Într-o lume în care tot mai mulți tineri aleg agitația marilor orașe sau drumul străinătății, Andrei Vleju a făcut o alegere diferită: a rămas acasă. În satul Filioara, din comuna Agapia, și-a construit o viață în care îmbină armonios pictura bisericească, arta de șevalet și agricultura. Povestea lui este una despre rădăcini, perseverență și credința că lucrurile durabile se clădesc în timp. Absolvent al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, Andrei și-a continuat formarea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, unde a studiat conservare-restaurare. A urmat apoi un master în Istorie, Patrimoniu și Turism Cultural în cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Un parcurs educațional solid, care i-a definit nu doar cariera, ci și felul de a privi lumea. „Sunt un mare iubitor de natură, artă, cultură și istorie”, spune Andrei simplu, dar convingător. De altfel, aceste patru repere îi definesc întreaga activitate.

Talent moștenit și șlefuit în timp

Pasiunea pentru desen și pictură a apărut devreme, în copilărie, fiind moștenită de la mama sa, educatoare. Însă momentul decisiv a venit în anii de seminar, când, sub îndrumarea profesorului Dan Țârdea, și-a descoperit cu adevărat vocația. Vacanțele de vară nu au fost pentru el perioade de odihnă, ci de formare. A lucrat pe șantiere de pictură bisericească, învățând de la pictori consacrați precum Mihai Gabur și maestrul Mihai Chiuaru. Experiența acumulată l-a dus ulterior în biserici din Agapia sau Dămuc, unde a contribuit la realizarea picturilor murale. În paralel, Andrei a dezvoltat și pictura de șevalet, unde tema dominantă este natura. Pădurile, liniștea muntelui și universul vegetal devin surse constante de inspirație. „Din drumețiile făcute în pădure mă inspir cel mai des”, mărturisește el.

De la culori la gustul dulce-acrișor al murelor

Dincolo de artă, Andrei a simțit nevoia unei legături concrete cu pământul. A ales să rămână la țară și să dea un sens gospodăriei sale. Astfel a apărut plantația de mure. Totul a început în 2011, cu doar 72 de plante. Astăzi, mica plantație numără aproximativ 500 de arbuști. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Murele sunt fructe rezistente, adaptate zonei de munte, dar mai ales extrem de valoroase din punct de vedere nutritiv. „Sunt foarte bogate în antioxidanți, vitamine și resveratrol”, explică Andrei.

În timp, producția nu s-a limitat doar la fructe proaspete. Din murele culese cu grijă au apărut nectaruri și dulcețuri apreciate de cei care îi trec pragul. Clienții nu sunt doar localnici sau turiști, ci și persoane care caută produse naturale, uneori chiar pentru beneficiile lor asupra sănătății. Iar copiii, spune Andrei, sunt printre cei mai entuziaști consumatori.

Sprijin din partea Asociației ”Ținutul Zimbrului”

Deși drumul antreprenoriatului nu este ușor, Andrei nu a fost singur. A beneficiat de sprijin din partea Asociației ”Ținutul Zimbrului” și a Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Târgu Neamț, care i-au promovat activitatea încă de la început. Promovarea se face însă și în mod direct: la evenimente locale, dar mai ales la plantație, acolo unde oamenii pot vedea cu ochii lor cum sunt cultivate fructele. Privind spre viitor, Andrei are planuri clare: dezvoltarea unei hale de procesare care să îi permită extinderea producției și valorificarea mai eficientă a fructelor.

Întrebat ce ar face dacă ar ajunge, ipotetic, ministru al agriculturii, răspunsul său vine firesc: sprijin pentru micii producători. El vede soluția în cooperative – forme de asociere care să le permită agricultorilor să își valorifice mai bine produsele și să aibă acces real la piață. O idee simplă, dar care, aplicată corect, ar putea schimba radical destinul multor gospodării din mediul rural.

Dincolo de muncă, Andrei își găsește echilibrul în lucruri simple: călătoriile, lectura și, mai ales, drumețiile prin pădure. Culesul de hribi, ghebe și alte „bunătăți” ale naturii nu este doar un hobby, ci o formă de reconectare. Pentru tinerii care visează la o afacere în agricultură, mesajul său este realist: „Nu este ușor. Antreprenoriatul este o mare provocare. Dar prin perseverență și multă muncă se pot realiza lucruri frumoase.”

Un model discret, dar autentic

Povestea lui Andrei Vleju nu este una spectaculoasă în sensul clasic al succesului rapid. Nu vorbim despre milioane sau expansiuni fulgerătoare. Este, în schimb, o poveste despre răbdare și despre echilibrul dintre tradiție și inițiativă antreprenorială. În Filioara, între icoane și rânduri de mure, un tânăr demonstrează că se poate trăi frumos și demn, aproape de natură și de valorile autentice. Iar uneori, exact aceste povești sunt cele care merită spuse cel mai mult.

Ciprian-Traian STURZU