Vremea papagalilor. Kim Ir-Sen de Neamț

Este o vorbă care poate ajuta la a ne face o idee despre ce fel de om poate fi unul sau altul și care face trimitere la înzestrarea lui cu bani sau putere și-atunci să te ții. N-am fi scormonit în memoria internă după o astfel de zicere, dar dom` vice de la cejeu ne obligă, mai cu seamă că este și un ilustru staroste al răzeșilor și care, după investitură, a devenit brusc sensibil la propriul edificiu și la vorbele distribuite despre ilustra dumnealui persoană fizică și civilă, dar numai opt ore pe zi. Dacă lipsa de inspirație îl bântuie pe vreunul sau simte mâncărimi în zona cu trei litere și scapă vreun adjectiv de scădere la adresa suspomenitului, prin televizor, internet sau gazetă, se declanșează un mic Jihad (un fel “las` că-ți arăt eu ție“). Odată înregistrată, abaterea de la normele nescrise ale protecției domnului vice intră în procedură operativă, după cum urmează:

a. Este sunat șeful ierarhic sumperior a celui slobod la neuron să-l pună la punct pe insete, să nu mai vorbească decuplat de creierii capului.

b. Dacă nu este intrare la șeful nemernicului, se cercetează firma la care trudește nenorocitul și s-o ferească Fiscul să aibe contracte cu instituția unde dom` vice face gaură-n fotoliu cât e ziua de lungă.

c. Dacă nu-i nici punctul a și nici b, se procedează la un acatist in rem cu plasarea imediată unui sobor de cinstite, bașca smerite fețe spre lectură și înștiințare a etajelor superioare despre fapte impardonabile.
Acuma dacă e să ne luăm după reșpectul electoratului care l-o aburcat în poziție, `mnealui ar trebui să fie un pic mai smerit și cu neuronul plecat, ca să nu mai amintim de bruma democratică care, în cazul domniei sale, se apropie de a lui Kin Ir Sen. Scuzați de expresie.