Rusaliile - între religie și magie

În poveștile populare de altădată, se spunea că Raiul şi Iadul se deschid până după Rusalii, de aceea, pentru a se apăra de spiritele rele sau de cele uitate, oamenii trebuiau să spună ”poveşti încheiate”, nemaiştiute de nimeni, care să închidă casa şi gospodăria în cercul magic protector al cuvântului. Rusaliile sunt anunțate de una dintre cele mai importante sâmbete dedicate cultului morților: Moşii de Vară sau Moşii de Oale sau de Cireşe.

* Rusaliile

Reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De Rusalii, este celebrată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2,1-11), acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus. De aceea, sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime.

În lumea satelor de altădată, Rusaliile erau descrise fie ca spirite femeiești, frumoase, fie ca niște babe urâte. Ziua, ”ele aleargă prin nori, mulți auzind muzica lor, uneori joacă precum niște nebune pe iarba verde. Locul unde ele dansează, ca și în cazul ielelor, este periculos, iar cel ce calcă acolo se îmbolnăvește”.

În calendarul popular, era consemnat că, în ziua Rusaliilor, nu trebuie să se lucreze, nu este permis să se văruiască, femeile nu au voie să toarcă, dar, deși unele femei țes, nu au voie să năvădească pe sul.

Prin unele sate, în săptămâna Rusaliilor, se lucra numai la câmp, dar în miercurea Rusaliilor nu se lucra nici acolo, pe motiv că este ”zbuciumul Rusaliilor”, consemna etnologul T. Pamfile.

La Rusalii, ”când se sfințește apa, fetele beau apă sfințită din clopoțelul bisericii, ca să poată cânta bine”.

Pe streașina casei sau pe la stâlpi, se atârna floare de soc, despre care se spunea că e bună pentru afumat prin casă pentru înlăturarea primejdiilor.

Rusaliile însemnau și sărbătoarea puricilor. În această zi, oamenii își puneau pelin în brâu, ”înainte de a răsări soarele, ca să nu-i mănânce puricii în timpul verii”.

Teiul din Duminica Mare

E bun la multe. ”Teiul din biserică, sfințit în Duminica Mare, este bine a-l pune în grădină, ca să rodească pepenii frumos”.

În Duminica Mare, oamenii îngenunchiau în biserică, pe iarbă și pe frunze de tei aduse dinainte. ”Omul care șădea pe astfel de verdeață era ferit de boală de genunchi”.

”Când peste vară plouă cu piatră, este bine să se arunce afară câte o crenguță de tei uscat, cu credința că, astfel făcând, piatra încetează”. Alteori, cu aceleași crenguțe, era destul numai să se amenințe înspre partea de cer de unde venea ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată. ”Trebuie, însă, ca piatra, ce se amenință spre a se risipi, să nu fi trecut hotarul satului, căci, dacă ar fi trecut, piatra nu se mai risipește”, scria T. Pamfile.

”În ziua de Duminica Mare și în cele trei zile după dânsa nu este bine să se smulgă nici o buruiană sau să se rupă vreo frunză din pădure, căci bate piatra semănăturile. Vitelor li se pune tei între coarne, pentru ca fermecătoarele să nu le ia laptele”.

Superstiții de Rusalii

Dincolo de aspectul creștin și religios al sărbătorii Rusaliilor, în popor existau și există o serie de credințe și superstiții. Oamenii spuneau că Rusaliile se țin trei zile, ca fiind ”rău de poceală”. ”A treia zi, încă se lucrează jumătatea de ziuă la câmp și atunci se întorc acasă înaintea vitelor, căci vacile vin la amiază cu Rusaliile în coarne și nu trebuie să fie atunci om pe câmp, că l-apucă și e de rău”.

Luni după Rusalii se ținea în cinstea morților, crezându-se că au ostenit pe drumuri și că li s-au bășicat picioarele. Se făcea spălarea picioarelor la mai mulți copii, băieți și fete, cu apă caldă, după care îi ungeau cu unt alb pe tălpile picioarelor, ”ca să nu-i mai doară picioarele pe moșii aceia” și tot în acest scop trec copiii cu picioarele peste lână și frunze de tei, ”ca să fie drumul moale pe unde vor merge moșii”.

Rusaliile se țineau pentru Maica Domnului. Se spunea că a mirosit o floare și a rămas însărcinată cu Iisus Hristos.

Prin unele zone, Rusaliile erau considerate ca fiind sărbătoarea diavolului. Se zicea că, odată, a venit Dumnezeu pe pământ. ”Oamenii au vrut să meargă să-l vadă. Dracii însă, pentru ca să-i împiedice, au pus pinteni la picioare și au început să joace, pentru a atrage atenția oamenilor”.

Femeile țineau Rusaliile punând pelin în brâu, șezând pe iarbă verde, bând vin amestecat cu acel pelin, având credința că, prin aceasta, vor fi voinice în timpul anului și ferite de boli.

De la Duminica Mare înainte, este îngăduit oricui să doarmă pe prispa casei sau oriunde afară. Până la această zi, însă, nu este bine, căci ”pe cel ce se culcă afară îl cuprind frigurile aduse de spiritele rele ale aerului”.

Terapii de Rusalii

Românii de prin unele părți ale țării, atunci când voiau să vindece vreun om sau vită de mușcătura unui câine turbat, procedau cam așa: în ziua de Rusalii, căutau gândaci de turbă pe frasini. Îi puneau într-o sticluță cu apă și-i lăsau până se topeau cu desăvârșire. Se spunea că, dacă omul mușcat se spală de mai multe ori cu această apă, atunci rana omului sau a vitei, provenită prin mușcătura câinelui turbat, se va vindeca. Pentru asta, era bine ca acel om sau acea vită să guste puțin și din apa pomenită.

Tehnicile de prevenție erau cunoscute aproape de toată lumea. Se spunea că, dacă Luna bate, prin geam, fața unui copil care se află în leagăn, el devine lunatic, somnambul. Asta s-ar întâmpla din cauză că, dacă acel copil nu a fost botezat în cursul celor patruzeci de zile după Rusalii, ielele iau copilul și lasă în locul lui altul asemănător, dar cu inima stricată. Cel puțin așa le speriau babele pe tinerele mămici.