Secția Hematologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț are, de curând, un nou medic: din luna aprilie, dr. Dumitru Iovu s-a angajat la cea mai mare unitatea medicală din Neamț. De loc din Republica Moldova, tânărul medic a știut de timpuriu care e drumul de urmat în viață, așa că la terminarea cursurilor gimnaziale a urmat colegiul sanitar, apoi facultatea de medicină din Chișinău. Dumitru Iovu a povestit cum a ales specializarea, drumul din Republica Moldova la Piatra Neamț, cu ce se ocupă specializarea sa, dar și hibele sistemului.
– Domnule doctor, cum ați ales medicina și când ați știut că acesta este drumul de urmat?
După cursurile gimnaziale am ales colegiul sanitar și apoi medicina pentru că am considerat că este o profesie de viitor care poate să-mi asigure un trai decent. Și mi-a plăcut, chiar dacă nu am avut modele în familie. Părinții nu au avut nimic împotrivă și m-au susținut tot timpul, știind de la bun început că trebuie să fac școală până spre 30 de ani. A fost un privilegiu pentru că nu toți din generația mea au avut posibilitatea să fie întreținuți până la această vârstă, pentru că medicina este o profesie în care primul salariu vine mai târziu decât la majoritatea. La colegiu am decis să urmez facultatea de medicină pentru că acolo am înțeles foarte bine că aș putea face această meserie.
– Ați făcut facultatea la Chișinău sau în România?
Am aplicat și la facultate în România, însă nu era posibil să trec acel concurs pentru că sunt locuri limitate pentru studenții basarabeni, astfel că am urmat facultatea la Chișinău. Acolo am avut un mic stagiu, o bursă Erasmus de jumătate de an la facultatea din Vilnius. La un moment dat am avut mici îndoieli pentru drumul ales, dar nu au fost definitive. Iar acestea erau de ordin financiar, pentru că înțelegeam că voi depinde de părinți un timp îndelungat. Atunci aveam perspectiva facultății din Moldova, salariile din Moldova, și gândeam că nu o să pot deveni independent financiar și nu o să fiu satisfăcut din acest punct de vedere nici când voi ajunge medic specialist. Și nu era vorba doar de partea financiară, ci și de cea de tratament. Pe lângă salariu, în România la fiecare tip de cancer hematologic, aș putea enumera trei, patru tratamente noi, care costă câteva mii de euro pe lună, iar în Moldova dacă există un tratament din cele noi, se întâmplă să fii nevoit să aduni doi, trei pacienți în aceeași zi ca să fie rentabil să deschizi o fiolă, să nu irosești medicamentul. Pacienții din România au avantajul să facă tratamente inovatoare, care se aprobă la puțin timp după ce sunt lansate în America sau Europa de Vest. Pe lângă salarizare, condiții de muncă, eu ca hematolog ca să fiu satisfăcut cu profesia mea vreau să am acces la medicamente contemporane pentru că doar așa pot spera la rezultate bune pentru pacienți.
– Care a fost motivația pentru a alege hematologia?
Deși am făcut facultatea la Chișinău, rezidențiatul a fost la Iași. Hematologia mi s-a părut o disciplină logică. Am făcut stagiu de hematologie la facultate, unde am văzut specificul pacienților hematologici și am înțeles că aș putea face meseria asta. Hematologia este o specialitate foarte nișata, și chiar unii colegi doctori nu știu exact ce facem noi la hematologie, cu ce ne ocupăm și ce tratăm. Când am terminat facultatea, puteam să-mi aleg orice altă specialitate. Chiar unii colegi mă întrebau de ce nu am ales ceva care era considerat atunci mai de prestigiu, cardiologie, neurologie… Știam din facultate, de la colegii mei, din societate, că hematologia era văzută ca o specialitate sumbră, că nu prea sunt tratamente, că rata de deces e mare, satisfacția profesionala mică. Dar în același timp, citind hematologie vedeam că lucrurile se schimbă, iar după 2018 au apărut o multitudine de tratamente și putem spune că la acest moment asistăm la o mică revoluție în hematologie. Erau boli pentru care nu apăruse nici un tratament nou timp de 30-35 ani, iar în ultima perioadă avem o gama mare de noi tratamente, combinații de chimioterapie cu imunoterapie, terapii biologice, terapii celulare.
– Și cu tot acest bagaj de informații, hematologia a rămas unica opțiune…
Am simțit că-mi place partea științifică din spatele hematologiei. Făcând stagiul în domeniu am auzit și foarte multe povești de viață despre pacienți care au trecut prin malignități, prin cancere hematologice, și sunt bine, au familii, sunt la zeci de ani după boală și m-au impresionat cazurile lor. Am văzut și pacienți tineri care aveau nevoie de tratamente care nu erau disponibile în Republica Moldova la acel moment și nici acum nu sunt. Mă refer și la pacienți care aveau nevoie de transplant medular și nu este disponibil în Moldova, trebuie să găsească alternative în România, Turcia, vestul Europei, însă nu din contul asigurării de sănătate ci din bani proprii, sume începând cu 60-70 de mii de euro. Dar în România sunt asigurate aceste tratamente, cele mai noi. Și ideea mea atunci era să vin în România să fac hematologie, să vin într-un centru unde se face transplant medular, să învăț și la un moment dat să mă întorc în Republica Moldova să implementez.
– Totuși ați rămas în România…
În timp am înțeles că transplantul medular nu este o ambiție a unui singure persoană. Transplantul medular este o politică de stat, o politică a unei municipalități mai mari, care este gata să investească în timp, să crească specialiști, să îi aducă în țară, să-i ducă la stagii peste hotare, să-i motiveze să rămână în țară și să asigure o infrastructură foarte elaborată și foarte costisitoare, începând de la secția de transplant, condiții sterile, de antisepsie, bancă de cellule STEM, laborator de genetică, biologie moleculară, imunologie și multe alte lucruri. Și, bineînțeles, oamenii care trebuie să închege o echipă, care lucrează într-o direcție și cu un scop.
– Unde se fac aceste lucruri? Se investește în sănătate?
Se fac la București, Iași, Târgu Mureș… Se investește, iar în zona noastră geografică vorbim de exemplu de spitalul din Moinești sau spitalul de la Buhuși. Și la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț există intenția de a pune lucrurile în ordine, de modernizare și am speranța că totul va merge în direcția bună. Le doresc succes celor din administrația spitalului și cât mai puține bețe-n roate. În general cred că foarte mult depinde de cumulul de factori dintre administrație, politic, și competența oamenilor care duc proiectele la bun sfârșit.
– Da, dar cum a ajuns doctorul Iovu din Republica Moldova la Piatra Neamț?
După cei 6 ani de facultate la Chișinău, am făcut rezidențiatul la Iași, 5 ani, perioadă în care m-am gândit unde aș putea să lucrez după. Nu am insistat neapărat pe Iași, dar am fost indignat de faptul că sunt pacienți care fac și 250 de km ca să vină la Iași pentru un tratament poate de jumătate de oră sau o simplă injecție. Și vorbim de pacienți vârstnici. Dacă-i vezi la ora 8 în ambulatoriu, te gândești că au plecat undeva la 5 dimineața. La vârsta lor, cu bolile lor, cu posibilități materiale reduse… Și m-am gândit că trebuie să fie o reprezentare echitabilă pentru pacient. Știam Piatra Neamț, văzusem orașul ca turist și mi-a plăcut. Pentru peisajul cu stânci și pădurile de conifere dar și pentru că Piatra Neamț are teatru, are cinema, sala de concerte unde obișnuiesc să merg din când în când. Știam o colegă care face hematologie la Piatra Neamț, doamna doctor Georgiana Butură, am discutat cu ea și în vara anului 2023 am lucrat cu contract de colaborare la Piatra Neamț, iar în aprilie 2024 am dat examen pe post. Am găsit o echipă formată, consolidată, iar acest lucru este un avantaj.
– Cum vedeți comunicarea doctor-pacient și invers?
Abia aștept să vină pacientul căruia eu îi explic boala, metodele de tratament, alternativele, prognosticul și riscurile. Și el să zică, da, fac tratamentul acesta pentru că îmi oferă aceste avantaje și mai puțin să mă întrerupă la fiecare două propoziții, să-mi zică, „faceți cum știți dv”. Abordarea contemporană este de a împărți decizia medicală cu pacientul, căci medicina este o profesie, care se ocupă de o valoare supremă, de sănătatea omului și fiecare este stăpân pe corpul lui. Tratamentul are avantaje indiscutabile, dar sunt pacienți care doresc să ia naturiste sau nu știu ce. Și atunci mă simt cumva sabotat și consider că trebuie să am o putere de convingere mai mare. Dar sunt ok atunci când explic unui pacient care este boala și el zice: am 80 plus de ani, am copii, am nepoți, nu fac tratamentul ăsta pentru că așa decid eu, sunt conștient și iau decizia asta în cunoștință de cauză. Sunt pacienți care aveau șanse și au pierdut ani de viață calitativi.
– De unde vine această reticență?
Acum s-au aranjat planetele nefast. Este vorba de educație sanitară precară plus dezinformare. Este această avalanșă de informație neverificată pe internet. Și se vede din condițiile noastre de acum. Dacă vine un candidat și spune că chimioterapia este un acid și ai șansa să mori 97%, suntem sabotați. Sau dacă ne spune că medicii sunt complicii globaliștilor și ai lui Bill Gates și noi ne ocupăm cu ciparea oamenilor, e o problemă. Și aceste credințe începem să le vedem în practică. Unii spun direct, alții vin la prima vizită în stadiu avansat și găsești prin foile sau dosarele lor, scris cu pixul, nu știu ce cremă de spânz, cataplasmă din piele de iepure… Toate acestea sunt niște realități sociale îngrijorătoare.
– Căror pacienți li se adresează un medic hematolog?
Noi, ca hematologi avem două direcții mari. Hematologia non-oncologică, clasică, și hematologia oncologică care se ocupă de malignități, de cancerele de sânge. Pacientul poate fi diferit. Foarte mulți vin direct în UPU cu stare gravă de la boala de sânge. Sunt și pacienți care au boala la început și atunci sunt trimiși poate de un alt medic care observă ceva, iar de aici începe efortul de diagnostic. Dar sunt și pacienți care vin direct cu analizele de laborator și au modificări nesemnificative sau dimpotrivă, suferă de o boală de sânge, un cancer ori o anemia severă. Chiar în această vară a fost o pacientă, aflată în vizită la Piatra Neamț, care își făcuse analizele pentru că se simțea rău, avea vânătăi, hemoragii nazale, analizele erau foarte proaste, înalt sugestive pentru o formă de leucemie acută. A fost anunțată de laborator să se prezinte de urgență la spital, dar a considerat că mai bine se întoarce acasă. Însă boala a progresat, pacienta a ajuns în comă la spital și câteva zile mai târziu a decedat. Și era vorba de o leucemie tratabilă, pentru care există tratament foarte eficient, însă debutul aceste boli este foarte agresiv și fără tratament hemoragiile nu pot fi controlate. Și așa cum spuneam la început sunt tratamente noi, inovatoare, dar contează foarte mult și sistemul de valori al pacientului, nivelul individual, adică un pacient trebuie sau ar trebui să aibă grijă atât de corpul lui, cât și de psihicul și de spiritualitatea sa.
– Punctual pe hematologia oncologică, care sunt cauzele cancerelor de sânge?
Spre deosebire de unele boli oncologice unde există niște corelații mai clare, de exemplu între fumat și cancerul bronhopulmonar, între virusul HPV și cancerul de col uterin, virusul hepatitei C, B și hepatocarcinoma, cancerele hematologice sunt boli rare – în funcție de tip de la 1-2 până la 10-15 cazuri/100.000 locuitori – iar cauzele nu sunt clar stabilite. S-a dovedit că la pacienții cu HIV, virusul EBV și alte virusuri mai puțin cunoscute sau cei cu expunere profesională la substanțe chimice (din industria petrolului, solvenți organici, pesticide) sau mediu radioactiv apare mai des leucemia, limfomul, dar asta explică un mic procent din totalul de cazuri. Mai sunt și cazuri familiale, când mai mulți membri au aceeași forma de cancer sau cancere cu biologie asemănătoare cu debut la vârste similare, deci survine pe o instabilitate genetică moștenită. Dar la fel, explică doar un mic procent din totalul de cazuri. În marea majoritate a timpului nu putem identifica un singur agent cauzal. Ar fi bine ca pacienții să cunoască, să aloce mai puțin timp pentru a se consuma cu frământări interioare, pe căutarea vinovatului și autoînvinuire pentru că nu știm de ce apare, știm că este o statistică și probabil e un hazard al sorții deoarece la un anumit moment o celulă capătă o mutație spontană sau un număr critic de mutații, scapă de controlul sistemului imun și dobândește un avantaj de înmulțire, supraviețuire în detrimentul celulelor sănătoase.
– Acum, pe final, în calitate de medic, puteți pune un diagnostic sistemului medical românesc? Care este boala cronică a sistemului public?
Probabil este o lipsă de strategie pe termen lung. Este lentoarea cu care se implementează unele proiecte. Nu se investește în personal. În sensul în care, dacă un județ a avut un medic hematolog timp de 10 ani și a mers bine, de ce ar mai trebui un al doilea medic? Sau dacă vorbim de exemplu de un județ cu o populație să zicem de 600.000 de oameni și în ultimii 10 ani nu a avut nici un hematolog și au mers lucrurile, înseamnă că poate merge așa și în continuare… Și nu se simte că se sesizează cineva, o instituție, o autoritate, care să managerieze cumva strategic și pe termen lung să asigure ce este nevoie. Dar bineînțeles că sistemul românesc este mult mai bun decât altele din regiune. Avem medicamente mai bune dată fiind apartenența la Uniunea Europeană și la niște circuite economice. În România salarizarea este decentă și îți poate asigura o viață comodă, să nu trăiești cu grija zilei de mâine. Și poți face bugetul astfel încât să te poți gândi la o locuință, la o vacanță și poți călători liber în statele europene, mai nou și în Statele Unite. Și în ce mă privește, pot spune că sunt într-o zonă geografică unde mă simt ca acasă pentru că nu am nici o barieră lingvistică sau culturală. Suntem aceiași oameni, avem aceleași tradiții, ca societate avem cam aceleași probleme și nu am avut motivația să plec undeva, peste hotare.
A consemnat Gabi SOFRONIA
