Vremea papagalilor

Începând de astăzi, de la ora 10.30, papagali bârfesc din nou aici și săptămânal în ediția scrisă a săptămânalului Mesagerul de Neamț. Nu puteau începe decât de la Târgu-Neamț. Deci…

Papagalii și jandarmii. O vuit oleacă târgu de obârșie a lui dom` Harpa (s`trăiț`!) în dimineața zilei de după noaptea în care o formație restrânsă de jăndari (vreo tri), aflată în afara orelor de exerciț, s-o trezit frăgeziți gospodărește de cam tot pe atâția creștini din periferia urbei, care neștiind că-s purtători de epoleți și uniformă, au dat în ei ca-n snopii de cânepă, repatizându-i după consecințe, care la spital, care la comprese. Sigur, nu-i creștinește să râzi de năcazul omului, dar faptele dovedesc oarece lipsuri a organelor de forță, după cum urmează. Una la mână ar fi că abuzul de zamă de strugure duce la beție, sau, dacă e să ne luăm după nea Titi Aur, la scăderea reflexelor și a atenției. Aici a fost clar o lipsă de instrucție pe bază de demisec. Doi la mână, nu știm ce le dă la popotă sau ce mănâncă acasă, dar suspectăm niște mâncărimi în zona celor trei litere, de s-or băgat unde nu trebuie, probabil ferm convinși de zicala neaoșă – ca ai noștri nu-i niciunu, unde-s trei, mai trebe unu. Trei la mână. Eu știam că la școala de jăndari cam se rup saltelele cu exerciții de autoapărare și nu prea treci ca rața prin apă, dacă nu-ți păzești propriul edificiu. Ori săracii care o luatără pe gheb ori n-o fost la școala asta, ori o fost scutiți, ori au crezut că legitimația de jăndarie te păzește de toate relele, păcatele și toate cele civile. Ei bine, nu! Acuma nu vrem să știm ce-o să fie cu civilii ăia în viitorul apropiat, că de luăm a bună zicerea cu răzbunarea și o anumită calitate umană, colegii de serviciu ai celor scuturați nu ascultă frecvent Bach și la biserică merg numai în șir indian, ei fiind fără pereche. Asta e!