În județul Neamț, liniștea pădurilor, a câmpurilor sau a satelor ascunde uneori un pericol invizibil. Sub pământ, printre rădăcini, în albiile râurilor sau chiar în fundațiile caselor se află încă muniții rămase din conflictele armate care au traversat această zonă. Pentru majoritatea oamenilor, aceste urme ale războiului sunt doar fragmente de istorie. Pentru echipa pirotehnică din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Neamț, ele reprezintă misiuni reale, de zi cu zi în care o greșeală nu este o opțiune.

„Misiunile noastre pirotehnice nu sunt condiționate de timp”, spune plutonierul adjutant-șef Ioan Bulău, șeful echipei pirotehnice. Are 44 de ani și este pompier din 2007. Din 2017 face parte din echipa pirotehnică, iar din 2020 este comandant de echipaj. În drumul până aici a trecut prin aproape toate structurile operative ale inspectoratului: stingere, SMURD, telefonist, intervenții complexe. „A fi pompier nu înseamnă doar a merge să stingi incendii. A fi pompier înseamnă, de fapt, să fii salvator și să înveți să acționezi în orice situație”.

În spatele fiecărei misiuni pirotehnice se află o echipă în care fiecare membru aduce experiență acumulată în ani de intervenții reale. Alături de plutonierul adjutant-șef Ioan Bulău, lucrează plutonierul adjutant-șef Dumitru Ciubotariu, pompier militar din 2006. După ani petrecuți în structurile operative ale inspectoratului, a ales specializarea pirotehnică, domeniu în care activează de aproximativ 5 ani.

Coordonarea activității este asigurată de locotenent-colonelul Liviu Vlad Cocerhan, ofițer specialist II – adăpostire și asanare pirotehnică, responsabil de organizarea, planificarea și supervizarea intervențiilor. Rolul său depășește zona administrativă, implicând evaluarea riscurilor, stabilirea strategiilor de intervenție și menținerea standardelor de pregătire ale echipei.

Împreună, cei 3 formează nucleul unei echipe în care experiența operațională, pregătirea tehnică și capacitatea de coordonare se completează reciproc, definind modul în care sunt gestionate intervențiile pirotehnice din Neamț.

Trei tipuri de misiuni, același risc

Activitatea echipei pirotehnice se concentrează pe trei mari direcții. Prima și cea mai cunoscută este asanarea teritoriului de muniții rămase neexplodate. A doua presupune distrugerea zăpoarelor și a podurilor de gheață formate pe cursurile de apă, pentru a preveni inundațiile. „Suntem pregătiți să acționăm de fiecare dată când este nevoie”, explică șeful echipei. Chiar dacă în ultimii ani intervențiile pentru zăpoare au fost mai rare, din cauza lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă, echipa rămâne în alertă.

A treia categorie vizează distrugeri controlate în diferite medii, atunci când situația o impune. „Elementele mari de muniții le distrugem pe loc, la fel și pe cele instabile, care nu pot fi transportate”.

Județul Neamț, un teren încă activ

Puțini știu că județul Neamț se află constant între primele județe din țară la numărul de misiuni pirotehnice. Zonele cu istoric de conflict sunt numeroase: Ion Creangă, Vânători-Neamț, Brusturi, Târgu Neamț, Nemțișor sau Dămuc.

„În pădurile de la Nemțișor s-au purtat lupte timp de șase luni în al Doilea Război Mondial și au murit aproximativ 14.000 de oameni”, povestesc pirotehnicienii. Acolo, muniția încă se găsește frecvent, iar riscul rămâne ridicat, mai ales pentru cei care merg în drumeții sau folosesc detectoare de metale.

Și în timpul antrenamentelor, de multe ori, echipa pirotehnică descoperă elemente care pot pune în pericol siguranța cetățenilor. „Cam de fiecare dată când mergem la pregătire găsim muniție reală”, spun salvatorii. De aceea, antrenamentele nu sunt niciodată pur teoretice.

Cum începe o intervenție

Cele mai multe intervenții pornesc de la un apel la 112. Un cetățean descoperă un obiect suspect în grădină, pe câmp, în pădure sau în timpul unor lucrări. Procedura este clară: identificare, evaluare și decizie.

„Când evaluăm, facem o identificare a muniției și vedem dacă este periculoasă la transport sau instabilă”. Dacă muniția nu poate fi transportată în siguranță, este distrusă pe loc. Dacă poate fi mutată, se întocmesc documentele, se ridică materialele necesare din depozite și se revine în teren.

Perimetrul este asigurat de polițiști sau jandarmi, iar în multe cazuri sunt implicați și pompierii voluntari. Totul se desfășoară în condiții stricte, fără grabă. „Nu există termen limită. Există doar siguranță”.

Intervenții care rămân în memorie

De-a lungul anilor, pirotehnicienii au avut misiuni care le-au rămas adânc întipărite în memorie. Una dintre ele a avut loc la Pildești, în 2020.

„Un cetățean ne-a sunat că a găsit un proiectil în temelia casei”. Proiectilul fusese așezat acolo cu zeci de ani înainte, probabil ca soluție improvizată. Spațiul era extrem de îngust, iar orice vibrație putea declanșa o tragedie. „Cartea spune că un element încastrat în beton trebuie scos cu tot cu bucata de construcție”. Intervenția a durat ore întregi și a presupus decizii luate pas cu pas.

O altă categorie de misiuni dificile este cea de pe șantierele mari, inclusiv la lucrările pentru autostradă A7. „Au fost descoperite mine antitanc. Ne-au chemat pentru una sau două și am mai găsit încă șapte”.

Tensiunea care nu se vede…

Din exterior, o intervenție pirotehnică pare calmă, aproape statică. În realitate, presiunea psihică este constantă. „Nu e vorba de durată, cât e tensiunea aia. Stai acolo și știi că orice greșeală poate să coste”.

Este considerată una dintre cele mai periculoase meserii, cu toate acestea, pirotehnicienii nu se plâng. „Cu cât e lupta e mai grea, cu atât satisfacția este mai mare”.

Greșeli care costă vieți

Poate cea mai mare provocare rămâne lipsa de conștientizare a pericolului. Salvatorii dau exemple concrete, reale, care s-au soldat cu tragedii.

„Un focos a fost pus pe foc, ca o glumă si a explodat”. Cei prezenți s-au speriat, dar au anunțat mult mai târziu incidentul. Într-un alt caz, un proiectil aparent gol a fost folosit drept picior de pirostrii. „Când substanța din interior s-a topit și s-a transformat în gaze, a explodat. O schijă l-a rănit grav pe un bărbat și a fost nevoie de amputare”.

Prevenția, cea mai importantă misiune

Poate cele mai mari satisfacții nu vin din distrugeri controlate, ci din prevenție. Echipa pirotehnică merge constant în școli, tabere și comunități.

„Doi copii de 16-17 ani au sunat la 112 după ce au găsit o grenadă. Unul dintre ei și-a amintit ce le-am spus la școală”. Pentru salvatori, acel apel a fost o confirmare a importanței muncii lor. „Poate atunci am salvat două vieți”.

Mesajul transmis este simplu: orice element de muniție este periculos. „Nu deranjează pe nimeni dacă sunați la 112 și nu se confirmă. Mai grav este să se întâmple un necaz”, spun salvatorii.

O echipă, o familie

În spatele procedurilor stricte se află o echipă unită. „Suntem ca o familie. Stăm 24 de ore împreună, la bine și la greu”. Intervențiile se fac în binom, nimeni nu lucrează singur. „Știi că este cineva care te scoate de acolo dacă se întâmplă ceva”.

Poate de aceea, în ciuda riscurilor, nimeni nu regretă alegerea făcută. „Ne-am asumat meseria asta. Dacă nu îți place, pleci. Dar dacă ești aici de atâția ani, înseamnă că vii cu drag la muncă”.

Pentru echipa pirotehnică a ISU Neamț, fiecare misiune este o combinație de pregătire, calm și responsabilitate. O muncă tăcută, rar văzută, dar importantă.

Denisa POPA