Drumeții de week-end. Peștera Munticelu și Peștera Tunel

Zona Moldovei a avut tot timpul multe de oferit din punctul de vedere al peisajelor, al traseelor montane și a oamenilor ospitalieri. După o minimă documentare despre locuri mai puțin aglomerate ce pot fi vizitate în județul Neamț, am dat peste două obiective turistice care vin la pachet cu peisaje spectaculoase. Este vorba despre traseul care include două peșteri: Munticelu și Tunel. Aventura începe în Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu care se află în comuna Bicaz-Chei, la aproximativ 50 de kilometri de Piatra Neamț. În apropierea intrării în Cheile Bicazului, pe partea dreaptă, se vede o poartă din lemn, iar în spatele ei, un șir de scări de piatră ce duc la Cabana Ecolog unde începe traseul. Tot aici se află și Via Ferrata Astragalus ce pune la dispoziție cinci trasee destinate atât celor mici, cât și celor mari.

Pentru a vizita Peștera Munticelu, este nevoie de o programare cu cel puțin o zi înainte, deoarece peștera nu este deschisă publicului larg. De-a lungul timpului localnici sau turiști mai puțin responsabili, au smuls din pereții peșterii stalactite și stalagmite, distrugând ceea ce natura înfăptuieşte în foarte mult timp. Din acest motiv, intrarea în peșteră e posibilă doar în prezența ghidului care are cheia. Un alt aspect de care trebuie să ții cont este că vizitele spre peșteră se pot face doar în timpul săptămânii, în grupuri de câte 10 persoane, iar taxa de intrare în Peștera Munticelu este de 10 lei/adult și 5 lei/copil.

Numărul de telefon la care se poate face programare se găsește ușor, la doar un click distanță pe Google căutând “Cabana Ecolog”. Persoana de care trebuie să întrebați este Claudiu Lungu, un tânăr în vârstă de 22 de ani, localnic și bun cunoscător al traseelor montane din împrejurimi. El vă va fi ghid pe tot parcursul drumeției.

Drumul care duce spre cabană durează 5-10 minute, în funcție de cât antrenament ai la urcări abrupte.Din fericire există și o balustradă din lemn pe care te mai poți sprijini pentru câteva secunde de răgaz.

Odată ajuns la cabană, ești întâmpinat de ghidul traseului montan și responsabilul cu Via Ferrata, ce îți va da toate indicațiile necesare.

Traseul nu este nici dificil, nici lung, timpul maxim pentru urcare și coborâre, cu tot cu pauzele dese pentru admirarea peisajului incluse, este de trei ore. Nu trebuie să te îngrijorezi că te vei rătăci pentru că tot traseul este foarte bine marcat, așa că tot ce trebuie să faci este să fii cu ochii în patru, deoarece acest marcaj se află fie pe pietre, fie pe copaci.

La câteva minute de mers, te vei întâlni cu pancartele ce-ți fac rezumatul la timpul rămas până la destinație și îți vor dicta și direcția în funcție de ce ești interesat să vizitezi.

Nu va dura mult până o să zărești printre crengile brazilor înalți, o părticică de munte pe care o poți sorbi din priviri liniștit așezat pe banca de pe marginea potecii, în timp ce iei o gustare sau bei o gură de apă.

Prima pe direcția traseului este Peștera Tunel, etichetată cu “traseu dificil”, deoarece cărarea ce duce spre stâncă este abruptă și necesită atenție suplimentară din cauza pietrișului.

Ajunși în fața peșterii, garantăm că o să rămâi uimit de puterea nemărginită a mamei natură. Peștera este efectiv o trecere prin stâncă, felul în care s-a format fiind deocamdată unul necunoscut, dar cu siguranță este un fenomen interesant de studiat.

Intrarea poate fi dificilă dacă nu ai minime abilități de cățărat, deoarece trebuie să escaladezi bolovanii așezați sub formă de trepte, însă există și câteva scoabe de metal de care te poți prinde, pentru ca urcarea să fie mai ușoară. Mai poate fi de ajutor o funie sau mănuși speciale pentru escaladat. Totuși dacă nu reușești să duci până la capăt cățărarea, nu trebuie să te descurajezi, poți vizita peștera pe partea cealaltă de munte. Ieșirea din peșteră este mult mai ușor de parcurs, însă într-adevăr, răpește din farmecul ei.

În interiorul grotei se găsesc bolovani desprinși din stâncă, peștera fiind totuși încăpătoare deși nu este foarte lungă, circa 30-35 de metri, înaltă de la 2-3 metri spre ieșire și aproximativ 10 metri la intrare. Nu trebuie să-ți faci griji pentru lumină, deoarece peștera este luminată prin cele două capete suficient de mult încât să o poți admira. Cel mai spectaculos moment al zilei în care poți vizita Peștera Tunel este la asfințit, când lumina este caldă și razele soarelui pătrund în peșteră. Privind din interior spre exterior intrarea se transformă în ceva ce seamănă unui ochi care te duce cu gândul la ceva ce veghează asupra muntelui zi și noapte. Pe unele părți din stâncă se pot vedea depuneri proaspete de calcar și stalactite în formare, lucru ce ne dă de înțeles că peste câțiva zeci de ani, Peștera Tunel are să devină și mai spectaculoasă, implicit și mai vizitată.

După ce ai ieșit din peșteră, trebuie să mai urci în jur de două minute ghidându-te după marcaj până la foișorul montan din vârful muntelui unde o să ai parte de o panoramă a Cheilor Bicazului și a Cheilor Șugăului inedită. Foișorul se află undeva pe partea stângă după copaci și este unul dintre punctele culminante ale traseului, ar fi păcat să-l ratezi.

Lumina joacă un rol foarte important și de această dată, apusul este probabil cel mai plăcut de privit aici. Totuși nu trebuie să uiți că te afli la o altitudine destul de mare, deci acordă atenție la locurile prin care calci, sau la cât de mult te apropii de prăpastie. Foișorul dispune de o masă cu bănci pe de-o parte și pe cealaltă, deci este spațiu suficient pentru un grup pasionat de belvedere. Curățenia este un punct critic, mai ales că există coșuri de gunoi amenajate aproape pe tot parcursul traseului. Cel mai indicat este să vă strângeți ambalajele sau resturile într-o pungă pe care să o aruncați mai apoi la primul coș de gunoi întâlnit.

După ședința foto, e timpul să te îndrepți spre Peștera Munticelu. Drumul de la foișor spre aceasta îți dă câteva momente de respiro, deoarece după atâta urcat și escaladat, în sfârșit ai parte de un drum la vale, totuși nu trebuie să te entuziasmezi prea tare, deoarece există riscul să te împiedici de rădăcinile copacilor care transformă poteca într-un traseu cu obstacole.

Peștera se află după colțul muntelui și o pot vizita maxim șapte persoane deodată. Intrarea este o gaură formată în stâncă, iar imediat după aceasta o să zărești o poartă mare din fier, încuiată bine pentru a ține rău-voitorii la distanță. La intrare, pe partea dreaptă o să vezi rafturile din lemn pe care stau așezate atent câteva oase de urs și bucăți de stalactite pe care le poți admira de aproape. Nu este permisă atingerea pereților sau a “țurțurilor” din interiorul peșterii, deoarece stratul de grăsime de pe mâinile noastre nu-i mai dau voie calcarului să se depună, deci stagnăm evoluția ei. Un centimetru de stalactită se formează în aproximativ 10 ani, iar formarea completă a peșterii poate să dureze și până la 300 de ani.

Având instruirea făcută, Claudiu își începe prezentarea și ne înșiruie informații prețioase: “Peștera a fost descoperită în anul 1973 de patru copii ce erau în căutare de ghiocei, de aceea poate ați mai auzit de ea și sub numele de Peștera Ghiocelu. În interiorul ei, au fost găsite multiple schelete de urși, dovadă că acesta era un adăpost pentru ei pe timp de iarnă, chiar și acum se mai pot găsi anumite părți din oase, însă cele mai multe sunt prinse în calcar. De-a lungul peșterii se regăsesc stalactite sus, stalagmite jos, iar când se unesc formează o coloană. În unele părți se poate vedea cum a fost mai activă peștera și a început să se depună un nou strat de calcar”.

În capătul peșterii s-a format un mic lac, unde apa e limpede ca lacrima. Ca să poți ajunge la el trebuie să treci pe sub bolta strâmtă de calcar. E nevoie să renunți la rucsac ca să poți încăpea, spațiul fiind foarte mic, dar îndeajuns încât să arunci o privire îndeaproape. Atenție pe unde calci, stratul de calcar de pe podea este foarte alunecos și riști să cazi.

La terminarea turului, traseul de întoarecere este prin Șaua Glodului, un alt prilej de a admira peisaje montante inedite. Tot de aici se poate vedea cariera de calcar care se exploatează pentru fabrica de ciment din Bicaz. Traseul duce prin câmpuri pline ochi de flori unde se aude puternic cântecul greierilor de munte, ambele într-o combinație care te transportă direct într-o fază de meditație profundă.

Drumul traversează poalele munţilor și duce spre stradă. Totuși până la capătul traseului, poți să te bucuri de peisajul rustic punctat de colibele de vară ale sătenilor.

Am întâlnit-o pe Iuliana Sasu pe traseu, iar cum iubitorii de drumeții sunt tot timpul politicoși între ei pe munte, ne-am împrietenit și ne-am continuat aventura împreună. Iuliana ne-a spus că este profesoară și vine tocmai din Brăila: “De câțiva ani, vara, petrec alături de elevi câte o săptămână în tabăra de engleză de la Bicaz. Coordonatorii taberei au fost cei care ne-au arătat frumusețile zonei, și tot ei ne-au povestit despre peştera Munticelu. Alături de ei am parcurs acest traseu minunat. Eu nu fac trasee montane în mod frecvent, dar am reușit să ajung la peșteră în timpul programat. Deci traseul este accesibil tuturor, cred eu. Peisajele din diferite locuri de pe traseu merită puțin efort, dar panorama pe care o vezi din foișorul din vârf îți oprește respirația. E grandioasă! Traseul este îngrijit, curat, iar marcajele sunt vizibile. Categoric cel mai impresionant punct este foișorul, locul cel mai de sus, care oferă o panoramă deosebită. E prima dată când vizitez acest loc, dar cu siguranță voi reveni.”

Alături de Iuliana era și Diana Piron, tot din Brăila, tot profesoară și tot la prima vizită la Munticelu. Am întrebat-o pe Diana cum i se pare ei traseul, după ce ne-a împărtășit că nu obișnuiește să facă drumeții: “Este prima oară când parcurg acest traseu şi mi-aş dori să îl parcurg cât de des posibil şi să descopăr alte şi alte frumuseţi ale acestui loc minunat şi impresionant. După părerea mea, traseul către Peştera Munticelu este de dificultate medie, având în vedere că nu am întâmpinat dificultăţi majore, fiind o persoană destul de activă, cu o condiţie fizică relativ bună, dar care nu practică acest tip de activitate prea des. Pentru mine o experienţă de neuitat a fost escalada pe care am practicat-o pentru prima oară şi care mi-a oferit şansa să îmi depăşesc limitele şi să înţeleg că nimic nu este imposibil atunci când există oameni dragi alături care te încurajează şi te îndrumă cum să faci faţă provocărilor dar şi când totul este organizat cu profesionalism şi responsabilitate în aşa fel încât experienţa să fie fără riscuri şi unică”.

Diana mai adaugă și faptul că “doritorii de drumeţii în zona aceasta ar trebui să fie echipaţi corespunzător – haine sport şi încălţăminte antiderapantă şi să aibă o condiţie fizică cât de cât bună pentru a face faţă urcuşului care pe alocuri poate fi anevoios.”

Surprinși am fost când ne-a spus Claudiu, ghidul nostru, faptul că cei mai mulți vizitatori sunt din orașe îndepărtate, sau chiar din străinătate. El ne-a povestit că, nu de mult, a avut un grup de vizitatori din comuna Tașca care au aflat despre peșteră de la o familie din Iași, semn că nemțenii nu-și prea cunosc comorile din vecinătate.

Excursiile pe munte sunt specifice județului Neamț, pe lângă muntele Ceahlău, bine cunoscut, se poate urca pe multe trasee aflate atât în Cheile Bicazului, cât și în Cheile Șugăului, tot ce aveți de făcut este să începeți căutarea traseelor și a obiectivelor ce oferă experiențe nemaipomenite.

Alina HOANOŞ

FOTO: Ciprian CIUBOTARU