Începem articolul nostru cu un fragment dintr-un ghid turistic din 1913 (Călăuza turistului în judeţul Neamţ) care descrie drumul de la Bicaz spre Ceahlău, pe care îl considerăm deosebit: „Din satul Bicazu’ se pleacă pe şoseaua ce merge pe valea cu acelaşi nume, trecând pe lângă o fabrică de cherestea. În curând, în faţa şoselei se înalţă o stâncă numită Piatra Corbului după numele unei fete ce a sărit de pe această stâncă fugind de năvălirea tătarilor. Paralel cu şoseaua merge şi un drum de fer pentru exploatarea de păduri. Vederile pe această vale sunt admirabile, şoseaua fiind adesea strânsă între munţii stâncoşi ca Piatra Corbului pe dreapta şi Piatra Arsă pe stânga. La locul unde părăiaşul Hamzoaia se varsă în Bicazu, valea se lărgeşte şi cătunul cu acelaşi nume se vede aşezat pe coasta dealului despădurit Runcu la 5 km de Bicaz. De la Hamzoaia drumul continuă pe albia bolovănoasă a Bicazului până la satul Taşca, 2 km de Hamzoaia, în care se află o cantină bine aprovizionată. După ieşirea din acest sat şoseaua dispare şi drumul natural foarte prost continuă pe coasta dealului Dubasa până la cătunul Neagra – 3 km de Taşca şi 10 km de Bicaz.  Drumul de la Bicaz la Neagra este adesea distrus în primăvară de pârâul Bicaz şi atunci aceste sate sunt accesibile numai prin poteci peste munţi. În cătunul Neagra se află o cârciumă unde nu se găseşte mai nimic de mâncare. Casa cea mai bună este a preotului Corijăscu, unde turiştii sunt bine primiţi. Chiar prin cătun curge pârâul Neagra pe valea căruia se va face ascensiunea spre Ceahlău. Iată itinerarul ascensiunii prin acest punct: se pleacă la ora cinci dimineaţa din Piatra-Neamţ cu trăsura până la Bicaz, 2 ore jumătate, de unde pe jos sau călare sau cu drumul de fer până la Neagra, unde se dejunează şi la două jumătate se pleacă pe Ceahlău, ajungând după 3-5 ore pe drumul descris mai jos în Poiana Stănilei sub Ceahlău, unde se va dormi la stâna de acolo. A doua zi dimineaţa la 4 ore se pleacă de la stână de acolo. A doua zi dimineaţa la 4 ore se pleacă de la stână şi se urcă pe Ceahlău coborând apoi pe la Durău sau pe altă vale. De la Neagra până la Ceahlău drumul este numai de picior. Călăuza cea mai bună este morarul şi fierarul Ion Micu – 5 lei pe zi. Poteca urcă pe valea pârâului Neagra, care primeşte pe dreapta pârâurile Dochiei şi Bântoaoei şi ajunge la Poiana Priporului Negrei Mari, în care se mai văd temeliile unor case care au fost făcute de românii din Transilvania ce au fugit de acolo în timpul revoluţiei de la 1848. Altitudinea poienii este de 621 m. În faţa acestei ape partea dreaptă a râului este muntele lui Bejan şi pârâul lui Bejan, iar pe partea stângă a Negrei se află dealul Curmătura cu vârful Verdele – 1.295 metri şi Teişul; spre Nord se află munţii Gruia Mare şi Gruietu. Aici se desparte Neagra în două, în cea mare şi cea mică. Poteca continuă cu Neagra Mare la stânga prin pădure şi trece prin poiana de la Pârâul Larg, continuă pe valea Negrei, care se strâmtează foarte tare la locul numit Chei, după care vine Poiana Leordei. Din această poiană, poteca intră în pădure urcând Obcina Chiliei pentru a nu mai ieşi din ea decât pe Stănile. Poiana Stănilelor se întinde la Picioarele Turnului lui Budu, stânca cu care începe Ceahlăul. În partea de N-V a Stănilelor se află muntele stâncos Piatra Sură cu vârful Negru. Pe Stănile se află o stână unde turiştii sunt foarte bine primiţi având grijă de a se scula înainte de a se face ziuă şi a se sui pe Turnul Budei pentru a vedea răsăritul soarelui în toată splendoarea sa”.

Constantin Turcu scria la 1939 despre Valea Bicazului

„De laşi spre miazănoapte spre Mănăstirea Durăul când cobori Ceahlăul pe la miazăzi, dai de Cheile Bicazului. Cheile Bicazului nu ţin de judeţul Neamţ, căci sunt la hotarele lui, dincolo. Dar ele se leagă de acest judeţ, căci toată Valea Bicazului este aici. Cum urc peştii în susul apei, aşa merg oamenii la chei dinspre Valea Bistriţei şi cum curge apa la vale aşa coboară ei spre Piatra de care îi leagă aproape toate nevoile vieţii. În chei te simţi mic, pe Ceahlău te simţi biruitor, stai deasupra, calci pe crestele lui cele mai înalte. Orizontul ţi-e larg. Vezi şesul Prutului şi inima Ardealului. În chei eşti copleşit de uriaşele ziduri pe unde şi-a săpat cărare spumoasă şi şerpuitoare apa Bicazului, pe care acum vreo sută de ani a încercat din nou să o înece lacul din creştetul Cheilor”.

Valea Bicazului este cunoscută în special prin celebrele chei ale acestui râu ce își are izvoarele în Hășmaș, dar sunt numeroase alte minuni ale naturii aflate pe micii săi afluenți. Prezentăm trei monumente ale naturii (rezervații naturale ce includ arii naturale protejate care, prin valoare sau caracter unic, pot fi considerate elemente de patrimoniu natural, fiind necesară menținerea caracterelor specifice).

Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, înfiinţat în anul 1990, ocupă pe teritoriul judeţului Neamţ o suprafaţă de 3.315,82 ha, adică aproximativ 47,8% din suprafaţa sa totală, restul fiind în judeţul Harghita. Valorii peisagistice ridicate, generată de formele de relief carstic, i se adaugă pădurile de amestec conifere (molid, brad) cu fag, cele de molid, vegetaţia subalpină, cea de stâncării, existând numeroase rarităţi floristice (printre care cetina de negi – Juniperus sabina) şi endemite (precum cosaciul bicăzean – Astragalus pseudopurpureus). În cadrul parcului, în judeţul Neamţ, se găsesc următoarele arii protejate: – rezervaţia mixtă Cheile Bicazului (cu 1.600 ha, restul de 2.128 ha fiind în judeţul Harghita), care are statut de monument al naturii; sunt formate în calcare de vârstă jurasic superior (tithonic)-cretacic inferior (berriasian-barremian); în județul Neamț intră partea estică a cheilor (Cheile Mici ale Bicazului), care taie Masivul Munticelu-Surduc (din Munții Hăghimaș) spre localitatea Bicaz-Chei; impresionează prin versanții abrupți; – parţial, rezervaţia mixtă Cheile Şugăului (10 ha), tot monument natural. Ambele se află pe teritoriul administrativ al comunei Bicaz Chei.

Cheile Şugăului, monument al naturii și rezervaţie naturală mixtă (de interes geologic, peisagistic, floristic), se află pe teritoriul comunei Bicaz Chei. Suprafața totală este de 90 ha, dintre care 80 ha se află în afara Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, iar 10 ha în interiorul acestuia. Cheile sunt dezvoltate pe pârâul Şugău, afluent al Bicazului, și sunt sculptate în calcare de vârstă jurasic superior-cretacic inferior în partea sudică a Masivului Munticelu, sector al Munților Hășmaș. Cheile propriu-zise sunt foarte înguste (pe alocuri sunt 3-4 metri între versanți), s-au format pe ultimii 350 metri înainte de confluența cu Bicazul și au elemente geologice și geomorfologice interesante: depuneri de tuf calcaros, marmite de eroziune de albie și laterale (suspendate până la 30 metri deasupra albiei etc.).

Peştera Toşorog (Jgheabul cu Gaură) este o peșteră fosilă, rezervație speologică (1 ha) pe Valea Capra (Bradu) din Muntele Toșorog (nord-estul Munţilor Hăghimaș) în arealul comunei Bicazu Ardelean. Este interesantă și inclusă în categoria monumentelor naturale, datorită dezvoltării în conglomerate cretacice (cenomanian) cu ciment grezo-calcaros, cunoscute sub numele de conglomerate de Bârnadu. Are o lungime de 423 metri. Accesul în prima parte este ușor (ceea ce a dus la distrugerea speleotemelor de către vizitatori), însă parcurgerea galeriilor și avenelor din interior este dificilă, ceea ce nu permite dezvoltarea unei funcții turistice. În peșteră există și o colonie de lilieci.

Peştera Munticelu, rezervație naturală speologică (0,1 ha), este un monument natural aflat în Masivul Munticelu din nordul Munţilor Hăşmaş, în arealul Cheilor Șugăului, pe teritoriul comunei Bicazul Ardelean. Nu are o dezvoltare mare (120 metri), dar are concrețiuni interesante, din care o parte au fost însă distruse de către vizitatori. Este și un loc de hibernare a chiropterelor.

Via Ferrata „Astragalus” – Cheile Șugăului – Munticelu – Neamț, lângă Cheile Bicazului este cea mai lungă Via Ferrata din România (700 metri lungimea traseului principal). Sunt cinci variante posibile de ascensiune, de diferite lungimi și dificultăți. Traseele au fost deschise oficial în primăvara anului 2017, acesta fiind un proiect al Clubului Montan Român (Ticu Lăcătușu), sprijinit de Compania Heidelberg Cement. Punctul de plecare este la Cabana Ecolog, iar punctul de sosire este Vârful Turnului Mare.

Durata de parcurs a traseului principal variază între 1 h și 30 min. – 2 h și 30 min., iar vârsta minimă pentru cei care doresc să îl parcurgă este de 8 ani (pentru traseele ușoare). Pentru parcurgerea în siguranță a traseelor trebuie un echipament adecvat compus din: ham de alpinism, lonjă, formată din două carabine cu siguranță automată, cască și mănuși special create pentru această activitate. Numele de „Astragalus” este dat după denumirea unei plante ce crește exclusiv în această zonă: „Astragalus pseudopurpureus”/Cosaciul lui Gușuleac, a cărui mențiune datează din 1933. Vă invităm la drumeţie, sport şi minuni ale naturii! 

Prof. dr. Daniel DIEACONU