degradare, cea mai afectată fiind Casa Domnească, care era o ruină.

În timp precipitațiile și intemperiile au distrus parțial obiectivul, iar în lipsa unei finanțări consistente, cel mai probabil nu ar mai fi rezistat foarte mult. Lucrările au început în 2017 și s-au încheiat la sfârșitul anului 2023. În tot acest răstimp au fost reabilitate și restaurate cinci clădiri monument istoric din cadrul mănăstirii, respectiv Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, Casa Domnească, Turnul clopotniță, Turnul de pază și Zidul de incintă. Prin aceeași finanțare s-au efectuat lucrări de rezistență a bisericii, a fost reparat și restaurat acoperișul, fațadele exterioare și pictura interioară, totodată fiind puse în valoare decorațiunile originale din perioada când a fost ridicată mănăstirea

”Nu mi-am imaginat că peste 10 ani voi avea ocazia să semnez recepția”

„Când am venit la Direcția pentru Cultură și am văzut pentru prima dată monumentul, am mers și l-am fotografiat, nu mi-am imaginat că peste 10 ani voi avea ocazia să semnez recepția. Mănăstirea Tazlău a avut privilegiul de a beneficia de cel mai mare buget alocat din fonduri europene, de cea mai mare investiție din Neamț. Aceasta a fost șansa ansamblului de monumente istorice, altfel nu aș fi văzut eu cum ar fi putut fi restaurate toate obiectivele din interiorul ansamblului, pentru că a fost o restaurare complexă. În proiect a intrat și biserica, și cele două turnuri, și Casa Domnească, și Zidul de incintă, practic toate monumentele individuale din cadrul ansamblului au fost restaurate. Bineînțeles, fără aceste fonduri, poate ar fi existat restaurări pe obiective, dar toate o dată nu ar fi ajuns niciodată în starea de acum. A fost o restaurare unitară și toate monumentele au căpătat același aspect, deosebit, și au căpătat și o funcțiune, aici mă refer mai ales la Casa Domnească unde va funcționa un muzeu”, a declarat Rocsana Josanu, directorul Direcției pentru Cultură Neamț.

Mănăstirea de călugări cu doi viețuitori

La Mănăstirea Tazlău sunt doar doi călugări, părintele stareț, Iosif Chiriac, și părintele Pavel. Ei sunt cei care se ocupă de tot ce înseamnă viața la mănăstire, de la activitatea liturgică, până la alte lucrări gospodărești, de la întreținerea locului, la curățenie, gătit sau încălzit.

„Deși comunitatea monahală este formată din doi slujitori, părintele stareț și părintele Pavel, eu cred că vor reuși să facă față și turiștilor care vor vizita mănăstirea. Sper că odată cu restaurarea monumentului se va mări și această comunitate, vor veni mai mulți viețuitori acolo și cu această ocazie vor putea să facă față tuturor provocărilor. Părintele Pavel este foarte bine pregătit și în domeniul patrimoniului cultural și face și restaurări de obiecte bisericești. Este o enciclopedie și un om care face foarte multe, pe lângă munca fizică pe care o desfășoară în mănăstire. Dar tot trag nădejde că Mănăstirea Tazlău va atrage și alte persoane care vor dori să locuiască acolo, în condițiile de acum care sunt foarte bune”, a punctat Rocsana Josanu.

Cei care trec pragul Mănăstirii Tazlău primesc de la unul din cei doi viețuitori un bilet de vizitare gratuită a ansamblului monahal. Acesta este simbolic dar are rolul de a ține o evidență a vizitatorilor care au trecut pragul lăcașului de cult. Având în vedere faptul că lucrările de restaurare, consolidare, protejare și punere în valoare a clădirilor ce alcătuiesc Ansamblul Mănăstirii Tazlău au fost terminate la sfârșitul anului trecut și abia din acest an obiectivul a fost redat activității liturgice și turistice, la acest moment au fost eliberate doar câteva sute de astfel de bilete. Dar părintele Pavel spune că de la redeschiderea mănăstirii au fost mai mulți vizitatori, iar atunci când vin simultan câteva autocare cu turiști, nu reușește să dea bilet la toată lumea, însă păstrează o evidență separată, într-un registru special.

Așezământul monahal de la Tazlău este menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458, când Ștefan cel Mare la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele Mănăstirii Tazlău până la Răchitiș. Construcția bisericii care este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale  voievodului Ștefan cel Mare a avut loc în perioada 1496-1497. Lăcașul de cult a avut și perioade nefaste, iar în 1879 viața monahală de la Mănăstirea Tazlău este întreruptă în urma unui incendiu devastator. A fost refăcută în 1894 când a devenit parohie pentru locuitorii satului. Din 1990 este readusă la destinația inițială și redevine mănăstire. După 33 de la acel moment, ansamblul a beneficiat de investiția de milioane de euro fiind salvat de la distrugerea iminentă.

Gabi SOFRONIA

Bogdan CĂLIAN