Un material amplu semnat de dr. Vitalie Josanu (integral aici), lider sindical la nivel național, dat afară din Poliția Piatra Neamț pentru exprimarea unor opinii sindicale, aduce în prim-plan acuzații dure privind modul în care sunt tratați polițiștii care critică public disfuncționalitățile din sistem. Potrivit acestuia, în interiorul Ministerului Afacerilor Interne și al Poliției Române ar funcționa „un mecanism de epurare profesională a vocilor critice”, care îi vizează în special pe liderii de sindicat și avertizorii de integritate.
Textul susține că sistemul disciplinar, conceput pentru menținerea ordinii interne, a fost deturnat și folosit „ca o veritabilă bâtă de represiune împotriva celor «incomozi»”. Sub acuzații precum încălcarea „datoriei de rezervă” sau „denigrarea instituției”, polițiștii care semnalează lipsuri sau abuzuri ar fi supuși unor proceduri repetate, menite să îi descurajeze sau să îi elimine din sistem.
„Cultul personalității” și războiul cu vocile critice
Autorul vorbește și despre existența unui „cult al personalității” la nivelul conducerii, unde „critica managementului superior devine automat […] un delict de ofensă instituțională”. În această logică, susține el, resursele instituției ar fi folosite pentru „vendete strict individuale, fără absolut nicio legătură cu interesul sau imaginea reală a Poliției Române”.
Materialul descrie un adevărat „război de uzură” împotriva celor vizați, caracterizat prin anchete multiple, presiuni administrative și acțiuni în instanță, într-un sistem în care „un singur om […] este aruncat în arenă cu un întreg colos birocratic”.
Instanțele intervin: protecție pentru liderii de sindicat și avertizori
În contrapondere, sunt invocate mai multe decizii recente ale instanțelor de judecată, inclusiv ale Curților de Apel din Galați, Bacău, Timișoara și Suceava, care ar fi început să sancționeze aceste practici. Potrivit analizei, judecătorii au stabilit că liderii sindicali beneficiază de protecția legii dialogului social, iar exprimarea critică, chiar și în termeni duri, nu poate fi sancționată disciplinar.
Un punct important îl reprezintă Decizia nr. 317/2026 a Curții de Apel Suceava, unde instanța a aplicat prevederile legii avertizorilor de integritate, stabilind că instituția trebuie să demonstreze că sancțiunile nu au legătură cu sesizările privind posibile fapte de corupție. Autorul consideră că această hotărâre „pulverizează efectiv” practicile de tip represiv.
În final, analiza ridică o problemă esențială: deși instanțele încep să corecteze abuzurile, costurile sunt suportate de stat, nu de cei responsabili. „Instanțele repară, dar cine plătește?”, întreabă autorul, sugerând necesitatea unei responsabilizări reale în interiorul sistemului.
Materialul se înscrie într-o dezbatere tot mai vizibilă despre echilibrul dintre disciplina specifică structurilor de ordine publică și dreptul la liberă exprimare al angajaților din sistem.
V. Bălănescu
