Titlul articolului despre Cimentul Bicaz ne-a fost oferit de un inimos bicăjean, care, în jurul acestei idei, a acestui proiect, încearcă o concentrare a energiilor constructive ale unei comunităţi, în special a tinerilor, în jurul sportului. A fost interlocutorul nostru: Cristian Luca.

Un club cu istorie

Cimentul Bicaz rămâne în continuare un brand. Un brand legat, de demult, de fabrica oraşului de sub baraj. Intrat într-un nemeritat con de umbră în ultimii ani, Cimentul Bicaz este din nou în prim plan, prin echipa de fotbal, care este noua campioană de toamnă în Liga a IV-a nemţeană. Şi este un motiv de bucurie nu numai pentru bicăjeni, căci Cimentul înseamnă tradiţie şi performanţă pentru întreaga zonă numită simbolic Valea Muntelui. O asociație sportivă cu numele Cimentul s-a fondat în 1958 sprijinită de Fabrica de Ciment şi echipa de fotbal a început să activeze încă din 1958 în campionatul regional, până în anul 1968, când, după desființarea regiunii Bacău, a activat în campionatul județean Neamț. Cu o echipă formată din tineri ai locurilor și sub bagheta energicului Vasile Chelaru, în 1968-1969, echipa reușește să promoveze în Divizia C. În 1973-1974, echipa a fost aproape de promovare în Divizia B, dar nu a fost să fie. În 1983 a retrogradat din Divizia C şi a jucat în campionatul județean până în 1998, când a promovat după barajul cu Tricotex Panciu pe stadionul Aripile din Bacău. A retrogradat din nou în 2004 şi nu s-a mai reuşit o nouă promovare. Au fost vremuri grele şi oameni sub vremuri. Dintre jucătorii emblematici ai Cimentului amintim pe Enăchiuc, Stoleru, Oltean, Copotz, Varlam, Șerban, Pintilie, Mironaș, Voinițchi, Lungu, Marc, Duțan, Niculescu, Filip, Ciorăpariu Gagu, Chelaru, Calancea, Butunoiu, Ardeleanu, Iurea, Fluerașu, Chindea, Ciocan, Isepciuc, Stângaciu, Mihai Vasile, Găină, Grădinaru, Zalomir sau Ursu.

Campioana de toamnă 

– Ce este astăzi „Cimentul Bicaz”, domnule Cristian Luca? Este în continuare un brand?

Despre Cimentul Bicaz putem spune cu mândrie că a renăscut şi totodată a renăscut şi fotbalul bicăjean în jurul acestui brand. Cu o echipă care este campioană de toamnă încă înainte de ultima etapă a turului campionatului judeţean. Cu o asociaţie şi un club care cu o a doua importanţă în judeţ după clubul fanion – Ceahlăul Piatra-Neamţ. 

– În anul precedent aţi fost antrenorul echipei Victoria Tarcău.

Da, în 2023, la iniţiativa domnului Ioan Mironaş, tărcăuan la origine, am condus această echipă în două sezoane, cu rezultate excelente pentru posibilităţile noastre. Locul VIII în primul an şi V în al doilea şi o semifinală judeţeană a Cupei României. Şi, important pentru mine, jucam tot pe stadionul Cimentului, deci acasă.

Câştigătoare judeţeană a Cupei României 

– Şi v-aţi întors acasă…

A fost o reîntoarcere, am fost alături de Cimentul la ultima sa importantă performanţă, din 2017. Aşa este, pe portalul FRF stă scris un titlu frumos despre acest valoros rezultat: „Cimentul Bicaz, după 12 ani într-o competiție națională” şi cităm în continuare: „Cimentul Bicaz a câștigat duminică, 4 iunie 2017, finala fazei județene Neamț a Cupei României la fotbal. Partida a avut loc la Piatra Neamț, pe Stadionul Ceahlăul, în compania celor de la Voința Ion Creangă, nimeni alta decât deținătoarea din 2016 a trofeului. Scorul final al duelului a fost 2-1 (2-1)”. Au urmat apoi două meciuri cu echipe de Liga a III-a: victorie cu Viitorul Curiţa(Oneşti) şi înfrângere în faţa echipei Csikszereda Miercurea Ciuc, astăzi în prima ligă, condusă şi atunci de celebrul fost rapidist Robert Ilyes. Pe stadionul din Bicaz a fost 1-3, după o confruntare dârză şi am fost lăudaţi de Ilyes şi nu numai.

Un copil ce se vedea de mic antrenor

– De ce fotbal?

A fost pasiunea copilului care juca pe maidanele din Tarcău sau la terenul de la Gară. Şi apoi în Bicaz, pe terenurile Cimentului. Am fost impresionat de Coppa del Mondo di Calcio din Italia, a fost prima dată când am văzut fotbal adevărat. Atunci am zis că voi activa cu siguranţă în fotbal. Am jucat la juniorii Bicazului, luptând pentru accedere în lotul de seniori care juca în Divizia C pe atunci. Recunosc, nu am fost un talent izbitor, dar aveam inteligenţă în joc şi eram un bun pasator, poate cel mai bun al generaţiei.

– De ce antrenor?

Încă de mic am fost preocupat de tactică, visam scheme de joc. Ţin minte, pe când eram la Facultatea de Drept de la Sibiu, am poposit la domnul Asavei la biblioteca oraşului şi am cerut nişte cărţi pentru antrenorul de fotbal. „Ce-ţi trebuie ţie, mi-a zis mucalit domnul Ion, tu te faci procuror!”. Ţin minte că i-am răspuns: „Eu o să fiu cu siguranţă antrenor…” Şi în 2008-2009, cu asociaţia numită Olympia Bicaz am format două grupe de copii, clasele I-IV, cu care am jucat în campionatul judeţean de juniori E şi interjudeţean, cu Suceava, concurând cu grupele conduse de Axinia şi Chertic. Şi am înţeles că îmi place cu adevărat. Iar în 2010 am avut şi ruptura ligamentelor încrucişate şi mi-a fost tot mai greu ca jucător activ. 

– Ai urmat cursurile necesare? În România e destul de greu…

Da, am absolvit cursurile pentru Licenţa B, ceea ce înseamnă că pot activa inclusiv ca secund în Liga a II-a. Şi am simţit că e nevoie şi de cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi pentru o cât mai bună pregătire am urmat şi un master în domeniu. 

– A fost şi un „interludiu geman”?

Da, în 2018-2019, am muncit în Germania şi am fost antrenor secund în timpul liber la o grupă U15 a echipei de Liga a VI-a Kampten. Deşi material am fost impresionat şi mulţumit, moraliceşte am simţit că e nevoie să mă întorc acasă.

Un mix de tinereţe şi experienţă 

– Cum a fost turul? Cum e echipa?

Echipa este un mix de tinereţe şi experienţă. Pe lângă mulţi tineri, îl avem alături pe Angelo Alistar, unul dintre simbolurile fotbalului nemţean, în limita timpului disponibil al unui preşedinte de club de Liga a II-a. De asemenea, alţi fotbalişti cu state vechi şi performanţe precum Viţelaru, Ichim, Hărăguţă, Aioanei, Bordeanu, Mocanu sau Avram. Şi înaintea ultimei etape am înscris 64 de goluri, am primit 3, în 11 victorii şi un egal. Şi lângă astfel de jucători, cei tineri pot creşte frumos. 

– O apărare de fier…

Într-adevăr, parcă sunt stâncile din apele Bicazului. 

– Cu cine concuraţi pentru locul I?

Ca şi în anii precedenţi, cu Speranţa Răuceşti, Voinţa Ion Creangă, CSM Roman şi Unirea Trifeşti. Între primele 5, în locul Tarcăului a ajuns Bicazul.

Performanţa atrage sponsori 

– După numele oferite, înţeleg că sunt şi eforturi pe măsură. Logistice, financiare…

Într-adevăr, dar dacă îţi propui puţin, obţii puţin sau foarte puţin. Şi performanţa atrage sponsori, astfel am gândit. Şi altfel poţi să te prezinţi în faţa cuiva fiind pe locul I. 

– Cine vă sprijină?

Câţiva mici sponsori locali şi un bicăjean care a reuşit în afaceri la Bucureşti, Eugen Iacob, care ne sprijină prin intermediul firmei sale HC 93 Engineering AG.

Un viitor sportiv pentru Bicaz 

– Aţi renunţat la grupele de copii?

Nici vorbă! Avem peste 50 de copii cu vârsta sub 13 ani, care activează într-un campionat judeţean şi unul interjudeţean. Ei sunt viitorul fotbalistic al Bicazului şi al Văii Muntelui. Comitetul de conducere al Asociaţiei Cimentul Bicaz vizează crearea unei baze polisportive, unde să fie angrenaţi cât mai mulţi dintre copiii şi tinerii noştri. Şi baza noastră permite desfăşurarea de meciuri în Liga a III-a.

– Vă gândiţi la o echipă a Bicazului în Liga a III-a?

Aşa cum am spus mai devreme, trebuie să avem ţinte înalte, să ne depăşim limitele. Iar Bicazul şi Valea Muntelui merită o echipă de Liga a III-a. Dar în jurul proiectului nostru ar trebui să adune cât mai mulţi dintre cei cu putere financiară şi cu drag de sport.

– Vă urăm succes, domnule Cristian Luca, şi dorim Bicazului, aşa cum vă doriţi şi dumneavostră, să renască prin sport!

A consemnat Daniel DIEACONU

FOTO: Colecţia Cristian Luca, site FRF şi site Cimentul Bicaz