Deunăzi, Aurel Ţicleanu povestea despre întâlnirea cu Maradona la Napoli într-un meci amical. Şi-a exprimat opinia că Maradona a fost cel mai bun din istorie, că excela şi pe terenuri proaste (cum erau multe pe acele vremuri) şi că avea permanent de suferit de pe urma fundaşilor (exemplifica cu Gino Iorgulescu în acel meci) şi ne amintim de Iosif Rotariu şi de duelul său cu celebrul argentinian în 1990. Messi? Nu ar fi rezistat, nici cu fundaşii, nici cu terenurile. Statisticile într-un meci al lui Maradona versus statisticile lui Messi?
Maradona a avut o carieră de poveste, a avut o viaţă nu doar de telenovelă argentiniană, ci tinzând de multe ori spre filmul de aventură sau chiar thriller. A cunoscut sărăcia, a cunoscut extazul, a cunoscut agonia. A fost destul de aproape de terronele napoletan şi în mijlocul lor s-a simţit bine şi a fost idolatrizat. Se spune că avea prieteni şi printre conducătorii reţelelor mafiote. A fost un zeu. Doar în 1990, la semifinala dintre Italia şi Argentina, napoletanii şi-au cerut iertare de la zeul lor: „Diego, te iubim, dar suntem italieni!”. Dar Toto Schillaci nu a mai fost „Salvatore de la Patria” şi Maradona a mers în finală. Şi Schillaci a murit prea repede şi viaţa lui a fost la fel una de film.
„Mano de Dios”? A fost un gest hoţesc al unui copil sărac din periferie, ce-a dus Argentina în finală în detrimentul ţării care se afla în război cu ţara sa. Iar celălalt gol cu Anglia a fost considerat cel mai frumos al veacului trecut. Despre Maradona s-au spus şi scris multe. S-au creat cântece (se spune că în perioada napoletană i se dedica câte unul pe zi). Rodrigo Bueno a făcut „Mano de Dios” şi a spus că va fi un cântec cu un succes imens, dar pentru el va fi ultimul. Rodrigo a murit la scurt timp într-un accident. “Într-un sat s-a născut, aşa a fost dorinţa lui Dumnezeu, să crească şi să supravieţuiască, cu dorinţa umilă de a înfrunta orice adversar şi să-şi dorească să câştige de fiecare dată”, sunt primele versuri ale cântecului.
Manu Chao i-a dedicat un cântec cu un titlu sugestiv, care, la fel, e ştiut de cei mai mulţi dintre argentinieni şi îl prezentăm in extenso:
”Viața este o tombolă
Dacă aș fi Maradona
aș trăi la fel ca el
Dacă aș fi Maradona
în fața unei porți
Dacă aș fi Maradona
nu m-aș înșela niciodată
Dacă aș fi Maradona
nu aș pierde nicodată!
Viața este o tombolă
atât noaptea, cât și ziua
Viața este o tombolă
și merge înainte!
Dacă aș fi Maradona
aș trăi la fel ca el
…mii de trabucuri… mii de tovarăși
și așa o mie la sută
Dacă aș fi Maradona
aș veni la mondovision
pentru a striga la FIFA
Ești cel mai mare hoț!
Viața este o tombolă
atât noaptea, cât și ziua
Viața este o tombolă
și merge înainte!
Dacă aș fi Maradona
aș trăi la fel ca el
Pentru că lumea este o minge
în care noi trăim
Dacă aș fi Maradona
în fața oricărei mizerii
Dacă aș fi Maradona
nu aș da greș niciodată
Dacă aș fi Maradona
și aș avea un meci de câștigat
Dacă aș fi Maradona
nu aș pierde niciodată!
Viața este o tombolă
Atât noaptea, cât și ziua
Viața este o tombolă!
Manu Chao (https://www.youtube.com/watch?v=RM9JWCVG4v4)
„Biserica maradoniană” este închinată unui zeu. La cununie jurămintele se fac pe minge. Ne vom aminti de Maradona cel din 1982, ce era învins de o Brazilie ce avea mulţi jucători ce-i semănau în frunte cu Zico. De cel care ridica Cupa Mondială în 1986 sau cel care nu-şi stăpânea lacrimile în 1990. Iar noi românii ne vom aminti de duelul său cu Hagi („Maradona din Carpaţi”) din 1990 şi de norocul ce l-am avut cu efedrina lui din 1994 ce l-a împiedicat să ne înfrunte în cel mai frumos meci al lui World Cup. Căci cine ştie cum ne-ar fi fost… (D. DIEACONU)
