În inima Carpaților, cluburile turistice montane din România au devenit adevărate centre de educație ecologică, sportivă și socială. Aceste organizații, formate din voluntari pasionați, promovează un stil de viață activ și responsabil, oferind membrilor oportunitatea de a participa la competiții, tabere și activități menite să dezvolte abilități practice și spiritul de echipă. Totodată, aceste evenimente creează momente în care vechii prieteni, care participau la astfel de concursuri odinioară, se reîntâlnesc și își împărtășesc poveștile cu tinerii montaniarzi care îndrăznesc să-și testeze limitele pe diferitele trasee montane din masivii Carpaților, și nu numai.

Avem vreun astfel de club în Neamț?

Răspunsul este… DA! Cel mai mare club activ din Neamț este Clubul Eco-Turistic (CET) „Dr. Gheorghe Iacomi” din Piatra Neamț, fondat în 1993, este una dintre cele mai active organizații montane din România, dedicată promovării ecoturismului, educației tinerilor și protejării mediului înconjurător. Numele clubului onorează memoria doctorului Gheorghe Iacomi, un renumit chirurg și pasionat al muntelui, care a fost membru al Clubului Alpin Român din 1939 și a contribuit la dezvoltarea turismului montan în județul Neamț. Clubul organizează anual diverse activități, inclusiv tabere tematice pentru copii și tineri, concursuri de orientare turistică, alpinism, prim ajutor și probe culturale. Un eveniment de referință este Cupa „Dr. Gheorghe Iacomi”, care atrage participanți din întreaga țară și include probe precum orientare, alpinism, muzică folk și poezie. Membrii clubului sunt implicați în acțiuni de ecologizare, întreținerea și marcarea traseelor turistice în zona montană, precum și în programe educative în școli și licee. De asemenea, clubul colaborează cu autorități publice și alte organizații pentru promovarea turismului durabil și a voluntariatului în rândul tinerilor. Prin activitățile sale, C.E.T. „Dr. Gheorghe Iacomi” continuă să inspire iubitorii de munte și să contribuie la dezvoltarea unei comunități responsabile și pasionate de natură. Anul acesta, cupa omonimă clubului se va ține la Bicăjel-Trei Fântâni, „Țara Cascadelor”, Munții Hășmaș, perioada 27-29 iunie.
De asemenea, un club foarte activ este și C.E.T. Crucea Talienilor-Borca. Această organizație, la fel ca și clubul „Dr. Gheorghe Iacomi” , încurajează curățenia în natură și organizează concursuri pentru iubitorii muntelui de pretutindeni. De data asta, întâlnirea ținută de ei este la Sabasa, Borca în Munții Stânișoarei, perioada 15-17 august. Clubul „Crucea Talienilor” este predominant alcătuit din tineri, aceștia alcătuind și un ansamblu folcloric.

Cum a început totul?

Ei bine, Turismul montan în România are o istorie bogată, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost înființate primele asociații turistice. În perioada interbelică, organizații precum Asociația Turistică „România Pitorească” (1930) și Clubul Alpin Român (1934) au contribuit semnificativ la dezvoltarea infrastructurii montane, construind cabane și marcând trasee în masivele Bucegi, Ciucaș și Piatra Craiului. După 1948, regimul comunist a desființat aceste asociații, înlocuindu-le cu organizații de stat, precum Asociația Turismului Popular. În anii ’50, alpinismul a fost separat de turismul montan și considerat sport de performanță, fiind organizate competiții precum „alpiniadele”. Un moment important în istoria turismului montan a fost înființarea, în 1969, a echipelor Salvamont, ca urmare a creșterii numărului de accidente montane. Această inițiativă a fost determinată de tragedii precum avalanșa din Bucegi din 1964, în care și-au pierdut viața doi tineri. În prezent, turismul montan este promovat prin competiții precum Campionatul Național de Turism Sportiv „Ștafeta Munților” și Maratonul Piatra Craiului. Aceste evenimente atrag numeroși participanți, însă pot fi însoțite și de incidente tragice. De exemplu, în 2019, doi alergători experimentați și-au pierdut viața în timpul Maratonului Piatra Craiului, în urma unor căderi accidentale.

Ce s-a întâmplat cu majoritatea cluburilor?

După căderea regimului comunist în 1989, majoritatea cluburilor montane din România au traversat o perioadă de declin și transformare profundă. În anii ’90, multe dintre asociațiile sportive de alpinism, care funcționau pe lângă întreprinderi de stat, au fost desființate din cauza pierderii sprijinului financiar și a restructurărilor economice. Fără resurse pentru salarizarea antrenorilor sau pentru organizarea de activități, aceste cluburi s-au autodizolvat, iar alpiniștii s-au reorientat spre alte domenii. În același timp, alpiniadele au fost reduse treptat, ultima ediție având loc în 1996. În locul acesteia, au câștigat popularitate noi ramuri precum escalada și schi-alpinismul, care au fost recunoscute oficial abia după 1989. În lipsa unui control centralizat și a unei structuri organizatorice solide, multe cluburi de alpinism s-au transformat în organizații non-guvernamentale (ONG-uri) nou înființate, cu un număr redus de membri și o activitate limitată. Această fragmentare a dus la o scădere a influenței federației de alpinism în cadrul mișcării alpine din România. Totuși, în această perioadă de tranziție, au apărut inițiative menite să revigoreze turismul montan. De exemplu, în 1997 a fost înființată Asociația Ghizilor Montani din România (AGMR), care a organizat cursuri de formare pentru ghizi montani, contribuind la profesionalizarea acestui domeniu.
Astfel, deși anii ’90 au fost marcați de dificultăți pentru cluburile montane din România, această perioadă a reprezentat și un moment de reinventare, în care pasionații de munte au căutat noi modalități de a-și continua activitatea și de a promova turismul montan într-un context socio-economic schimbat.

În concluzie…

Turismul montan din România a traversat o evoluție complexă, reflectând schimbările sociale și politice ale țării. De la entuziasmul interbelic și până la restricțiile regimului comunist, cluburile montane au fost martore și actori ai acestei transformări. După 1989, în ciuda dificultăților, s-a observat o revigorare a mișcării montane, cu inițiative precum reînființarea Clubului Alpin Român și apariția unor organizații dedicate educației ecologice și turismului responsabil. Evenimente precum „Ștafeta Munților” sau maratoanele montane au contribuit la consolidarea comunității montaniarde. Astăzi, cluburile montane din România continuă să promoveze valorile respectului față de natură, solidarității și aventurii, fiind piloni ai turismului durabil și ai educației în spiritul protejării mediului.

Casian BORSUC