Colţul suporterului rătăcit, necăjit / Un lucru pare de bun augur: portari avem!

România a avut portari mari de-a lungul timpului. Unii imenşi. Şi nu cu mult timp în urmă am rememorat imaginile antologice de la Sevilla, din păcate pentru un Duckadam despre care spunem că a fost. Un portar român devenit celebru prin faptele sale sportive a fost Mircea David, care în 1940, la Roma, când România înfrunta Italia, dublă campioană mondială, a impresionat, de parcă era de… cauciuc. Italienii au zis atunci: „Portiero rumano: Il Dio!”, iar celebrii Silvio Piola (un Pele al timpului) şi antrenorul Victorio Pozzo l-au elogiat. Un Dumnezeu al portarilor…

Narcis Coman a fost primul portar român care a fost desemnat fotbalistul anului, în 1978, fiind jucător la CS Târgovişte, o echipă de pluton. În 1984, cel mai bun fotbalist al anului: Silviu Lung, de la Craiova, care a fost portar mare şi la Steaua şi echipa naţională. Ne amintim cu plăcere de meciul cu URSS de la Coppa del Mondo 1990 şi cu mai puţină plăcere de meciul de la Kosice.

În 1986, o alegere uşoară: Helmuth Duckadam, eroul de la Sevilla, cel care în acel an a fost pe locul VIII în ierarhia Balonului de Aur. O accidentare l-a făcut să se retragă când urca spre zenit.

În 1998, între primii 5, Bogdan Stelea, în 2006, Dănuţ Coman, pe un loc IV, apoi Bogdan Lobonţ, cu o carieră impresionantă la Ajax, Fiorentina şi AS Roma, ce a fost pe locul II în 2007. Tătăruşanu, în 2015, a fost fotbalistul anului, iar Pantilimon era pe III. Florin Niţă a fost fotbalistul anului în 2021, iar Ionuţ Radu a fost pe II în 2019.

La europeanul german din 2024, Niţă a făcut adevărate minuni şi a continuat excelent sub conducerea lui Mircea Lucescu şi a făcut meciuri senzaţionale şi la arabi (cu puţin timp în urmă împotriva lui Al Hilal). Rămâne o soluţie. Ionuţ Radu, titular cândva la Genoa, nu-şi mai revine, dar talentatul portar poate căpăta meciuri şi încredere. Sava s-a învăţat cu postura de titular la Udinesse şi poate că e timpul şi şansa sa de a deveni portar mare şi nu oriunde. Moldovan joacă în Serie B, dar o face bine şi a atras atenţia asupra calităţilor sale şi e puţin probabil să continue în B: ori promovează, ori va face pasul cu o altă echipă. Mai bine decât să fie rezerva unui veşnic senzaţional Oblak.

A revenit în poartă Aioani şi o face bine la Rapid, luându-i faţa lui Siegrist, care a şi părăsit România; Hindrich, încă tânăr, e titular la CFR, Laurenţiu Popescu de la Craiova e tot mai bun, iar Buzbuchi a avut evoluţii care l-au făcut pe Hagi să nu mai caute portar. Târnovanu ne-a rămas pe retină cu meciul de la Salonic, dar nu a fost singurul meci de ţinut minte al titularului din poarta FCSB. Şi beneficiază experienţa meciurilor din cupele europene. „Messi al portarilor”, cum a fost numit Andrei Vlad, a ales calea străinătăţii şi poate aceasta este şansa lui, căci a fost un portar cu reale calităţi, dar forţările şi toanele lui Becali nu i-au fost de ajutor în carieră. Fotbalul românesc, putem spune sufocat de jucători străini, unii de o calitate îndoielnică, nu are mulţi portari titulari proveniţi din alte ţări. Zima sau Gertmonas, poate. Deci, Mircea Lucescu are pe cine urmări şi de unde alege. Hai ai noştri! (D. DIEACONU)