De la amfiteatrele studențești la groapa săpată cu mâinile victimelor, povestea lui Daniel Baciu și Vasile Andrei rămâne, la peste două decenii distanță, cel mai sângeros capitol din istoria recentă a Neamțului. Ceea ce a început ca o serie de jafuri s-a transformat într-un coșmar național, culminând cu o „Zi Neagră” în 2002, când sângele a pătat arestul IPJ, iar conducerea Poliției a fost demisă în bloc.

Anii 2000. O Românie de tranziție, încă tulbure, în care infracționalitatea violentă începea să capete forme organizate. Dar nimic nu avea să pregătească anchetatorii, opinia publică sau familiile victimelor pentru „fenomenul” studenților ucigași Baciu și Andrei. Doi tineri din Ceahlău, crescuți la umbra muntelui, în familii aparent normale, care au schimbat cursurile universitare pe arme de foc și care, cu o inteligență diabolică, au ucis fără să clipească.

CAPITOLUL I: Geneza Răului. De la studenți eminenți la prădători

Înainte de a fi „studenții criminali”, erau doar Daniel și Vasile. Daniel Baciu (21 de ani) era student la Facultatea de Drept din Cluj, considerat de apropiați „un tip foarte deștept, capabil”. Vasile Andrei (22 de ani) studia Agronomia la Iași.

Transformarea lor nu a fost una bruscă, ci calculată. Totul a început în martie 2000, cu o spargere „de încălzire” la casa unui pădurar din Durău. Acolo nu au căutat doar bani, ci putere. Au furat arme de vânătoare și muniție. Din acel moment, ecuația vieții lor s-a schimbat: nu mai erau studenți săraci, erau vânători de oameni. Și amatori de jafuri.

Martorii vremii și profilurile psihologice ulterioare au arătat o detașare totală de orice reacții umane normale. Cei doi nu ucideau la mânie, ci cu o răceală chirurgicală, planificând fiecare pas ca într-un scenariu de film.

CAPITOLUL II: Drumul Morții și mormintele săpate de vii

Ceea ce a șocat cel mai mult în ancheta procurorilor a fost sadismul metodei de operare. Cei doi nu doar că își executau victimele, dar le supuneau unui torturi psihice inimaginabile.

Cazul Bogdan Aștefani – Taximetristul de pe malul lacului. Prima mare crimă care a zguduit comunitatea a fost cea a taximetristului Bogdan Aștefani. Luat pentru o cursă, tânărul a realizat prea târziu că pasagerii săi nu sunt turiști. Ajunși pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, studenții l-au coborât din mașină.

Reconstituirile ulterioare (surprinse și în fotografiile de la dosar) au scos la iveală detaliile oribile: Aștefani a fost obligat să își sape singur groapa. În tot acest timp, Baciu și Andrei îl „interogau” batjocoritor despre cum preferă să moară. L-au ucis și l-au îngropat, convinși că nimeni nu-i va găsi.

Al doilea mormânt, la doi ani distanță. Setea de sânge nu s-a oprit. Un alt tânăr taximetrist din Piatra Neamț, aflat chiar în prima sa zi de muncă, a avut ghinionul să-i întâlnească. A dispărut fără urmă.

Cadavrul său a fost găsit abia doi ani mai târziu, în zona „Valea Mormântului”, la baza unui viaduct. Modul de operare a fost și mai crud: a fost legat cu mâinile și picioarele la spate, într-o poziție de autostrangulare („poziția pachet”). Apoi a fost executat cu un glonț în cap. Fratele victimei, prezent la reconstituirea faptei, a albit în doar două săptămâni, cât a fost chemat să-și recunoască fratele și să recupereze ce a mai rămas din el. Presiunea faptelor de o cruzime fără egal și aflarea modului în care fratele său a părăsit această lume a lăsat răni adânci nu doar în sufle, ci și pe chip.

Seria infracțională a continuat într-un tur de forță prin Transilvania.

• Jaf la Cluj: La Hanul „Izvorul Crișului”, au sechestrat angajații în beci și au furat bani.
• Oradea și Arad: Au schimbat taximetriștii ca pe șosete, jefuindu-i și amenințându-i cu moartea. Unuia dintre ei, pe traseul Arad-Sovata, i-au pus pistolul la tâmplă și l-au pus să sape o groapă cu o șurubelniță și un ciocan, dar, printr-un miracol, l-au lăsat în viață.

În acest peisaj sumbru a apărut și Terez Samu, o studentă din Târgu Mureș, racolată de cei doi. Devenită complice, ea a sfârșit prin a fi terorizată de partenerii săi, părăsind grupul de frica de a nu deveni următoarea victimă îngropată la marginea drumului.

CAPITOLUL III: Captura și condamnarea pe viață

Zorii zilei de 13 iunie 2000 au adus sfârșitul libertății pentru cei doi. Trupele speciale i-au surprins într-un hotel din Aiud. Asupra lor s-a găsit un adevărat arsenal. Aduși la Piatra Neamț, au sfidat anchetatorii.

Procesul a fost unul răsunător, iar verdictul – pe măsură: detențiune pe viață. Societatea a răsuflat ușurată. Se credea că povestea s-a terminat, că monștrii sunt în spatele gratiilor pentru totdeauna.

Dar Daniel Baciu avea alte planuri.

CAPITOLUL IV: 16 iunie 2002 – Revolta și Teroarea din arest

În iunie 2002, cei doi au fost readuși în arestul IPJ Neamț pentru cercetări în alte dosare. A fost greșeala fatală a sistemului. Foștii studenți Baciu și Andrei nu aveau nimic de pierdut. „Tot o să evadez eu până la urmă, dacă nu, o să mă omor”, îi spusese Daniel Baciu soției sale, Oana, cu trei săptămâni înainte. Nimeni nu a luat în serios amenințarea.

Inteligența diabolică a lui Baciu a ieșit din nou la iveală. Folosind un șiret de la pantofi și două mine de pix, criminalii au reușit să deschidă ușa celulei. Era ora 03:00 dimineața, duminică, 16 iunie.

Sub pretextul că vor la toaletă, i-au atacat pe subofițerii de pază (plutonierii Gabriel Antoniu și Viorel Valentin Mutu) și i-au imobilizat sub amenințarea unor cuțite improvizate.

În câteva minute, arestul IPJ Neamț era sub asediu din interior. Baciu și Andrei au eliberat toți deținuții, au luat cheile și s-au baricadat, luându-i ostatici pe polițiști. Unuia dintre gardieni i-au tăiat gâtul superficial, pentru a demonstra că nu glumesc. Au cerut mașină și armament și garanții că vor fi lăsați să plece.

Intervenția căpitanului Cazacu: Panica a cuprins inspectoratul. Clădirea a fost încercuită de jandarmi. Negocierile au fost purtate de căpitanul Daniel Cazacu, șeful DPIR (Detașamentul de Poliție pentru Intervenție Rapidă). Situația era critică în condițiile în care Baciu îl folosea pe unul dintre polițiști drept scut uman.

Intervenția în forță a fost soluția aleasă în momentul în care unul dintre polițiștii luați prizonieri a fost tăiat cu un cuțit pentru a arăta că cei doi criminali nu glumesc. În haosul creat, Daniel Cazacu a găsit o „nișă”, iar când a reușit să-l vadă pe Daniel Baciu cât de cât de după polițistul luat ostatec, a tras și a reușit să-l împuște. Vasile Andrei, văzându-și partenerul căzut, s-a predat, trântindu-se la pământ. Baciu a murit în ciuda eforturilor medicilor de a-l salva. Revolta a fost înăbușită, dar prețul instituțional a fost colosal.

CAPITOLUL V: „Ziua Neagră” – Cutremur la vârful Poliției

Evenimentele din arest au provocat un seism la București. Presa vremii, inclusiv Monitorul de Neamț, titra pe prima pagină: „ZIUA NEAGRĂ. Conducerea Poliției Neamț a fost demisă în bloc”.

A fost o măsură fără precedent.

Șeful IJP Neamț și adjuncții săi au fost destituiți pentru neglijență și management defectuos. Colonelul Petru Ciurea a fost numit prim-adjunct pentru a gestiona criza. S-a descoperit că evadarea fusese facilitată de „o naivitate a subofițerilor” și de proceduri de securitate încălcate flagrant. Scandalul s-a extins și la Jandarmerie, șeful Comandamentului fiind și el destituit. Practic, doi studenți au reușit, prin acțiunile lor, să decapiteze întreaga structură de ordine publică a unui județ. Un eveniment fără precedent s-a lăsat cu măsuri fără precedent. Polițiștii luați ostateci de cei pe care ar fi trebuit să-i păzească în arest au fost cercetați penal la fel ca și șeful „mascaților”, Daniel Cazacu. Intervenția lui care a dus la uciderea condamnatului care luase ostateci polițiști a făcut înconjurul țării, și numai, dar nu a căzut bine mai marilor Poliției Române. Deși, la drept vorbind, cel mai probabil studenții ucigași nu ar fi ezitat să le ia viața, așa cum mai făcuseră deja cu civili care nu le greșiseră cu nimic.

Baie de sânge în arestul IPJ: Dar Daniel Cazacu nu avea nimic de ascuns și nu a ezitat să povestească cum a decurs ambuscada soldată cu uciderea lui Daniel Baciu și salvarea celor doi polițiști luați ostateci de cei mai cruzi infractori. Cazacu îi știa deja pe studenți pentru că condusese misiunea de pază a acestora în timpul reconstituirilor care au avut loc după capturarea lui Daniel Baciu și Vasile Andrei, pe malul lacului Izvorul Muntelui și la Valea Mormântului. Ajuns în arestul IPJ aflat în stăpânirea studenților, Cazacu a aflat că aceștia vor să plece cu o autoutilitară condusă de un polițist, convinși fiind că nu se va trage în mașina condusă de un om al legii. Lui Baciu i s-a cerut să abandoneze arma din dotare, Baciu spunându-i lui Cazacu: „Nu crezi că nu mai am nimic de pierdut? Uite că îl omor și pe ăsta”, moment în care l-a rănit la gât pe subofițerul care era ostatec. „Am văzut sângele țâșnind ca dintr-o fântână. (…) Am tras două focuri în Baciu și unul în Andrei. Deși rănit, Baciu l-a aruncat deoparte pe polițistul ce-i servea drept pavăză și a sărit cu cuțitul la mine. I-am mai tras un glonte și a căzut”, a povestit Daniel Cazacu la acel moment. Un glonț l-a lovit pe Baciu în abdomen, iar al doilea în coapsă, secționându-i artera femurală, provocându-i sângerarea masivă care a dus la deces. Chiar și rănit de moarte, Baciu a ripostat, iar Cazacu a mai tras un foc de armă. În urma acestui incident sângeros Daniel Cazacu a fost cercetat de procurorii Parchetului Militar, la finele anchetei care a durat foarte mult timp, ofițerul fiind scos de sub urmărire penală.

CAPITOLUL VI: Oana Baciu – Dragoste și Teroare

În timp ce cadavrul lui Daniel Baciu se afla la morgă, soția sa, Oana (23 de ani), oferea o perspectivă tulburătoare asupra omului din spatele criminalului. Într-un interviu exclusiv, tânăra povestea cu o sinceritate dezarmantă: „L-am iubit foarte mult și am avut încredere în el”.

Relația lor fusese un amestec toxic de pasiune și abuz. Daniel era un bărbat gelos, posesiv, care o bătea și o amenința cu moartea.

„Mi-a spus că niciodată nu o să reușesc să divorțez de el. Chiar m-a amenințat că mă omoară dacă fac asta”, mărturisea Oana.

Ea știa că soțul ei plănuia ceva. Îi ceruse să-i aducă prăjituri la arest, dar el refuzase, cu gândul doar la evadare. Oana Baciu a trăit cu groaza că, dacă Daniel ar fi reușit să scape din arest, prima oprire ar fi fost la ușa ei: „Cred că ar fi omorât o grămadă de oameni și ar fi venit la ușa mamei mele”.

CAPITOLUL VII: Înmormântarea unui damnat

Finalul lui Daniel Baciu a fost la fel de sumbru ca și viața sa. Înmormântarea a avut loc în comuna natală, Ceahlău, într-o atmosferă apăsătoare. Peste 150 de oameni s-au adunat, dar nu pentru a plânge un erou, ci pentru a îngropa o rușine. Preotul paroh, Mihai Damian, a refuzat să oficieze slujba în biserică sau să rostească rugăciuni acasă.

Sicriul a fost urcat într-un car și dus direct la cimitir. Acolo, groapa nu a fost săpată alături de ceilalți creștini, ci la marginea cimitirului, în zona rezervată sinucigașilor și celor lepădați de Biserică.

Fără clopote, fără predică, „creierul” studenților criminali a fost coborât în pământ sub privirile unei asistențe mute.

EPILOG: Umbra care rămâne

Vasile Andrei, supraviețuitorul acestui duo letal, s-a întors după gratii pentru a-și ispăși pedeapsa pe viață. În 2022, a încercat să solicite eliberarea condiționată, cerere respinsă de instanță.

Cazul „Studenții Criminali” rămâne o lecție dură despre fragilitatea naturii umane. Cum doi tineri cu potențial intelectual, care puteau deveni magistrați sau ingineri agronomi, au ales să devină călăi.

Pentru Neamț, anii 2000-2002 rămân definiți de frica pe care aceștia au semănat-o și de haosul instituțional pe care l-au lăsat în urmă. Niciun alt dosar nu a mai reușit să egaleze „performanța” macabră a celor care au ucis cu sânge rece și au îngenuncheat un sistem întreg cu două mine de pix și un șiret.

Gabi SOFRONIA

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Monitorul de Neamț