Sâmbăta Colivelor – Tradiții și semnificații religioase

În prima sâmbătă din Postul Paștelui se prăznuiește Sâmbăta colivelor, în amintirea miracolului realizat de Sfântului Teodor.

În această zi creștinii merg la biserică cu colivă din grâu, așa cum amintește Tradiția încă din veacul al IV-lea.

Din sâmbătă Sfântului Teodor Tiron și până în sâmbăta săracului Lazar, în fiecare sâmbăta se face pomenirea celor adormiți în Domnului.

Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și colivă.

Prin post și rugăciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrăjmașilor noștri celor văzuți și nevăzuți.

Sâmbăta Sântoaderilor se serbează pentru miracolele Sfântului Teodor.

Împăratul Iulian Apostatul (331-363 d.H.) a ordonat să se taie vite și să se arunce prin fântâni, iar prin piețe a amestecat sânge de animal cu alimentele de post.

Arhiepiscopul Eudoxie (360-369), al Constantinopolului, l-a visat pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron. Acesta i-a spus în vis de planurile păgânilor și l-a învățat cum sa ii ajute pe creștini: sa fiarbă grâu și să-l amestece cu miere.

Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine au fixat aceasta minune în calendar, în prima sâmbăta din Postul Mare.

Viața Sf. Teodor Tiron

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, prăznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea d. H, în vremea împăratului roman Maximian.

Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfântul a fost ales în oastea imperială.

A fost creștin în taină, dar după un timp L-a mărturisit fără teamă pe Dumnezeu. Sfântul Teodor a fost aruncat în temniță, străpuns cu fiare și aruncat într-un cuptor cu foc, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tradiția amintește că el a omorât un șarpe monstru care îngrozise lumea. În tradiția populară se spune că Sfântul Toader ține pe dracul de păr, demonstrând în acest fel puterea Harului primit de la Sfânta Treime.

Tradiții în Sâmbăta colivelor

De la Sâmbăta Sântoadedurului se începe purtatul colivei și al prescurilor pentru morți, și a apei la case, pentru ispășirea păcatelor celor morți. Se credea că, pentru cei care nu se face acest obicei, „vor sta cu țărâna în gură pe lumea cealaltă”, spuneau unele babe cunoscătoare.

Sântoader este unul dintre sfinții cei mai bine reprezentați ai Calendarului popular.

În această zi creștinii merg la biserică cu colive din grâu pentru a fi sfințite și apoi împărțite pentru sufletele celor adormiți.

La sinaxarul de sâmbătă, pe lângă relatarea minunii in sine, se citește și un cuvânt de laudă către Sfântul Teodor Tiron, alcătuit de Sfântul Grigorie de Nyssa.

Sfântul Teodor era considerat cel dintâi comandant al oștirilor, iar chipul său apărea pe steagul pandurilor lui Tudor Vladimirescu.

Sf. M. Mc. Teodor Tiron era pictat cu suliță, în calitatea sa de sfânt militar și simboliza soluția ultimă la cele întreprinse de Tudor Vladimirescu, după ce «argumentele» păcii și ale înțelepciunii, reprezentate de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ar fi fost epuizate. În mijlocul steagului era pictată Sfânta Treime.

Sâmbăta – ziua rânduită pentru pomenirea celor adormiți

Sâmbăta a fost aleasă ca zi specială de pomenire a celor adormiți încă din primele secole creștine.

Mai târziu, în secolul al IV-lea, în cartea „Evhologhion”, a episcopului Serapion de Thmuis, din Egipt, găsim rugăciuni speciale pentru iertarea sufletelor celor adormiți în Domnul.

În secolul al II-lea d. H. găsim mărturii despre pomenirea celor adormiți în scrierile Sfântului Ignatie al Antiohiei, ale lui Tertulian și ale Sfântului Ciprian al Cartaginei. Mai târziu, în secolul al IV-lea, în cartea „Evhologhion”, a episcopului Serapion de Thmuis, din Egipt, găsim rugăciuni speciale pentru iertarea sufletelor celor adormiți în Domnul.

Sâmbăta Sântoaderului marchează începutul pomenirilor pentru sufletele celor adormiți. Din această zi și până la Sâmbăta lui Lazăr, credincioșii pregătesc colivă, pâine și vin, pe care le duc la biserică pentru a fi binecuvântate și apoi oferite de pomană.

În Sâmbăta cea dintâi din postul Paștelui nu e iertat a juca și a petrece, ori a merge la șezătoare, căci vin caii lui Sântoader.

Nu se lucra vineri seară spre sâmbătă, mai ales nu se torcea și nu se cosea, nu se făcea leșie pentru spălatul cămășilor.

Superstiții în Sâmbăta colivelor

Sâmbăta a fost aleasă ca zi specială de pomenire a celor adormiți încă din primele secole creștine.

Cine se încumetă și lucrează în ziua acestui sfânt, va fi pedepsit cu amorțirea mâinilor, poate fi lovit sau omorât de Caii lui Sân-Toader, care sunt foarte răi la lovituri.

Bărbații evitau să lucreze cu securea sau cuțitul în Sâmbăta colivelor, pentru a nu fi legați de Sântoaderi cu lanțurile de fier. Legarea se manifestă prin dureri reumatice în mâini, picioare și la încheieturi.

O altă credință era ca, în prima sătpămână din Postul Mare, oamenii să nu umble noaptea, că-i întâmpină Sân-Toader cu cal alb și-i calcă, mai ales dacă nu se spală pe cap cu oman, smântânică, iarbă neagră. Aceste ierburi ajutau ca părul să crească repede, lung și frumos.