Din tradițiile poporului român - Credințe la Anul Nou

În ziua de Anul Nou, dis de dimineață, semănătorii ”te samănă cu grâu firitisindu-te: Să trăiți,/ Să-nfloriți/ Ca merii,/ Ca perii/ Pe la mijlocul verii./ Ca toamna cea bogată,/ De toate-ndestulată!”. Se seamănă cu orice sămânță aflată la îndemână, mai puțin cu mazăre: se zice că face omul bube peste an.

De Anul Nou, se mărește ziua. ”Dumnezeu, la începutul anului, e tânăr și, la sfârșit, bătrân. De aceea se cheamă Anul Nou, pentru că atunci Dumnezeu întinerește”, spuneau vechile povești. ”Spre Anul Nou, de bucurie mare că vine un alt an, se urează, se îmblă cu plugul, ca să fie anul roditor, adecă să se împlinească. Atunci se înnoiesc toate și de aceea se dorește ca să fie toate de bine. Oamenii se firitisesc, ca să fie cum mai bine peste an, să le dea Dumnezeu sănătate, bucurie, noroc și spori. În ziua aceea, să pui gând bun la toate și a bine să le minești, că rămân așa. Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi. Dacă te apuci atunci că nu-i mai greși, și Dumnezeu îți iartă toate păcatele”, spuneau bătrânii altădată.

O altă credință era că, în dimineața de Anul Nou, dacă intră întâi un băiat în casă, tot băiat va naște și femeia grea ce se afla în casă. Sau vitele din gospodărie vor naște parte bărbătească.

Un obicei din Moldova era ca, de Anul Nou, să se împartă copiilor și cunoscuților daruri, iar ”la slugi, se dau bacșișuri sau daruri”.

Spre Anul Nou, vorbesc vitele. ”Atunci să li se aștearnă bine și să li se dea bine de mâncat, că ele se întreabă unele pe altele de sunt sătule, de li-i bine și-l blastămă sau îl fericesc pe gospodariul de casă, să trăiască sau să nu mai ajungă a ținea vite. E tare păcat a asculta ce vorbesc. Omul vorbește tot anul, dar lor numai o dată pe an le dezleagă Dumnezeu gura și atuncea să nu aibă cum vorbi?

– Un om s-a pus să asculte și-a auzit cum îl blastamau că li-i rea ținerea. Apoi a zis un bou către altul: «Hai, hai, frate, caută și mănâncă, căci poimâne avem să ducem pe stăpânul nostru la groapă». Stăpânul lor a doua zi a murit, iar a treia zi boii l-au dus cu săniuța la mormânt. Aceasta se povestește în toate părțile. Spre Anul Nou, toate celea vorbesc, nu numai vitele”.

* Cum va fi anul și vrăji de bine

De Anul Nou, dacă va fi chidie pe copaci, dacă-s copacii îmbrăcați, e anul mănos.

Spre Sf. Vasile, fac fetele toate vrăjile ce le fac și spre Sf. Andrei. ”La miezul nopții, pune fata cămeșa pe ușă, aleargă de trei ori dezbrăcată în jurul casei și, când vine a treia oară, își vede ursitoriul, se închipuie dracul”, spune una din povești. O altă variantă care circula era că, în seara de Anul Nou, ”când se culcă, fetele pun straiele pe masă și visează ursitoriul”. Prin alte locuri, se pregătesc două tacâmuri și se pun bucate pe masă. ”Când sunt drept 12 oare, zice fata: «Poftim la masă!» Atunci, acel ce are să o ia – umbra lui – vine și se pune și mănâncă cu dânsa”.

O altă practică străveche a fetelor era ca, în aceeași seară de Anul Nou, să ascundă în colțurile șervetului ”inel, pâne, cărbune, bani sau alte celea, or acopăr cu strachine”. ”Vraja aceasta o fac și cei bătrâni, puind ceea ce doresc ei să știe și ce descopăr aceea li se împlinește. Fata, dacă descopere cărbune, îi va fi ursitoriul negru sau țigan, dacă cuțit, va fi rău, dacă descopere inel, se va mărita, dacă floare, va mai sta etc.”

La fel ca în ajunul Crăciunului și-al Bobotezei, în ajunul Sf. Vasile, ”sara, mătură casa de la ușă spre fund, să vie oamenii cu cinste, ca la Ajun, și gunoiul a doua zi îl dau în pomăt, să rodească pomii”.

În Moldova, spre Sf. Vasile, se face ”plăcinta cu sorți”: ”Fac o plăcintă de foi subțiri de aluat, puse una peste alta și, pintre foi se presură carne hăcuită prăjită, amestecând sorții tipăriți sau scriși, cari se află și la bomboane. Seara, când se pun la masă, scoate fiecare partea sa și, peste ce sorț nimerește, aceea îi va fi menit”.

* De Anul Nou se deschide ceriul

Una din credințele întâlnite pe tot teritoriul României este aceea că, de Anul Nou, ”se deschide ceriul de trei ori, repede una după alta, se deschide și iar se-nchide, iar înlăuntru se vede o lumină foarte mare și Dumnezeu stând la masă cu sfinții și uitându-se la noi. Alții zic că văd mese cu lumânări și sfinții stând împrejur. Alții iarăși zic că numai Dumnezeu cu Sf. Niculai stă la masă.

Ceriul deschizându-se îl vede numai acela care e tare bun la Dumnezeu. Mulți spun că au văzut pe când erau copii de 7 ani. În ziua de astăzi nu se mai deschide, căci sunt oamenii păcătoși și să pun toți să se uite și Dumnezeu nu vrea, dar demult, pe când erau oamenii buni, ceriul se deschidea de trei ori pe an: de Sf. Vasile, de Bobotează și de Paști.

Unii spun că ceriul se deschide o dată la 7 ani.

Când îl vezi deschizându-se, să ceri trei lucruri de la Dumnezeu, că ți le dă. E bine să ceri: sănătate, noroc și raiul. Acestea sunt mai de căpetenie.

Unii zic că numai un lucru să ceri, mai mult nu. Cel cuminte cere raiul”.

SURSA: Elena Niculiță-Voronca, ”Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică”, Polirom, 1998.