Pentru a putea atinge unul din atractivele obiective ale Munților Rodnei, am ales o zi plină de vară, respectiv una din luna iulie. Este necesară o astfel de zi, deoarece traseul până la Pasul Prislop este de aproximativ 160 km, cu plecare din Grințieș.
De astă dată n-am fost singur, ci am avut plăcerea de-al avea tovarăș pe părintele Celestin, de la noi din parohie, un mare admirator și totodată practicant al drumețiilor montane.
Pasul Prislop este cunoscut, cred, de toată lumea, el, constituind locul de trecere din Moldova în Maramureș (și invers), aflându-se la o altitudine de 1.416 m (fiind cel mai înalt pas din țară), separând și Munții Rodnei de cei ai Maramureșului.
De acolo a început ascensiunea spre 
și Vârful Gărgălău. Traseul, pentru început, este foarte frecventat, aici aflându-se și pârtia Prislop, un drum pietruit până la intrarea în Parcul Național Munții Rodnei și existența câtorva stâni ale gospodarilor din zonă.
Cei cu “jâpuri” își încearcă puterile până aproape de lac. Cei care respectă muntele, printre care și noi, am luat-o pe jos. După o oră de mers am ajuns la Tăul Știol, considerat locul de plecare al Bistriței Aurii. Ne-am continuat ascensiunea spre obiectivul principal, Vârful Gărgălău.
La câteva sute de metri, în amonte, sunt două mari izvoare, foarte reci, de munte, adevărata origine a Bistriței (acestea alimentând lacul).
De pe șaua Gărgălău imaginile se perindă una după alta, spre dreapta, până la vârful Pietrosu, reperul de înălțime al Munților Rodnei (2.303 metri). Până acolo sunt mai multe vârfuri printre care: Laptelui, Galațului, Puzdrei, Păltinișului, Buhaescu, parte din ele, urcându-le acum 4 ani.
Tot aici, spre sud, se află un refugiu pentru cei care străbat creasta, în mai multe zile, și nu numai.
Ne-am continuat drumul spre Vârful Gărgălău (2.158 metri), unde ne-am putut bucura de o vizibilitate maximă, spre toate zările. În est, în apropiere, Ineul, Ineuțul, Roșu, mai departe Rarăul, Ceahlăul, iar spre sud, Saca, cu ale lui nestemate (narcisele), Călimanii cu reperele Pietrosul și Bistriciorul.
Spre nord vest am mai amintit, dar și Munții Maramureșului, cu trecere spre Ucraina, continuare a Munților Carpați.
Cu asemenea imagini nu se putea să poposim aici pentru o oră, pentru o gustare și pentru refacerea forțelor. Cu regret, ne-am despărțit de Gărgălău, pentru că, deja, au apărut nori amenințători de ploaie.
Am coborât rapid pe malul tăului unde am poposit aproape o jumătate de ploaie pentru a admira salturile păstrăvilor după musculițele de dinaintea ploii. Un lucru foarte interesant, demn de urmărit.
Tăul Știol este unul din micile lacuri glaciare ale Munților Rodnei (cel mai mare fiind Iezerul de sub Pietrosul), aflat la o altitudine de1.650 metri. Acest lac glaciar este foarte vizitat de mulți iubitori de natură, fiind ușor accesibil. Dar, de la 1.650 până la 2.158 este… cale lungă.
Tunetele dinspre Ucraina, ne-a obligat să iuțim pasul, nu cu regret, promițându-ne că vom reveni. Pentru mine a fost a cincea ascensiune, una mai frumoasă ca alta.
Încercați și voi că nu veți regreta!
Mihai PANȚIRU
