Una din cele mai mari reușite pe care le poate avea un tânăr absolvent al învățământului preuniversitar este să fie șeful promoției sale, la liceul sau colegiul unde a studiat. Când această performanță este dublată de succesul de a avea cea mai mare medie la Bacalaureat din județ, este probabil o bucurie dublă. Este lesne de înțeles că nu este vorba de noroc, vorbim despre studiu, perseverență, determinare și, cel mai probabil, puțin timp liber pentru cea mai frumoasă perioadă din viața unui adolescent. Performanța îi aparține Adrianei Crețu, șefa de promoție a Colegiului Național „Calistrat Hogaș”, profil real, tânăra care a obținut cea mai mare medie din Neamț la Bacalaureat, 9,98.
– Ești cel mai valoros elev al Colegiului „Hogaș” cu performanțe greu de egalat. Ai făcut gimnaziul la această unitate de învățământ?
Nu. Am studiat la Școala Generală „Elena Cuza” din Piatra Neamț, acolo unde au învățat și părinții mei. Acolo am făcut grădinița, învățământul primar și cel gimnazial. Iar la finalul clasei a IV-a nu am avut nici cea mai mică intenție să fac gimnaziul la un colegiu național și nici unul din colegii mei de clasă nu a plecat la liceu. Am rămas un colectiv compact. Pentru că am avut o învățătoare foarte bună, care s-a luptat pentru noi să avem profesori buni la gimnaziu. Apoi, în clasele V-VIII, doamna dirigintă mi-a stârnit pasiunea pentru literatură, pentru scris. În clasa a VIII-a, până prin luna mai, am fost convinsă că voi merge la Colegiul Național „Petru Rareș”, la profilul Științele naturii, pentru că urmăream ca pe viitor să merg către facultatea de medicină. Dar între timp fusesem la Centrul Județean de Excelență Neamț, la limba română, unde profesorii se roteau și așa am cunoscut-o pe doamna profesoară Cristina Neculăeș și doamna Mihaela Cătălina Tărcăoanu. Erau foarte deconectante orele de la Centrul de Excelență, era foarte liniștitor, și mi-a plăcut foarte mult. În consecință am schimbat opțiunea și am decis să urmez Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, tot la Științele Naturii, căci visam încă la medicină.
– Competiția pentru a intra la colegiile naționale este destul de mare. Ai avut emoții la Evaluarea Națională?
Emoțiile sunt inerente, dar aveam rezultate foarte bune. În gimnaziu mergeam constant la olimpiade, aveam rezultate bune și am fost șefă de promoție. Nu-mi amintesc exact media, dar a fost exact ca la liceu, tot două medii de 9, restul de 10. Cred că întotdeauna am fost într-o competiție cu mine însămi pentru că am vrut mereu să văd că pot să fiu mai mult de atât, să-mi depășesc nivelul. Nu pot spune că nu am avut timp liber. Cel puțin despre gimnaziu nu pot spune asta. Am avut timp pentru toate. Am făcut și sport, baschet și handbal, am încercat chiar să facem și noi un fel de ziar, dar nu ne-a ieșit. Și aveam și rezultate bune la școală.
– Înțeleg că la liceu ai avut două medii de 9, la fel ca la gimnaziu. A fost o ambiție a profesorului de a nu da 10? Cât a contat că ai venit de la altă unitate de învățământ?
Pentru cei veniți de la alte școli a durat un timp până ne-am familiarizat cu noul colectiv, cu colegii și corpul didactic, dar eu consider o bună experiență să fii aruncat așa, într-o apă străină, și să te înveți cu ea. Este absolut necesar. La liceu am avut media 9 la engleză, în primul an. Și a fost nota pe care am meritat-o. Sunt mai mult decât conștientă că aceea era nota potrivită nivelului meu. Iar în clasa a X-a am avut 9 la TIC. Nici până în ziua de azi nu știu de ce, dar nu am stat să mă cramponez asupra acestui aspect. Obiectivul meu nu a fost zecele perfect, și nu am avut un țel în a deveni șef de promoție. Scopul a fost să mă iau după tiparul omului renascentist, să știu de toate, să devin un om polivalent, să știu cât mai mult din cât mai multe domenii. Și chiar dacă știu puțin într-un domeniu, e un punct de plecare. Și am o curiozitate a mea, prin care vreau să descopăr, să învăț, să citesc, să știu. Și profesorii de la CNCH au pus accent pe faptul că noi trebuie să gândim și să nu ne mulțumim în a primi o informație de-a gata și apoi să spunem da, așa este. Am fost cultivați să ne punem noi întrebări, să facem conexiuni între ele, să anticipăm…
– Ai știut că vei fi șefă de promoție? Sau când ai conștientizat că acesta va fi rezultatul?
Am anticipat undeva prin clasa a XI-a, atunci când am primit cheia liceului. Și cam asta se întâmplă, cheia liceului este predată de la o generație la alta șefului de promoție. Am intuit dar nu a fost un gând care să-mi rămână în minte. În clasa a XII-a am învățat la fiecare materie dar nu cu scopul de a fi șef de promoție. În afară de cele două medii de 9, toate au fost 10 curat inclusiv în ultimul an. Competiția nu am simțit-o atunci, în anul sau anii terminali, ci în clasa a IX-a când toți am vrut să ne afirmăm. Dar îmi place să cred că a fost o competiție sănătoasă, care ne-a făcut să scoatem ce este mai bun din noi.
– Cum a fost Bacalaureatul?
De departe la Limba română am avut cele mai mari emoții, mai ales la subiectul al treilea. Când am zis să-mi fac un program, să aprofundez, am constatat că mai sunt două săptămâni până la bacalaureat. Știam materia, dat tot a fost o presiune, așa că în cele două săptămâni am fost pe repede înainte: ziua și opera. Am luat 9,95 și nu am vrut să fac contestație pentru că era un risc foarte mare să fiu depunctată mai mult. Că au găsit ei ceva și au scăzut acel 0,05, cu siguranță nu au vrut să-mi dea 10 și am zis să nu forțez nota. Iar la matematică și la fizică am avut 10. Când s-au afișat notele eram pe stradă și tot așteptam să se încarce site-ul. În sfârșit se deschide și văd codul meu. Primul. M-am blocat un pic. Nu a fost un moment de nu se poate, pentru că se poate. Știam ce am făcut, cât m-am pregătit. Dar a fost așa, o mulțumire de sine. Desigur, prima pe care am sunat-o a fost mama. Când am ajuns la liceu, în clasa a IX-a, am crezut că va fi ca-n filmele americane, mergi la școală și apoi s-a terminat cu studiul pe ziua respectivă. Dar nu a fost așa. Pentru că veneam acasă, aveam antrenament la dansuri, făceam voluntariat, aveam proiecte, apoi trebuia să și învăț. Și era destul de greu să mențin această balanță, dar a fost o balanță pe care eu am vrut-o. Pentru că am simțit cât de mult mă ajută fiecare activitate extrașcolară, cât de mult progresez și totodată îmi dezvolt o altă parte pe care, probabil, am neglijat-o. Adică am simțit cum, într-adevăr, cresc pe mai multe planuri concomitent și asta mi-a plăcut foarte mult.
– Bacalaureatul la fizică și nu la biologie îl văd ca o renunțare la medicină. Când ai schimbat perspectiva?
Cred că undeva la granița dintre clasele a IX-a și a X-a, undeva pe acolo. Pentru că, deși îmi plăcea foarte mult ce studiam, în special de partea de biologie, este un efort extrem de mare. A fi medic presupune ca tu să sacrifici practic viața ta pentru viața altora. Ceea ce este un lucru nobil. Să lucrezi într-un mediu în care constant ești înconjurat de suferinzi… Cu toate că știi că îi ajuți, poate să fie foarte greu să faci față la astfel de situații, e dificil să gestionezi asta. M-am orientat către inginerie, și din mai multe domenii am ales partea electrică. Am aplicat la mai multe facultăți, la București, și aștept rezultatul.
– Ai o soră mai mică, acum trece în clasa a VI-a. Îți dorești să fii un model pentru ea. Crezi că va tinde să te ajungă sau poate chiar să te depășească?
Eu sper că nu, sincer. Pentru că poate să fie un obiectiv destul de negativ, așa, pentru propria persoană și propria identitate. Să înveți, să excelezi numai printr-o competiție toxică, când doar trebuie să fiu mai bun, mai bună decât celălalt. Prefer să cred și aleg să îi fiu un model în sensul de a o inspira să se dezvolte și ea, să învețe cât mai mult, să afle cât mai multe despre ea. În sensul acesta să o inspir pe partea de muncă, dedicare, etică și valori.
A consemnat Gabi SOFRONIA
