Vremea papagalilor. Geloși pe candidați...

După cum evoluează trebile prin republică, mai că ne-am culca de pe acuma, să ne trezim prin iunie, cu un președinte ales și un prim ministru numit, că ne-am săturat de atâta informație mincinoasă sau scoasă de sub bila pixului cu pretenție de intelighenție artificială. Toată lumea se înghesuie la președenția asta, de parcă ar fi cine știe ce zbârnă. Ei, bine, nu e. Precedentul de la Cotroceni a bătut-o-n cap cu abnegație, pe banii naționali, un deceniu, mare brânză n-a făcut, mai mult, a dat cu tifla la fișa postului (prevederile Constituției), erijându-se în agent electoral prin cascade de înjurături la adresa partidoiului, până s-o refăcut alianța și cineva l-o tras de mânecă că tăcerea e de aur. La alții, pentru că la domnia sa a costat câteva milioane bune, vezi periplul planetar denumit generic “Ocolirea planetei cu 30 de milioane“(de euro) cu escale în orașul din lunca Cibinului. La drept vorbind, postura are câteva avantaje pe care nu orice posesor de buletin cu CNP din 12 cifre și le poate permite, mai cu seamă că nu trebuie să facă mare lucru, fapt pentru care suntem un pic geloși pe potențialii ocupanți ai fotoliului alfa din Cotroceni.

Din cele văzute și mai ales din cele nevăzute, rezultă că râvnita funcție are un aparat în subordine, verificat și pregătit, gata în orice moment pentru orice. Nu faci mâncare, ești servit. Nu trebuie să scrii, ți se scrie. Nu trebuie să-ți aranjezi scaunul, ți se aranjează și tot așa până la suprema corvoadă de a gândi, unde nu trebuie să o faci, că ai consilieri care te trec strada dacă e nevoie sau răspund în locul tău. Exercițiile politice sunt făcute tot de specialiștii instituției, alesul fiind obligat să zâmbească cu toți dinții și să strângă mâini, de culori diferite și hidratări asemenea.

Nu-i mult până apar cireșele de mai și buletinele de vot, motiv pentru care se flutură sondaje și se pun rămășaguri, astea pe lângă certuri conjugale cu rădăcini electorale sau nesfârșite sprițuri cu aceeași tentă, avantajul celor din urmă fiind somnul garantat de după, care șterge orice urmă de expresie politică și nu numai. O măsurătoare făcută recent, cam pe genunchi, dacă e să ne raportăm la uzanțele sociologice serioase, a difuzat un clasament intermediar care ne-a cam dat pe spate. De râs. Dar ăsta e hazul sondajelor de etapă. Cei ce știu, râd, cei ce nu știu merg după fentă și mai scot niște bani din vistierie, ca să mai câștige câteva procente, uitând de proba realității – votul.

Ne propunem să ne uităm în spatele imaginii ce vi se vântură, mai cu seamă că din cauza asta suntem nițel geloși pe o seamă de catindați, care au o grămadă de tinichele la marșarier, dar merg “piriot ribeata“, integri nevoie mare și fățoși de mai mare dragu, care nici nu concep să nu câștige. Ori starea asta este nemaipomenită. Să te doară-n trei pene de ce-i în jur și să visezi cu ochii deschiși. E clar că până la bani, dar asta-i altă poveste.

După lepădarea de Messia Dâmboviței ajuns pe cai mari cu trambulina TikTok-ului, dar descălecat de justiția mioritică, cursa electorală și-a completat extrema lipsă cu unul din liderii Alianței pentru Unirea Românilor, fost lider de galerie și actual campion de dat cu oiștea-n gard. Dincolo de vorbe sunt niște fapte care pun la îndoială ideea de boltă a crezului politic al pomenitului. Cum să fii apostolul unirii românilor, ulterior și președintele lor, când tu ești “persona non grata“ în republica cu care visezi să te unești? Ce-i drept nu am văzut ca cineva să taxeze prelungirea statutului amintit mai sus, dar este explicabil prin filtrul blatului electoral cu cei din partidoi. Să admitem că ajunge la cârma corabiei. Ați auzit de un președinte non grata în vecinătatea surorii de gintă latină sau de altă gintă? Noi nu. Tot legat de unirea românilor, nu putem să uităm conflictul interetnic stârnit la cimitirul din ținutul harghitean care, interesant, este formal locuit din români, de altă etnie, dar cetățeni români. Mai mult, discursurile domniei sale nu abundă de bunătate și îndemn la unire, ci mai degrabă a propagandă ( deci pe bani ), care nu unește, ci dezbină. Dacă mai adăugăm și scandalul celebrului clip aproape porno de la Palatul Roznovanu ( sediul Primăriei Iași ), descoperim că noi suntem niște îngeri și am putea ocupa un loc eligibil. Dar nu te joci cu autoritatea electorală, ce nu acceptă papagali pur sânge pe liste, ci doar din cei cu apucături omenești. Jenant.

Tot pe această parte a listei, suntem supărați din cauza motivului retragerii doamnei de la partidul celor tineri. Dar supărați rău. Numai ce visam că o să avem un președinte mai transparent decât prevede Constituția, mai cu seamă că erau oarece presupuneri, că în partidul condus de domnia sa funcționează oarece preocupări din sfera lui 18+ și numai după miezul nopții. Probabil Cotroceniul s-ar fi luminat în roz și ar fi devenit o oază de sentimente umane, patriotice și sincere, cu jartiere asortate și volănașe tricolore. Dar ți-ai găsit. Doamna o renunțat. Ce-i drept, e mai ușor să stai, decât să dai, așa că am înțeles-o pe deplin.

Judecând după poreclele proptite domnului primar de capitală, Plicușor, Frigușor, Mărțișor și altele, recentul clip electoral cu mersul la tuns se potrivește mănușă la piciorul stâng. Nu am înțeles de ce n-o ales să se joace cu unul din specia noastră. Suntem ciumați? Nu. Contagioși? Nu. Urâți? Pardon. Și-o ales să se joace cu o mâță. O mâță care e recunoscută prin caracterul îndoielnic bazat numai pe interes. Dai de papa, stă. Nu-i dai papa, pleacă. Bine frate, ai vrut un vector afectiv pentru mesaj. N-ai găsit un câine sau un cal? Hai să zicem că dacă eram unu din noi, lumea nu făcea mare deosebire, dar câinele e credincios până la prostie. E prietenul omului prin definiție. E partenerul de vânătoare. Câinele apără și păzește. Mâța? Canci. Am înțeles ignorarea calului, că nu era tocmai cușer un bidiviu în frizeria omului, la ce aglomerație este în București.

În afară de asta, freza domniei sale pune destule probleme frizerilor. (vedeți cât cere unul din breaslă la un tuns de păr creț). Așa că prestația domnului cu foarfeca merită notă de trecere, reușind să scoată latura algebrică a fizionomiei domnului primar și candidat. Tot legat de matematică, domnul Nicușor, a răspuns provocării CTP-ului, dovedind că mai știe cu mingea în știința lui Arhimede și nu a trecut prin școală, ca subsemnații prin vamă. Asta ar putea fi un avantaj, dar când mă gândesc la amintirile războaielor multor contemporani cu limba matematică … cam dă cu virgulă. Oricum e un avantaj. Dacă era de chimie. Nasol.

După zece ani de bejenie, domnul profesor tulcean de istorie, sedus definitiv de liberalism a decis să renunțe la anonimatul din proximitatea deltei și să guste din aerul celei din Văcărești. E vorba despre deltă. Din liberal convins, azi este în postura în care trebuie să înduioșeze și electoratul social-democrat, dar considerăm a avea o misie destul de facilă, dacă e să privim câteva cincinale în spate, când pesediștii lansau cel mai liberal program electoral, iar liberalii au luat cele mai social-democrate măsuri cât au fost la butoane. Evident cu mici excepții. Absența domnului Antonescu din spațiul politic al ultimilor ani poate întări convingerea că și-a îmbogățit bagajul de competențe domestice, printre care am putea găsi permisul de conducere al mopului, atestatul de folosință al aragazului, plus niște autorizări oficiale pentru aspirator, mașină de spălat ori alte scule. Nu mai vorbim de bulucul de cărți citite, ori discografia Led Zepelin ascultată până la cel mai fin acord. Așteptăm următorul clip cu șorț și bonetă, plus o pupătură tandră a partenerei de viață, încântată de un așa soț cu șansa epocală a saltului de la postura de casnic la cea de președinte al republicii. Și nu ar putea avea un papagal cu care să poarte un dialog? Ar putea. Dar nu putem umbri imaginea omului …

Ajungem la cel aproape doctor, făcut de comandă de fostul președinte jucător, debarcat cu tot cu executiv de grozăvia de la Colectiv din 2015. Dacă e să ne întrebați, nu pricepem în ruptul capului ce caută nea omu` pe buletinul de vot. Noi nu credem că va rupe din vreun electorat, poate doar din rândurile celibatarilor, domnia sa fiind un pic divorțat de doamna Sârbu, deci un model mănușă pentru familia tradițională. Oricum, Măruță i-a ridicat un pic cota, făcându-l să mănânce chipăruști în loc să degușeze chestii incomode, dar de oarece efect. Așteptăm să spună că în virtutea relațiilor sale de prietenie din Turcia, va aduce sabia lui Ștefan cel Mare la București, cu care să sparie corupția, să taie corupții și moțul la vreo afacere de succes, în virtutea bunelor relații economice cu poporul condus de Erdogan, vezi Kanal D. Să mai amintim de experiența deloc fercită a mandatului din fruntea executivului, terminat prematur și presărat cu evenimente ce nu i-au picat tocmai bine. Celebrul – Fă, Luminițo … – încă mai face fiori, când vine vorba de inundațiile din timpul guvernării Ponta. Acuma trebuie să admitem că nu este școală de președinți, așa că nu-i musai nevoie de doctorate, o facultate sănătoasă te poate salva și de un potențial plagiat, pe care madam Șercan e aproape gata să-l dea pe goarnă. Deci, nu-l invidiem pe domnu` Victor, care-i și proaspăt deparcat din PSD, dar nu cu promisiunea creștină de a se lepăda de Satana. Să-i urăm baftă, dar n-am vrea s-o avem pe a lui!

Despre doamna Elena, am putea să-i urăm cele bune de ziua numelui, că tot vine în preajma scrutinului. Deși proba celui anulat nu a reușit să o convingă că una-i primăria orașului de baștină și alta-i Dealul Mitropoliei, doamna o ține langa și vrea musai la Cotroceni, deși la capitolul politică externă nu depășește propria sufragerie și sufletește este profund legată dragostea fără frontiere sau cu ceva frontiere bine păzite, funcție de loc. Precedenta campanie i-a cam secătuit resursele și nu am văzut-o recent prin mainstream, aparițiile sale fiind lesne categorisite ca încercări de regăsire a liniei de plutire într-un partid care luptă să se salveze pe sine și nicidecum România. Dar a a uzit de dimensiunea salariului de președinte, deci merită. Succes!

Spațiul ne înghesuie și nu i-am pomenit pe toți combatanții, plus de asta, nu vrem să ne considerați răutăcioși sau invidioși pentru ceea ce facem, mai cu seamă că avem o sumedenie de asemănători în viața civilă și pe liste, faptul că facem referire la ei, poate fi interpretat și ca o mișcare pentru conservarea speciei. Așadar, papagali – pentru onor înainte!

Parteneri