În Neamț, sărbătoarea Paștelui este marcată printr-o serie de tradiții și obiceiuri păstrate cu grijă, ce reflectă identitatea culturală și spirituală a regiunii. Fie că vorbim despre zona montană a Ceahlăului, comunele situate de-a lungul Văii Bistriței, sau localitățile din jurul orașelor importante precum Piatra-Neamț, Roman sau Târgu-Neamț, fiecare comunitate își are propriile ritualuri specifice.
Pregătirile pentru Paște încep odată cu Postul Mare, perioadă marcată de abținerea de la alimente de origine animală și de participarea intensă la slujbele religioase. În paralel, în multe gospodării din Neamț, perioada postului este dedicată și curățeniei generale, considerată o pregătire necesară pentru sărbătoarea Învierii Domnului.
Încondeierea ouălor reprezintă una dintre cele mai importante tradiții din Neamț, fiind cunoscute și apreciate și în afara județului. În satele Humulești și Târpești, această tehnică este transmisă de la o generație la alta. Folosind ceară de albine și coloranți naturali extrași din plante locale, ouăle sunt decorate cu simboluri ancestrale, geometrice sau inspirate de natură. În Săptămâna Mare, aceste ouă sunt pregătite cu grijă, pentru a fi oferite drept cadou rudelor și prietenilor, sau pentru a decora masa festivă de Paște.
Vinerea Mare este o zi specială în Neamț, bisericile fiind pline de credincioși la slujba Prohodului. În orașele mari din județ, procesiunile organizate de preoți și credincioși în jurul bisericilor reprezintă un moment solemn, ce atrage participarea numeroasă a comunităților locale. Lumina lumânărilor, psalmodierea cântecelor religioase și dangătul clopotelor creează o atmosferă solemnă și emoționantă.
La mănăstirile renumite ale județului, precum Neamț, Agapia, Văratec sau Secu, noaptea de Înviere adună mii de pelerini veniți din toate colțurile țării. Slujba Învierii începe la miezul nopții, iar momentul în care preotul rostește „Hristos a Înviat!” este întâmpinat de credincioși cu bucurie. Lumânările aprinse, care simbolizează lumina Învierii, se răspândesc rapid printre oameni, luminând curțile mănăstirești și ale bisericilor.
În ziua Paștelui, mesele din Neamț sunt încărcate cu preparate specifice, cum sunt pasca, mielul și cozonacul. Fiecare gospodărie are propriile rețete, unele moștenite din bătrâni, ceea ce face ca aceste preparate să difere de la o zonă la alta. În zona montană a Ceahlăului, unde creșterea animalelor este principala ocupație, preparatele din miel sunt foarte populare, iar ciorba specifică acestei zone este nelipsită de pe masa festivă.
Un obicei mai puțin cunoscut în alte regiuni ale României, dar păstrat încă în unele sate nemțene, este acela al primului musafir care intră în casă după slujba de Înviere. Tradiția spune că acesta trebuie să fie neapărat un bărbat, pentru a aduce noroc și sănătate familiei respective. În localitățile Bicaz și Tarcău, de exemplu, acest obicei se păstrează încă, deși în mod simbolic.
Totodată, ”hora de Paște” reprezintă un moment special în numeroase comunități rurale din Neamț. În satele de pe Valea Bistriței sau în împrejurimile Romanului, această horă simbolizează finalul postului și reunirea comunității într-un moment de bucurie colectivă. Tinerii, dar și adulții participă cu entuziasm la această horă, care devine o sărbătoare locală distinctă.
O altă dimensiune a Paștelui în Neamț este cea legată de meșteșugurile populare. În apropierea sărbătorii, în multe sate au loc târguri și expoziții unde meșterii populari își prezintă obiectele realizate manual, legate direct de tematica sărbătorii. În localități precum Târgu-Neamț, Răucești sau Grumăzești, târgurile de Paște sunt un prilej pentru comunitate să își arate priceperea în domeniul olăritului, țesutului sau cioplitului în lemn. Vase din lut, covoare țesute la război și obiecte sculptate artistic sunt oferite spre vânzare vizitatorilor.
O prezență importantă în Neamț, mai ales în perioada Paștelui, o reprezintă colindătorii. Deși asociem colindele în mod obișnuit cu Crăciunul, există zone ale județului unde grupuri de tineri colindă în Săptămâna Mare, vestind Învierea iminentă. În comuna Brusturi și în satele limitrofe, această tradiție neobișnuită s-a păstrat încă din perioada interbelică. Colindătorii merg din casă în casă cu ramuri verzi, adesea de salcie, și rostesc urări de sănătate și prosperitate pentru gazde. Aceștia primesc drept răsplată ouă încondeiate, colaci, nuci sau dulciuri preparate în gospodărie.
Legată tot de acest moment al anului este tradiția focului ritualic, păstrată în anumite zone ale județului, mai ales în apropierea Ceahlăului și în satele izolate de pe Valea Bicazului. În noaptea Învierii, după slujba religioasă, tinerii aprind focuri mari la marginea satelor, obicei ce amintește de practicile păgâne de purificare și de protecție împotriva spiritelor rele. În aceste comunități, focul este văzut ca un simbol al reînnoirii, al trecerii de la întuneric spre lumină.
Paștele este și un moment de intensă solidaritate socială în Neamț. În multe sate și orașe ale județului, voluntarii și preoții comunităților se organizează pentru a sprijini familiile defavorizate, oferindu-le pachete cu alimente și haine. Astfel de inițiative au loc frecvent în municipiul Roman sau în comune precum Poiana Teiului și Hangu, unde solidaritatea comunitară capătă o importanță specială în perioada sărbătorilor. Această activitate reprezintă un mod practic prin care spiritul sărbătorii Învierii capătă o dimensiune concretă în viața localnicilor.
De asemenea, Paștele în Neamț este o oportunitate pentru comunități să își reafirme legăturile puternice cu patrimoniul spiritual al județului. Mulți localnici aleg să petreacă Paștele vizitând locuri simbolice, cum ar fi Schitul Daniil Sihastrul, situat în apropierea mănăstirii Putna din zona Târgu-Neamț, sau Peștera Sfintei Teodora de la Sihla. Aceste locuri atrag anual sute de pelerini care vin pentru reculegere și rugăciune, oferind un cadru special de trăire a Învierii.
În același timp, pentru nemțenii care trăiesc departe de locurile natale, Paștele este prilejul cel mai frecvent pentru revenirea acasă. Mulți dintre cei plecați în străinătate se întorc în satele de origine pentru a petrece alături de familie și a-și reconfirma apartenența la comunitate. În sate precum Grințieș, Bicazu Ardelean sau Tazlău, revenirea acestora devine un moment important, unificând generații și întărind sentimentul identității regionale.
Tradițiile culinare speciale sunt și ele prezente distinct în perioada Paștelui. Pe lângă preparatele tradiționale deja menționate, în Neamț există obiceiul specific al „coptului pâinii în țăst”, o tehnică străveche păstrată mai ales în zona satelor din apropierea Ceahlăului. Această pâine coaptă direct pe vatră și acoperită cu un capac metalic este considerată specială și rezervată pentru mesele festive din ziua Învierii.
Toate aceste tradiții, de la obiceiurile religioase până la practicile populare, reflectă în mod fidel identitatea culturală a județului Neamț. Prin continuitatea acestor obiceiuri, comunitățile nemțene reușesc să mențină vie o parte importantă a patrimoniului cultural local, transmițând-o cu grijă noilor generații.
Sărbătoarea Paștelui în Neamț reflectă valorile comunităților locale. Obiceiurile și tradițiile păstrate și transmise de-a lungul timpului contribuie la identitatea culturală unică a acestui județ, iar grija cu care sunt perpetuate asigură continuitatea lor și pentru generațiile următoare.
Alexandru ANDRIEȘ
Mesagerul Bacău Performanță de răsunet la Doha: Cosmina Pană (CSM Bacău) este dublă vicecampioană mondială universitară la haltere 
ZCH Senatul elimină admiterea dublă la liceu. Evaluarea Națională rămâne singurul examen pentru clasa a IX-a 
NewsEdge Schema de sprijin pentru facturile la curent sub așteptări. Anunțul oficial al Ministerului Energiei 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
