Tradiții și obiceiuri în Duminica Floriilor

Biserica ortodoxă celebrează de Florii intrarea Mântuitorului în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu flori şi ramuri de finic. În amintirea acestui moment, românii duc la biserică ramuri de salcie spre a fi sfințite. Ramurile sfințite de salcie sunt așezate în casă la icoana Maicii Domnului şi în „locurile-prag” din gospodărie. Credincioșii cred că îi protejează în caz de furtună, pentru vindecarea anumitor boli, pentru sporul semănăturilor şi al stupilor, pentru vrăji şi descântece.

Duminica Floriilor este sărbătoarea creștină în care prăznuim Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. A intrat smerit, călare pe un mânz, împlinind astfel profeția lui Zaharia: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Mântuitorul Iisus Hristos este primit cu atâta entuziasm de mulțime datorită învierii lui Lazăr din mormânt. Acest miracol a fost săvârșit, sâmbătă înainte de Duminica Floriilor. De Florii purtăm ramuri de salcie înmugurite, care semnifică biruința vieții asupra morții.

Semnificații ale Duminicii Floriilor

În primele veacuri ale creștinismului, Duminica Floriilor era ținută numai de comunitatea creștină din Ierusalim. Mai târziu, sărbătoarea este prezentă în Egipt, Siria și în Asia Mica. În secolul al V-lea se celebra în Constantinopol. Acolo, împăratul împreună cu toți curtenii participau la procesiunea solemnă. Sărbătoarea Floriilor era prăznuită într-un mod cu totul special. Credincioșii purtau ramuri de finic pe străzile orașului, cântând rugăciuni compuse de Sf. Andrei Criteanul, Sf. Teodor Studitul sau Sf. Iosif Studitul.

Aceasta sărbătoare mai era cunoscută și ca Duminica aspiranților la Botez, deoarece în aceasta zi catehumenii, care fuseseră admiși la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca mărturisire de credință. Aceasta duminică a mai fost cunoscută și ca Duminica grațierilor, deoarece în această zi împărații acordau grațieri.

Obiceiuri în Duminica Floriilor

În această zi, se culeg florile care sunt înflorite primăvara și se duc la biserică, pentru că este ziua florilor. Sfânta Liturghie, credincioșii primesc nuiele înmugurite de salcie. Ajunși cu ele acasă, ei ating cu aceste ramuri pe copii, ca să crească și să înflorească la fel ca salcia, după care le pun, sub formă de coronițe sau de mănunchiuri la icoane. În acest fel sunt păstrate peste an. Din bătrâni aflăm fiind bune împotriva unor boli și ca să ferească gospodăria de grindină și de furtună. Se pune pe foc puțină salcie sfințită și se crede că fumul împrăștie tunetele și fulgerele. Se merge la morminte unde sunt lăsate ramuri verzi de salcie pentru tihna morților. De asemenea, stupii de albine se încing cu salcie adusă de la biserică, pentru ca să dea rod bogat în miere și ceară, iar ramurile sunt lăsate în jurul stupilor până în anul ce vine. În gospodării, masa trebuie să stea întinsă toată ziua și este datina să se mănânce pește. Pentru a fi feriți de dureri de șale, oamenii se încing și ei cu nuiele verzi de salcie, iar unii înghit mâțișori, eventual trei la număr, pentru a fi feriți de dureri de gât. Salcia sfințită e bună de leac, e bună de dragoste, de sperietură, de trăsnet, de cutremur. Mugurii de salcie, mâțișorii, se pun în scaldă, se pun sub pernă, se pun în hrană, în pământ, în foc.

Cum ne ajută Sf. Apostol Irodion să ne vindecăm de bolile vechi

În calendarul creștin-ortodox, pe 8 aprilie este praznicul Sf. Ap. Irodian (numit și Herodion sau Rodion). Acesta este cunoscut printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El a fost rudă cu Sf. Apostol Pavel (Romani 16,11) și episcop în Neoparția, unde a suferit mult din cauza evreilor. După ce l-au bătut, lapidat și înjunghiat, l-au lăsat să moară, dar Sf. Irodian s-a ridicat și a continuat să îi ajute pe Sfinții Apostoli. A fost decapitat odată cu Sf. Ap. Olimp în Roma, pe când îl ajutau pe Sf. Apostol Petru. Prăznuirea lui se face la 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci, la 28 martie, 8 aprilie și la 10 noiembrie. În Tradiție, praznicul Sf. Ap. Irodian este ținut de credincioșii care au postit și au credința că vor fi sănătoși și de acum până la finalul postului. Etnologul Th. Speranția scria că Apostolul Irodion se ține de oameni ca să se spele de boli vechi.

Tradiții de Moșii Floriilor

Lazăr, cel care „a murit de dor de plăcinte“ după cum spuneau oamenii satelor de altădată este o sărbătoare aflată în ajunul Floriilor. Mai este cunoscută și ca Moșii de Florii. De Lăzărel, cei care se ocupau cu vindecările știau faptul că florile, plantele de orice fel încep să-și dezvăluie puterile magice. Prin sate, chiar și la orașe, Moșii de Florii erau ținuți în amintirea a trei Lazăr: Lazăr cel sărac, menționat de Sfântul Apostol Luca (14, 19-31), Lazăr din Vitania, înviat de Iisus, Lazăr (Lăzărel), mort de dor de plăcinte. Oamenii țineau această zi și pentru că le era frică să nu să rătăcească atunci când pleacă la drumuri lungi. Exista credința că aceia care nu respectă Moșii de Florii se vor rătăci și pe loc drept. Prin unele zone se spunea că Lazăr a fost frate cu cucul. Cucul s-a rătăcit de Lazăr și se strigă unul pe altul de dorul plăcintelor. Atunci, gospodinele coceau plăcinte și se dădeau de pomană, ca să nu se mai rătăcească cucul de Lazăr, scria etnologul Th. Speranția. În Sâmbăta lui Lăzărel, fetele răsădeau flori, crezând că le va merge bine, pentru că-i Sâmbăta Floriilor. Tot în Ajunul Floriilor nu se planta nici un fel de pom fructifer, nu se puneau semănături, zarzavaturi, crezându-se că vor face numai flori, nu și fructe.

Tradiția Deniilor din Săptămâna Mare

Zilele de luni, marți și miercuri din Săptămâna Mare pregătesc credincioșii – prin slujbele Deniilor – pentru venirea sărbătorii Învierii Domnului. Slujbele Deniilor ne transmit motivația venirii lui Hristos în lume, necesitatea patimilor și a mortii Sale – iertarea păcatelor lumii și a celor care cred în El prin jertfa de Sine. În aceste zile, la Denii se citesc pilde despre împărăția cerurilor, texte despre pocăința şi, mai ales, despre adevărata iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor, pentru 30 de arginţi.

Deniile din săptămâna ultima a Postului Mare sunt slujbele care se săvârșesc seara la ora 18.00. Aceste slujbe încep din seara Floriilor și se săvârșesc până vineri seara, în Vinerea Mare. Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt unicate în ortodoxie. Cuvântul „denii” este de origine slavă și înseamnă „zilnice”.

Semnificația zilelor din Săptămâna Mare

Din Tradiția Sfinților Părinți aflăm că lunea din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, este amintit Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt, acesta fiind un simbol al momentului în care Iuda l-a vândut pe Iisus. Deniile din ziua de marți ne amintesc de pomenirea celor zece fecioare, din pilda spusă de Iisus. (Matei, 25, 1-13). În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului Iisus Hristos. Aceasta ne transmite că omul păcătos se poate îndrepta prin pocăință.

„Mesagerul de Neamț” urează tuturor celor care își serbează onomastica în Duminica Floriilor, să fie bucuroși, sănătoși și să fie mereu înconjurați de oameni frumoși!