De când cu schimbarea regimului de tristă amintire (nu că ăsta ar fi mai breaz) instituțiile cu ștaif și mai cu seamă cele cu potențial în atragerea vorbelor de scădere, ciomege și huiduieli au dezvoltat compartimentul purtătorilor de vorbe, care duc publicului alegător vorbele aleșilor, dar mai cu aplecare gramaticală, stilistică și uneori strategică, că nu toți cei ce ocupă anumite fotolii sunt prieteni cu limba română, mai cu seamă după o ingestie babană de alb demisec, rece, gratis și mult. Asta n-ar fi mare lucru, că unde-i mia merge și suta, mai cu seamă că în virtutea slujbei, purtătorul de parole are timp suficient pentru ale sale printre care se numără. Două puncte. Propria intreprindere, cel mai adesea din sfera mass media – a se ceti ziar online ori agregatoare de știri. Asta pe bani, pen` că are grijă să ducă publicitățile în propria bătătură. În afară d-asta, nu-i mare inginerie să mai ai grijă de alte daraveli din spațiul virtual, numai că și asta e tot pe bani. Dar recomandați. Ceea ce nu-i rău. Judecați și `mneavoastră, o simbrie (…fie primită! Amin!) de unde ții cartea de muncă, altă simbrie de la IMM-ul pă persoană (…fie primită! Amin!), altă simbrie (tot… fie primită! Amin!), o atenție din partea unor inși, care știu că e bine să dea, în schimbul unor servicii cocoșabile de hrănit câini vegani. Cică criză! S-avem pardon …