La o șuetă de taină cu dom` prifect (pentru onor înainte!) am tras împreună de concluzia că nici prifecții nu-s ce-o fost, fiind pus în postura deloc gingașă de a suporta pe persoană fizică, ifose, damfuri și tot felul de inteligenți artificiali cu școală cam cât o avut ‘mnealui vacanță, plătiți pentru că fac naveta de pe malul Ozanei până la Cuejdi și retur. La asta se mai adaugă și oarece tupeuri, bașca nesimțire buluc, că la școli nu se predă smerenie și bună creștere, cei șapte ani de acasă nefiind puși la cartea de muncă. Pe cale de consecință, cu un aport de cafeli și niște nopți ca-n studenție, cu materia pe-un semestru făcută până la micul dejun, domnia sa ar putea pune de-o magistratură strașnică, pe bani cumsecade, dacă nu cumva și ceva mai speciali. Vă dați seama ce ficați negri or să aibă o seamă de-n instituție care-l vor descălecat? Dar ce junghiuri or să aibă dacă ajung la `mnealui cu vreo speță fără de alternativă. D-aia e bine când sapi, să te gândești unde arunci lutu, că nu se știe. Așa că, dom` prifect, s-auzim de bine și de bani mulți că știm și noi, cine are carte, înseamnă că-i intră. Aferim!
Poate te intereseaza si...
