Vaccinarea între mit, adevăr și realitate / interviu cu medicul epidemiolog Daniela Florina Gafița

Înainte de perioada pandemică, ceva nemaivăzut și nemaiîntâlnit pentru majoritatea dintre noi, dar și pentru cadrele medicale care nu au mai fost confruntate cu așa ceva, imunizarea împotriva unor boli prin vaccinare pierduse deja destul de mult teren. Criza sanitară a venit deja pe un fond instabil din acest punct de vedere, iar vaccinul pentru prevenirea anumitor afecțiuni a avut ca efect imediat împărțirea populației în două tabere destul de bine definite: adepții imunizării și anti-vacciniștii. Cât este mit, adevăr sau realitate pe subiectul vaccinării, am încercat să aflăm în cadrul unui interviu cu medicul epidemiolog Daniela Florina Gafița, din cadrul Direcției de Sănătate Publică Neamț.

– Au fost perioade în care imunizarea populației nu ridica probleme, vaccinurile se făceau în școli și nimeni nu avea suspiciuni. Ce a dus la schimbarea de percepție?

În trecut, Programul Național de Imunizare prevedea administrarea unor doze de vaccin la copii, preșcolari și elevi. Din acest motiv, vaccinările erau făcute de medici din cadrul dispensarelor școlare pentru mediul urban și de către medicii de dispensar care aveau în supraveghere și unitățile școlare pentru mediul rural. Erau campanii în care vaccinarea se făcea fără ca cineva să solicite acordul scris al părinților, și astfel acoperirea vaccinală era și de peste 95%. Se utilizau doar vaccinuri produse de Institutul Cantacuzino și, ce-i drept, reacțiile adverse postvaccinale erau foarte rare și minore din punct de vedere al simptomelor. Momentul în care Ministerul Sănătății a decis ca vaccinarea să fie efectuată doar în cabinetul medicului de familie, și doar după acceptul scris al părintelui sau tutorelui, a reprezentat startul declinului acoperirii vaccinale. La aceasta s-a adăugat faptul că în 2010 Institutului Cantacuzino i se ridica licența pentru producția de vaccinuri. Statul este nevoit să importe inclusiv vaccin BCG, și astfel ajunge să fie administrat la copiii din maternitate un vaccin produs în străinătate care a condus la apariția de RAPI (reacții adverse post-imunizare), județul Neamț clasându-se pe locul 2 pe țară la numărul de cazuri înregistrate. A fost un prim pas în scăderea încrederii părinților în vaccinare, aceștia acuzând că vaccinarea i-a făcut pe copii să se îmbolnăvească și să le fie rău.

– Care a fost concret problema cu acel lot de vaccin?

Practic s-a tradus în mod eronat prospectul și cantitatea de inocul a fost mai mare decât cea care trebuia administrată. Și astfel, la nivelul inoculării, copiii au făcut nu o cicatrice normală ca aspect pe care o știam noi, ci o cicatrice necrozantă. Bineînțeles că mamele nou-născuților s-au speriat, iar acest lucru s-a transmis în rândul populației. A treia problemă apărută a fost eșecul primei campanii de vaccinare anti HPV. Fără o informare corespunzătoare a populației, chiar și a personalului medical, și faptul că administrarea trebuia făcută la fetițe de 9 ani, a condus la un refuz masiv din partea părinților. Sincer, și eu la acel moment, medic epidemiolog fiind, fără a avea informații complete pentru ce înseamnă vaccinarea cu HPV la un copil foarte mic, am refuzat să-mi vaccinez copilul. Ulterior, când am avut toate informațiile de care aveam nevoie și când am fost convinsă că vaccinarea HPV trebuie să înceapă cât mai rapid, anterior începerii vieții sexuale, atât la fete cât și la băieți, și că acest tip de vaccinare protejează, mi-am vaccinat copilul. După ce Institutul Cantacuzino nu a mai produs vaccinul antirujeolic (cunoscut ca VVR), introducerea vaccinului ROR – care protejează împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei – a iscat mari discuții. Prin intermediul influencerilor s-a promovat ideea că toți copiii vaccinați cu ROR vor face autism. Din nefericire s-a auzit foarte frecvent și pregnant vocea a tot felul de persoane care erau vizibile public, dar fără expertiză. Nici Ministerul Sănătății, nici reprezentanții care ar fi putut să combată astfel de zvonistică nu au fost atunci foarte vocali. Și lumea a rămas cu ideea ca ROR = autism. Tardiv aceștia au venit cu dovezi și au încercat să convingă lumea că nu există legătură de cauzalitate între autism și vaccinarea ROR. S-a demonstrat chiar că acel studiu care stătea la baza zvonisticii – cum că autismul ar avea legătură de cauzalitate cu ROR – nu a fost decât o altă teorie a conspirației a celor din farma și a unor oameni care au primit bani în acest sens. Dar era prea târziu.

– Din câte știu, și vă rog să mă corectați dacă greșesc, autismul nu este o afecțiune dobândită ci una cu care te naști…

Doar un consult neuropsihiatric de specialitate poate descoperi semnele unor afecțiuni din spectrul autismului timpuriu la un copil de câteva luni. Unele manifestări apăreau în jurul vârstei de un an, deci în preajma vârstei la care trebuie administrată prima doză de ROR. Și astfel, antivacciniștii s-au putut folosi de această situație. Chiar dacă copilul, prezenta clar de la naștere semnele de tulburări din spectrul autist.

– Se poate recupera perioada, dacă un vaccin nu a fost făcut la timp?

Referindu-ne la vaccinarea anti HPV, aceasta nu este în Programul Național, dar este finanțat ca și gratuitate pentru fete și băieți până la 18 ani. Apoi, pe bază de rețetă de la orice medic specialist care este în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, indiferent de specialitate, se obține compensare 50%, până la 24 de ani. Cel puțin la femei, vaccinul poate fi făcut până la 45 de ani. Studiile relevă că benefic este ca vaccinarea să se facă undeva până la 18 ani. Virusul se cantonează la nivelul mucoasei și atât timp cât există orice scădere de imunitate, orice stare de oboseală, orice stres, poate declanșa boala și implicit metaplazie celulară și cancer, în cel mai rău caz.

– Care trebuie să fie acoperirea vaccinală ca să putem spune că suntem protejați?

Ca să putem spune că suntem protejați pentru o anumită boală, trebuie să avem o acoperire vaccinală de minim 95%. La acest procent chiar și persoanele nevaccinate ar fi sub protecția imunizării de grup. Acoperirea vaccinală scăzuta la nivel național și implicit în județul nostru a condus la declanșarea în ultimii 2 ani de epidemii de rujeolă și tuse convulsivă. Rujeola este o boală cu evoluție ciclică multianuală, astfel că în Neamț am mai avut ani cu epidemii, de exemplu 2016-2019 dar și ani cu zero cazuri cum ar fi perioada 2021-2023. Cu întârziere față de multe județe din țară care aveau cazuri de pe la sfârșitul anului 2022, ne-am confruntat și noi cu numeroase cazuri de rujeolă la sfârșitul anului 2024, dar mai ales în anul 2025. O acoperire vaccinală redusă, crește masa receptivă, deci numărul de persoane care ar putea dezvolta boala în cazul unui contact cu o persoană bolnavă sau aflată în perioada de incubație. Acoperirea vaccinală scade și prin refuzul vaccinării, dar scade și în zonele de conflict. Cazurile de difterie din Ucraina și circulația tulpinilor de virus polio sălbatic, pe fondul existenței unui număr mare de refugiați și migranți, constituie un semnal de alarmă pentru sistemul sanitar din România.

– Copilul neimunizat la timp, poate recupera vaccinarea ca adult?

Da. Sunt cazurile unor adolescenți care au devenit elevi sau studenți la unități de învățământ din străinătate, Anglia sau SUA. Părinții nu au vaccinat la timp copilul, iar țara respectivă nu-l primește la studii fără o vaccinare completă. Și vrând, nevrând, ia decizia de a face recuperare la ROR, pentru a putea pătrunde pe teritoriul țărilor amintite. La fel, sunt persoane care merg în misiuni în străinătate, fie militare, fie pe cont propriu, și trebuie să facă dovada vaccinării ROR. De exemplu, un elev de liceu, nevaccinat ROR cu doza din clasa a IX-a și care pleca cu o bursă Erasmus în Polonia unde este obligatorie doza de rapel din liceu. Mama nu și-a mai pus problema autismului și a vaccinat copilul cu doza de rapel, ba chiar în plus l-a imunizat și împotriva difteriei.

– În concluzie, cum alegem în așa fel încât noi și copiii noștri să fim protejați de bolile pentru care putem să ne imunizăm în contextul în care sunt informații contradictorii din toate direcțiile?

Îmi doresc din tot sufletul ca părintele să fie responsabil și să pună în balanță toate informațiile pe care le primește, mai ales pe cele de la medici specialiști, în detrimentul celor care circulă pe rețele de socializare. După o analiză lucidă, să ia o decizie în favoarea copilului său. Pentru că nu trebuie să ne pierdem încrederea în profesionalism. Menționez că sunt și cadre medicale antivacciniste, cum sunt și clerici care la sfârșitul slujbei predică împotriva vaccinului. Dar să nu generalizăm și să nu credem că tot ce se întâmplă este doar spre răul nostru ci, dimpotrivă, multe din lucrurile care se întâmplă sunt spre binele nostru și al copiilor noștri.

A consemnat Gabi SOFRONIA