Absolvent de management cultural și pasionat de folclor, Vasile Urzică a ales să devină păstor. Este convins că a fi crescător de animale înseamnă a iubi pământul și animalele, a vedea această meserie ca pe o bucurie, nu ca pe o corvoadă sau un sacrificiu. L-am găsit dând mâncare oilor la Ferma din Aluni, care s-a născut din dorința de a oferi animalelor ”masa” și ”casa” de care au nevoie pentru a da cel mai bun lapte, transformat cu grijă în produse lactate de înaltă calitate. Astăzi, ne dezvăluie cum a reușit să îmbine studiile culturale cu pasiunea pentru creșterea animalelor și cum vede viitorul agriculturii românești.
– Cum ai ajuns să te dedici creșterii animalelor și cum se împacă pasiunea pentru folclor cu viața de fermier?
Ei bine, aș putea spune că politica m-a adus din nou la crescut animale! Anul 2010, când guvernanții au decis să taie salariile profesorilor, a fost un moment de cotitură. Îmi amintesc că m-am angajat cu un salariu de 1.100 lei, iar după 4 ani, fiind și navetist, am rămas cu 900 lei, în timp ce tatăl meu plătea tractoristului 1.500 lei în mână! Atunci am realizat că, dacă vreau să am un viitor sigur, trebuie să mă întorc la rădăcini, la pământ și la animale. Nu regret nicio clipă această decizie. Chiar dacă nu mai predau la catedră, folclorul și muzica fac parte din viața mea. Simt că muzica mă ajută să mă relaxez și să mă conectez cu natura, iar munca la fermă îmi oferă un sentiment de împlinire și de libertate pe care nu l-am găsit nicăieri altundeva.
– Ce înseamnă în viziunea ta să fii crescător de animale?
A fi păstor înseamnă mult mai mult decât să crești niște animale. E ca și cum ai fi un Guvern întreg! Adică trebuie să te ocupi de finanțe, transport, sănătate, comunicații… E tot, e un întreg. Toate lucrurile astea trebuie să le faci tu și familia ta. Un mic guvern, cum spuneam. Trebuie să fii responsabil, să muncești și să te dedici trup și suflet acestei meserii. Nu ai concediu, nu ai sărbători, pentru că animalele trebuie hrănite în fiecare zi.
– Cum arată o zi obișnuită la Ferma din Aluni?
Mă trezesc pe la 4 dimineața. Dar trebuie să mă mai trezesc și noaptea, să văd dacă a mai fătat vreo oaie. Se lucrează non-stop. Iar când nu faci muncă fizică, muncești cu mintea, pentru că trebuie să te gândești ce vei face a doua zi, ce vei face la vară, la iarnă… toate lucrurile astea trebuie să le ai mereu în minte, pentru că altfel nu se poate. Dacă ești mai comod, nu te apuca de așa ceva!
– Care sunt cele mai mari dificultăți cu care se confruntă un crescător de animale în România și poate poți propune niște soluții?
Este într-adevăr greu. Mulți crescători de vaci predau laptele către procesator la prețuri foarte mici. Noi am ales să facem propriile preparate: caș, urdă, telemea, brânză de burduf. În felul acesta, le valorificăm la piață și la livrări, obținând un preț mai bun. Cred că e important ca și alți fermieri să facă același lucru, să se asocieze și să își vândă produsele direct către consumatori. Dar pentru asta avem nevoie de sprijin din partea autorităților, de fonduri europene pentru a investi în utilaje, în tehnologii moderne și în promovarea produselor locale.
– Ce așteptări concrete ai de la autorități în ceea ce privește sprijinul acordat producătorilor locali?
Statul ar trebui să ne ajute mai mult. Fondurile europene sunt o gură de oxigen, dar accesarea lor e un labirint birocratic. Ar trebui simplificate procedurile, să se organizeze dezbateri publice privind viitorul mediului rural și al politicii agricole comune și să se suplimenteze alocările financiare pentru agricultură. Și nu doar fonduri europene, ci și din fondul de rezervă pentru crize al Uniunii Europene. E nevoie de investiții în dezvoltarea și protejarea mediului rural, în formarea și informarea fermierilor, pentru a ne adapta la noile provocări.
– Ce rol are familia în succesul Fermei din Aluni și cum se implică fiecare membru în activitățile zilnice?
Tatăl meu, Vasile Urzică senior, mi-a transmis dragostea pentru animale și respectul pentru tradiții. El este cel care a pus bazele acestei ferme și care m-a învățat tot ce știu, a avut încredere în mine și m-a lăsat să preiau frâiele, iar acum vede că am făcut o treabă bună. Mama mea, o femeie extraordinară, se ocupă de prepararea și valorificarea produselor la piață. Soția mea, Ioana, deși lucrează în fiecare zi 8 ore, își face timp și pentru a veni lângă mine, la fermă. Ea se ocupă de comenzile online și mă susține în tot ceea ce fac. Ioana se ocupă și de comenzile care vin din străinătate, de la românii care ne duc dorul și care vor să guste produsele noastre tradiționale. E o bucurie să știm că putem aduce un strop de acasă în casele lor, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță. Familia este forța mea!
– Ce produse produceți la Ferma din Aluni și cum vă asigurați că acestea respectă standardele de calitate și siguranță alimentară?
La Ferma din Aluni, producem o gamă variată de lactate după rețete tradiționale. Facem caș, urdă, telemea, brânză de burduf, folosind doar lapte proaspăt de la animalele noastre. Ne asigurăm că respectăm cu strictețe normele de igienă și siguranță alimentară, folosim ingrediente naturale și nu adăugăm conservanți sau aditivi artificiali. Punem accent pe calitate, nu pe cantitate, și ne dorim să oferim consumatorilor produse sănătoase și gustoase, care să le amintească de gustul din copilărie.
– Cum îmbini cele două domenii de care ești pasionat, folclorul și creșterea animalelor?
De multe ori, când mulg oile, le cânt o doină. Le place și dau mai mult lapte! Glumesc, dar e adevărat că muzica mă ajută să mă relaxez și să creez o atmosferă plăcută la fermă. De asemenea, organizez întâlniri la Ferma din Aluni, unde combin muzica populară cu degustări de produse locale. Îmi place să văd oamenii bucurându-se de tradițiile noastre și apreciind gustul produselor românești.
– Ferma din Aluni se află într-o zonă cu un potențial turistic remarcabil, cum valorificați acest atu?
Aveți dreptate, zona noastră este binecuvântată cu peisaje de o frumusețe rară, cu Cetatea Neamțului, cu Mănăstirile Neamțului și Secu… Ar fi păcat să nu valorificăm acest potențial turistic! Organizăm vizite ghidate la fermă, unde turiștii pot interacționa cu animalele, pot vedea cum producem laptele și brânzeturile, pot degusta produsele noastre și pot afla mai multe despre tradițiile locale. Vrem să dezvoltăm și un proiect inedit, ”O noapte la stână”, prin care oferim turiștilor posibilitatea de a petrece o noapte într-un cadru autentic. Ne dorim să le arătăm cum trăim noi, fermierii, să-i facem să se îndrăgostească de frumusețile și tradițiile din Neamț. Colaborăm cu unități turistice din zonă, pentru a promova produsele locale și pentru a oferi o experiență cât mai completă. Credem că agroturismul are un viitor frumos în zona noastră și ne dorim să contribuim la dezvoltarea lui.
– Cum crezi că ar putea fi atrași mai mulți tineri către acest domeniu în România?
Tinerii trebuie să vadă că agricultura este pe lângă muncă, o sursă de satisfacții și de împlinire personală. Să le arătăm că pot avea o viață decentă la țară, că pot fi independenți. Cum? Investind în educație, în formare profesională, în tehnologii moderne. Să creăm un mediu atractiv la țară, cu infrastructură modernă, cu servicii de sănătate și educație de calitate. Cred că ar fi o idee bună să înființăm și în România ”Școli de păstori”, așa cum există în alte țări. Acolo, tinerii sunt aduși să învețe de la biologie și ecologie, până la metode de preparare a brânzei și de valorificare a produselor locale. Ar fi o modalitate de a le oferi o pregătire completă și de a-i conecta cu valorile rurale. În plus, ar trebui să le arătăm tinerilor că a fi fermier înseamnă pe lângă a produce hrană, a proteja mediul, a conserva biodiversitatea și a contribui la dezvoltarea țării. Agricultura nu este un domeniu al trecutului, ci un domeniu al viitorului, un domeniu care are nevoie de oameni tineri, pasionați și responsabili.
– Încerci un mesaj pentru tinerii care se gândesc să se întoarcă la sat și să investească în agricultură?
Agricultura poate aduce satisfacții imense. E important să vă specializați, să cautați modele de succes și să învățați de la cei mai buni. Mai presus de toate, trebuie să puneți pasiune în ceea ce faceți, să respectați natura și animalele și să nu uitați că agricultura este o sursă de hrană și de sănătate pentru oameni. ”Eu cresc sănătate pentru oameni”, asta să vă fie deviza! Și nu uitați de tradițiile și valorile moștenite de la părinți și bunici, pentru că ele sunt comoara noastră cea mai de preț. Să nu vă fie frică să visați, să îndrăzniți și să vă întoarceți la sat! Pământul are nevoie de voi!
Date de contact: telefon: 0749396523, sau email [email protected]
A consemnat Carmen Elena NASTASĂ
