În tradiția populară, ziua de 11 noiembrie este ziua tâlharilor-serbată atât de aceștia, cât și de păgubași. Păgubașii îi cer ajutorul Sf. Mina pentru prinderea hoților, iar tâlharii îl roagă să nu fie prinși, iar dacă sunt prinși, să primească cea mai mică pedeapsă. Fiind vorba în principal de magia întoarcerilor-a faptelor hoților, a lucrurilor furate, respectiv erau folosite și în magia dragostei, pentru întoarcerea inimilor ursiților întârziați. Sf. M. Mc. Mina (285-309 d Hr) a fost un mucenic și mare făcător de minuni. Este unul dintre sfinții copți cei mai cunoscuți și iubiți în occident, datorită numeroaselor minuni care îi sunt atribuite. Sf. Mina a fost un soldat copt în armata romană. Martiriul lui s-a datorat faptului că a refuzat să renunțe la credința în Mântuitorul Iisus Hristos. La începutul secolului al V-lea, unui păstor i s-a descoperit locul mormântului Sfântului Mina. El a observat cum unul din mieii bolnavi de râie a intrat in apă, apoi s-a culcat pe pământ şi s-a vindecat imediat. Văzând minunea, păstorul a uns cu tină toate oile bolnave şi acestea au fost vindecate. Răspândindu-se vestea, au venit numeroși bolnavi, tămăduindu-se de orice boală. Printre aceştia s-a aflat şi fiica împăratului Zenon, care a fost vindecată de lepră. Sfântul Mina i s-a arătat in vis, spunându-i că în acel loc se află înmormântat trupul său. În semn de recunoștință, împăratul a construit o frumoasă biserică în care a așezat racla cu moaștele sfântului.

Credințe și superstiții de Ziua tâlharilor

Femeile mereau la biserică în această zi și aprindeau lumânări pe care le lipeau la sfeşnice cu capătul care arde. În acest fel credeau că schimbă gândurile duşmanilor. În această zi importantă, credincioșii nu au voie să iasă din biserică cu mâna plină. Se crede că oamenii deznădăjduiți, care se roagă Sf. M. Mc. Mina în această zi, capătă putere și încredere în forțele lor. Cei care nu pot ajunge la biserică e bine să aprindă o lumânare acasă, în dreptul icoanei cu Sfântul Mina. În această zi se spun rugăciuni și pentru dușmani, pentru infractori, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mințile și sufletele.

Miracole ale Sf. M. Mc. Mina în al II-lea război mondial

Conform credinței creștin-ortodoxe, în iunie 1942, în timpul campaniei din Africa de Nord, care a fost decisivă pentru rezultatul celui de-al Doilea Război Mondial, forțele germane aflate sub comanda generalului Rommel erau în drum spre Alexandria. Ele s-au oprit lângă un loc pe care arabii îl numesc El Alamein. Acolo exista o biserică străveche, în ruine, ce fusese ridicată în cinstea Sf. M. Mc Mina. După unele surse, moaștele Sf. Mina ar fi fost îngropate acolo. Pe acele locuri a avut loc o luptă între forțele aliate, mult mai slabe și armata germană, superioară din punct de vedere numeric și militar. În prima noapte de război, la miezul nopții, se spune că Sf. M. Mc. Mina a ieșit din biserică și a apărut în mijlocul taberei germane, în fruntea unei caravane de cămile, exact așa cum era înfățișată pictura de pe zidurile bisericii. Această apariție miraculoasă a subminat atât de mult moralul german, încât a contribuit la victoria strălucitoare a Aliaților. Winston Churchill a spus despre această victorie: „Înainte de Alamein nu am avut niciodată o victorie. După Alamein, nu am avut niciodată o înfrângere.”

Semnificația numelui Mina

Numele Mina înseamnă ”pește” în sanscrită. Este numele fiicei zeiței hinduse Usha si al fiicei zeului Kubera. Alte surse afirmă că semnificația acestui nume este „vesel”. În Egipt este folosit pentru băieți, mai ales pentru cei care sunt botezați în religia ortodocșilor copți. Provine dintr-o limbă veche folosită în Egipt (unde a viețuit Sf. Mina) și se traduce prin ”determinat”. În România este folosit atât ca nume de fată, cât și ca prenume de băiat, însă destul de rar. Conform altor istorici numele Mina provine de la numele grecesc antic Μηνάς – Menas (Minas), care este interpretat ca „lună” („lunar”). Alte surse susțin ca numele Mina este englezesc, înseamnă ”luptător dârz” și este diminutivul numelui Wilhelmina.

Tradiții pierdute de Ziua lupului

Pe 13 noiembrie, când în calendarul creștin-ortodox este praznicul Sfântului Ioan Gură de Aur, Calendarul popular ne semnalează această zi ca fiind Ziua Lupului. Se credea că acela care ține această zi va fi învrednicit cu vorbire frumoasă, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și oamenilor. Această credință avea legătură cu sărbătoarea Sf. Ion Gură de Aur, cel care a propovăduit Sfânta Treime. În calendarul popular se preciza că nu este bine de arat, fiind zi de odihnă pentru vite și pentru ca ele să fie ferite de mușcătură de șarpe și de lup. Se mai credea că cei care nu respectă ziua, se pot îmbolnăvi și pot avea parte de izbituri. Din cele mai vechi timpuri, lupul a reprezentat un simbol al inteligenței și rezistenței pe plaiurile românești. Numeroase tradiții și obiceiuri românești avea legătură cu conviețuirea alături de acest carnivor impresionant. Datele oficiale indică o populație stabilă, de peste 3.000 lupi în anul 2023.

Obiceiuri la începutul Postului Crăciunului

Înainte de intrarea în Postul Crăciunului, țăranii aveau trei sărbători la rând: „Ajunul”, „Lăsatul Secului” şi „Spolocania”. Primele două zile le țineau pentru lupi – „Filipii de Toamnă” şi „Ziua Lupului”. Anul acesta, Postul Crăciunului începe miercuri, 15 noiembrie. Din rânduielile bisericești aflăm că se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, când aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Acest post se încheie pe 24 decembrie. Până şi ciobanii, care rareori ajungeau să coboare la vreo biserică ori mănăstire cât turmele erau la munte, îşi făceau rugăciunile la brad şi nu mâncau niciodată frupt în zilele de „Filipi” de peste an. Spuneau că ţin Postul Crăciunului pentru oi, să nu le prăpădească lupii turma. Din „Legendele românilor” culese de Tony Brill aflăm că în zilele de la începutul postului, de Filipi, nu-i bine să torci, pentru că vin lupii. Creștinii ortodocși consideră Postul Crăciunului drept un post relativ ușor, deoarece există multe zile în care se poate mânca pește. Se credea că acei care vor ține cu credință acest post, vor avea casa binecuvântată de Dumnezeu și vor fi feriți de blestemele și farmecele trimise asupra lor. La Lăsatul Secului de Crăciun aveau loc petreceri familiale, cu mâncare și băutură din belșug. Din bătrâni se spunea că cei care au postit și s-au spovedit, pot primi soluții în noaptea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos pentru rezolvarea problemelor lor. Prin multe zone din țară, există obiceiul ca în fiecare zi a acestui post, creștinii să ia dimineața, pe stomacul gol, anafură și agheasmă și apoi citesc rugăciuni.

Dezlegare la pește în Postul Nașterii Domnului

În Postul Crăciunului, Biserica creștin-ortodoxă română a rânduit să avem dezlegare la pește sâmbăta și duminica, mai puțin în prima și ultima săptămână din acest post. Sărbătorile în care anul acesta avem dezlegare la pește în Postul Crăciunului sunt: 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserica), 23 noiembrie (Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcei), 25 noiembrie (Sfânta Muceniță Ecaterina și Sfântul Mercurie), 26 noiembrie (duminica), 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei), 2 decembrie (Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul), 3 decembrie (Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica), 4 decembrie (Sfânta Varvara), 5 decembrie (Sfântul Sava cel Sfințit), 6 decembrie (Sfântul Ierarh Nicolae), 7 decembrie (Sfânta Muceniță Filofteia), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 10 decembrie (duminica), 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon) și 18 decembrie (Sfântul Daniil Sihastrul).