„Căsuţa bunicilor din rai” – un tribut nefericit?!

Interlocutoarea noastră este doamna Corina Cruşitu, de la „Căsuţa bunicilor din rai”. Învăţătoare. Fermier, absolventă de jurnalism. Stă în localitatea Corbu, se trage din Tulgheş, ambele din judeţul Harghita şi este învăţătoare la Grinţieş. Căsuţa domniei sale – „Căsuţa bunicilor din rai” – este situată la intrarea din Grinţieş spre Tulgheş, pe un mic afluent al Bistricioarei.

– De ce „Căsuţa bunicilor din rai”? De unde acest nume?

Acest nume este o asociere de cuvinte, un joc cu semnificație pentru că fiecare înseamnă ceva. Căsuță, deoarece construcția e mică, datează în înscrisurile Bisericii Ortodoxe din Tulgheș începând cu anul 1940. Bunicul meu, Gheorghe Crușitu, tatăl tatălui meu a construit-o pentru a locui împreună cu familia sa. Avea doua camere și între ele o cămară din care se urca în podul casei, loc unde stăteau înșirați la afumat cârnații în Ajun de Crăciun. A bunicilor pentru că ei au fost constructorii locuinței iar din rai deoarece în trecut bătrânii îi spuneau locului „Cotul Raiului”, ulterior Pârâul Raiului.

– Ce este „Căsuţa bunicilor din rai”?

Pentru noi (eu și mama mea, Maria Crușitu) reprezintă sumarul amintirilor noastre, amintirile unui copil ce îşi vizita bunicii mereu, este memoria vie a tatălui meu, care a copilărit în acea curte, în acea gospodărie, până s-a mutat la casa proprie.

– De unde a pornit ideea?

Eu am promis tatălui meu, cu două săptămâni înainte să moară de cancer în brațele mele, în ultima vizită a sa la Poiana Veche, satul unde este amplasată căsuța, că o să o repar și nu o las să se distrugă. Fără să am nici cea mai mică idee despre ce avea să îmi rezerve viitorul și cât de greu este să renovezi o casă țărănească, am promis, însă, următorii 7 ani după decesul său, tot nu mă ținusem de cuvânt… Până într-o zi când am decis că e timpul să facem ceva. Opţiunile erau de a o vinde pe o sumă infimă, de a o demola sau de a o renova. Am ales ultima variantă, cea mai costisitoare și mai laborioasă dintre toate. Atunci când deții foarte mulți bani o renovare este floare la ureche, însă pentru oamenii normali, așa cum suntem și noi, renovarea a necesitat timp, 6 ani de zile și resurse financiare consistente.

– Cum se implică mama dv. în activităţile de la căsuță? Dar ca fermier

Mama mea este creierul proiectului, ea este cea care gândește, prin prisma faptului că experiența ei de viață se întinde pe 71 de ani frumoși. Ea este și cea care a studiat reviste de arhitectură rustică, de unde s-a inspirat, ca un novice, pentru a ieși ceva frumos. Fost cadru didactic (educatoare și învățătoare), pensionară, dar și fermier activ, cu experiență în creșterea animalelor, a vacilor și porcilor. Omul principal din fermă, iubește și îngrijește animalele cu dragostea unei mame față de copiii ei.

– Soţul cum vă sprijină? Dar feciorul?

Soțul meu nu a fost niciodată de acord cu acest proiect, nu s-a implicat în dezvoltarea lui, însă mi-a lăsat libertatea de a decide cum și când să fac lucrurile, astfel încât rezultatul să fie ceva frumos. Și acesta a fost probabil modul lui de a mă susține. Feciorul meu este bucuros că toate zilele de naștere sau evenimentele importante din familie le petrecem acolo, împreună cu prietenii și cei apropiați. Se joacă în căsuța din copac, special creată pentru distracția tuturor.

Ce propune căsuţa celor care o vizitează?

Liniștea și izolarea ei fac din acestea două atuuri greu de combătut. Aici îți aduni gândurile, respiri aer curat, eşti departe de agitația de zi cu zi, te deconectezi și te relaxezi într-un peisaj autentic de munte. Te rupi de ritmul alert cu care de altfel toți suntem obișnuiți. Ea dă celor care o vizitează o energie pozitivă greu de explicat.

– Creşteţi animale? Ce fel? Câte?

Da, avem animale, părinții mei au avut mereu gospodărie plină de animale. Avem bovine și suine, câțiva curcani și rațe care măcăie într-una dupa mama mea și după grăunțe.

– Puteţi oferi produse proprii sau de la sătenii de prin vecini?

Laptele de la văcuțele noastre sau ale vecinilor îl oferim gratis, poate completa un meniu de mic dejun sănătos. Acesta vine doar la cererea pofticioșilor, nu toată lumea iubește laptele de vacă. Ca să vă dau un exemplu, am degustat împreună cu o prietenă dulceață de zmeură, mure, pere astă-vară și i-am dat câteva borcane cadou și pentru fiul ei. La o lună mă sună că a gustat băiatul doar câte puțin, ca o delicatesă și regretă că nu mai are, atât de bună a fost.

– Care sunt produsele specifice?

Tot ce iese din gospodărie ca și produs propriu se consumă în familie.

– Aţi încercat depunerea unor proiecte pentru turism? Sau agroturism?

Nu, deoarece situația incertă legată de autostrada Iași-Târgu-Mureș, care planează asupra noastră de aproximativ 2 ani, și care va trece conform schițelor exact prin grajd și prin fața casei, ne reduce la a fi simpli privitori la distrugerea muncii noastre de 6 ani. În plus, documentația cadastrală realizată de Primăria Tulgheș nu este definitivată, urmează a fi în cursul anului 2026. Am fi putut aplica pentru un proiect de extindere cu căsuțe individuale și o mică păstrăvărie, dar și aici ne-am împotmolit de aceeași problemă. Autostrada.

Cum se împacă profesiunea de învăţător cu cea de proprietar de căsuță de vacanță?

Ele sunt complementare, în ambele cazuri lucrezi cu oamenii, trebuie multă răbdare și voie bună. Atunci când intru în sala de clasă trebuie să pășesc cu drag și cu dorința de a face ziua mai frumosă, de a învăța ceva nou alături de copii, așa și cu oaspeții. Mereu schimburile de experiență, discuțiile și timpul petrecut frumos în compania unor oameni de calitate vor fi un plus valoare.

– Dar cu aceea de fermier?

Meseria de fermier este în zilele noastre una pe cale de dispariție, e o meserie frumoasă dar grea, deoarece și animalele au nevoile lor, necesită atenție, grijă, dragoste din partea oamenilor. Ele nu au sărbători, zi libere sau vacanțe. Cel care o practică este legat de ele mereu, este acolo ori de câte ori animalul o cere, zi sau noapte. Eu sunt un mic fermier, împreună cu mama mea, însă apreciem și încurajăm pe oricine dorește să aibă, fie chiar și pentru consumul propriu, animăluțe în ogradă.

– Ce oaspeţi de seamă aţi avut? Cum au prezentat experienţa la „Căsuţa bunicilor din rai”?

Am avut oaspeți extraordinari care au știut să aprecieze rusticul, atât din țară cât și din afară, oameni de o calitate înaltă, care s-au simțit ca acasă la bunici, când erau copii. Și-au amintit de zilele copilăriei lor, când se jucau în vale sau culegeau cireșe și mere din livadă.

– A fost implicată căsuţa în manifestări culturale?

Da, a fost implicată în evenimente cultural artistice, cum ar fi videoclipurile realizate de cântăreața de muzică populară Mihaela Lomoră, consăteancă din Poiana Veche, actualmente locuind în America. Toate cântecele ei elogiază viața țăranilor români și a ciobanilor din comuna noastră. De asemenea, căsuța a fost partener al Festivalului Oierilor, alături de organizatori.

Ce activităţi turistice le propuneţi celor care înnoptează la dv? Ce ar trebui să viziteze?

Noi le propunem să viziteze Durăul și Borsecul, două dintre stațiunile celebre în țara noastră, fiecare având farmecul ei aparte. Lacul Roșu și Cheile Bicazului pot fi vizitate trecând pe lânga frumoasa Mănăstire Balaju, ridicată de sora mamei mele, Aurelia Ungureanu. Izvoarele cu apă minerală, la care mergi cu sticla direct, sunt o noutate pentru pasionați de drumeții în natură.

– Proiectul autostrada de peste munţi cum ar afecta căsuţa şi activitatea dv?

Proiectul o desființează total, o reduce la zero, având în vedere că autostrada îmi afectează 3 grădini pe suprafețe mari de teren. Axa drumului traversează prin fața casei, adio liniște, peisaje și casă de vacanță.

– Ce idei aveţi pentru a scăpa căsuţa? Sau pentru a continua activitatea turistică?

Singura metodă legală rămâne instanța de judecată și lupta pentru drepturile noastre conform legii. Desigur că nu mai există posibilitatea unei viitoare activități, în orice domeniu ar fi, deoarece se crează pentru urnătorii ani un imens și continuu șantier la care doar vom putea asista neputincioși. Menționez că această autostradă și cursul ei au fost mutate de la planul inițial, care era mult mai puțin agresiv în ceea ce privește trecerea ei prin vetrele satelor, însă actualul plan este desenat astfel încât să fie proprice pentru beneficiari din punct de vedere financiar și atât. Ca și o paranteză, prima firma care a realizat planul inițial a pierdut documentele?!, din câte am înțeles. Mă întreb cum a fost posibil acest lucru în 2025 când totul este computerizat, scris și salvat. Dar aceasta este probabil o altă poveste…

A consemnat Daniel DIEACONU