Vila Aglaia din Târgu-Neamț, de la reședință aristocratică la cafenea modernă.

O clădire emblematică din Târgu-Neamț, cunoscută de localnici drept Vila Aglaia sau fosta Tipografie, își redeschide în curând porțile, de această dată sub forma unui spațiu dedicat relaxării. Situată la capătul străzii Calistrat Hogaș, la intersecția cu strada Mărășești, imobilul impresionează și astăzi prin arhitectura sa, păstrată aproape neschimbată la exterior, dar și prin istoria bogată care îl însoțește.

Ridicată imediat după Primul Război Mondial de o echipă de meșteri locali, printre care se aflau și membrii familiei de albanezi Stoean – Costică și Jenică din Țuțuieni – vila a devenit rapid cunoscută sub numele de „Vila Aglaia”. Numele provine de la Aglaia Gorgos, sora lui Constantin Gorgos, fost morar, politician local și director al agenției Băncii Suceava din Târgu-Neamț în perioada interbelică. Acesta a fost și viceprimar al orașului între anii 1941-1944.

Figura Aglaiei Gorgos a rămas în memoria orală a orașului drept una aparte. Cu un stil de viață rafinat și o reputație controversată, aceasta ar fi primit vila de la un arendaș înstărit din zonă. A locuit aici cu intermitențe până în 1944, perioadă în care imobilul a devenit și un important punct de întâlnire pentru elita vremii.

În anii ’30, vila a fost închiriată armatei, transformându-se într-un spațiu similar actualelor „Case ale Armatei”. Aici, ofițerii își petreceau timpul liber jucând biliard și cărți sau participând la diverse întâlniri mondene. Potrivit tradiției orale, Aglaia ar fi fost implicată în aceste cercuri sociale, contribuind la atmosfera boemă a locului.

După instaurarea regimului comunist, destinul Aglaiei Gorgos s-a schimbat dramatic. Vila a fost naționalizată, iar proprietara a fost lăsată să locuiască într-o cameră din spatele clădirii. În condiții precare, aceasta și-ar fi găsit sfârșitul în iarna anului 1953, fiind ajutată ocazional de vecini.

Imobilul a avut ulterior mai multe întrebuințări: a devenit Casă de Cultură orășenească, apoi primul sediu al Muzeului Raional „Ștefan cel Mare” din Târgu-Neamț. După reforma administrativă din 1968, clădirea a fost transformată în tipografie, funcționând ca secție a Întreprinderii Poligrafice Bacău, sub conducerea maistrului tipograf Fonea Ștrul. Activitatea tipografică s-a desfășurat aici până în 1996.

În timpul lucrărilor de renovare din perioada 1985-1987, au fost descoperite numeroase obiecte din perioada în care clădirea era folosită de armată: veselă, tacâmuri, sticlărie și piese de harnașament cu însemne militare, confirmând rolul său de spațiu social pentru ofițeri.

De-a lungul timpului, Vila Aglaia a fost martora unor momente istorice importante. Se spune că, în 1939, cu ocazia inaugurării Monumentului Vânătorilor de Munte de pe Culmea Pleșului, la evenimentul la care a participat și Regele Carol al II-lea, clădirea ar fi făcut parte din traseul oficial, primind onorul sentinelei.

După retrocedarea către moștenitorii Aglaiei Gorgos, imobilul a fost vândut unei organizații baptiste americane. Ulterior, familia pastorului Victor și Coca Gavriliuc a devenit proprietara clădirii, care a fost folosită pentru activități religioase după 1996.

Astăzi, Vila Aglaia se pregătește pentru un nou capitol. Fosta tipografie a orașului va fi transformată într-o cafenea, unde vizitatorii vor putea savura cafea și deserturi într-un cadru încărcat de istorie. Este o nouă etapă pentru o clădire care, de-a lungul unui secol, a reflectat transformările sociale, politice și culturale ale orașului Târgu-Neamț.

Mulțumiri profesorului dr. Emanuel Bălan pentru fotografii și documentarea și punerea la dispoziție a informațiilor istorice despre această clădire simbol a orașului.