Fiecare unitate medicală, indiferent de rang, se străduiește să atragă personal în condițiile în care resursa umană este o suferință a întregului sistem. De foarte puțin timp Secția Anestezie și Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț are un medic nou, care și-a câștigat locul prin concurs. Născută, crescută și educată la Iași, Carmen Maria Ropotoae a ales meleagul nemțean. Cum a ajuns dintr-un centru universitar la Piatra Neamț, ce a făcut-o să alegă medicina, deși era olimpică la matematică și mai ales cum a cochetat cu chirurgia infantilă, dar s-a specializat pe ATI, ne-a povestit în cadrul unei discuții relaxate și relaxante în redacția ”Mesagerul de Neamț”. Perioada liceului a petrecut-o la una din instituțiile de top din inima Moldovei, nu neapărat cu gândul la medicină. Cu atât mai mult cu cât nu a avut nici un model în familie, iar la liceu a excelat la matematică, fiind olimpică.

„Am urmat cel mai bun liceu din țară la acel moment, Colegiul Național Iași, iar în semestrul al doilea din clasa a XI-a mi-am dat seama că înțeleg foarte bine fiziologia, că-mi este foarte ușor să învăț, citeam o dată și asimilam informația. Și a fost o sclipire. De ce să nu fac medicină dacă îmi place? Și pe finalul anului școlar am hotărât că ar fi interesantă medicina, deși eram olimpică la matematică, era zona mea de confort, pot să spun. Dar simt că aș fi regretat toată viața dacă nu aș fi făcut medicina. Acesta este sentimentul. Iar când am dat admiterea la facultate, examenul de la medicină era ultimul. M-am gândit că dacă nu intru la buget nu o să fac față, așa că am avut două soluții de backup. Am intrat la facultatea de matematică ca olimpic, iar la facultatea de automatizări și calculatoare am dat examen. A fost primul an când s-a dat examen, anterior admiterea fiind pe bază de dosar. Și am intrat cu bursă deși nu m-am pregătit și a fost doar matematica pe care o făceam zi de zi, dar la un anumit nivel. Aveam deja rezultatele la aceste două facultăți când am dat la medicină. Când am ieșit, mama era așa, puțin dezamăgită, pentru că aflase că aș fi putut intra ca olimpic, fără testare. Credeam că regula se aplică pentru olimpicii la fizică, chimie, biologie, nu și matematică. Dar am intrat, la buget, și atunci am știut că medicina era de fapt unica mea opțiune”, spune Carmen Ropotoae.

De la „acasă la Iași” la „acasă la Piatra Neamț”

Rezidențiatul l-a făcut tot la Iași, știa că sunt posturi la București, dar și în județele Moldovei. În afară de Iași, unde părinții și-ar fi dorit să rămână, nu o lega nimic de nici o altă destinație, de Neamț nici atât. Așa stând lucrurile s-a lăsat în mâna sorții, iar destinul i-a arătat un semn, calea de urmat. La câteva luni de la începutul rezidențiatului a cunoscut la Petru Vodă, în județul Neamț, un localnic cu care avea să-și întemeieze o familie. Și tot în timpul rezidențiatului a venit perioada pandemică, iar doamna profesor ATI Ioana Grigoraș i-a sfătuit pe studenți să ajute oriunde este nevoie. Și destinul a adus-o la Piatra Neamț, unde Spitalul Județean de Urgență recruta un medic rezident.

„Am ajuns la ATI Piatra Neamț în 2020 unde am rămas cu detașare până în ianuarie 2022, când am intrat în concediu de creștere copil. În 2024 m-am întors să termin rezidențiatul, iar din septembrie am reînceput să fac gărzi. Apoi a fost concursul, l-am luat, iar acum sunt pietreancă. Vreau să spun că de la bun început mi-a plăcut foarte mult echipa de la SJU Piatra Neamț, de asta am și rămas. Sunt oameni calzi, minunați, comunicativi. Oameni, în primul rând. Am găsit un colectiv care m-a primit cu brațele deschise și suntem o echipă care se completează și lucrează în interesul pacientului”, a punctat Carmen Ropotoae.

Pasul de la chirurgie pediatrică la ATI

Chiar dacă nu a gustat din plăcerile vieții de studenție la cămin, timpul liber l-a alocat voluntariatului prin Societatea Studenților Mediciniști unde a interacționat cu oameni, a empatizat cu ei, a ascultat pacienți, valori pe care oamenii le apreciază foarte mult. Tot acolo a descoperit puterea unui tratament dacă pacientul crede în terapia respectivă. Despre alegerea specializării spune că ATI nu a fost prima opțiune și a cochetat cu chirurgia, ortopedia, chirurgia pediatrică sau chirurgia cardiacă. Dar la un proiect european de ghidare în carieră a tinerilor medici, un psiholog i-a arătat ce nu vedea. În urma unor teste, specialistul le spunea studenților ce li s-ar potrivi apoi tinerii mergeau trei săptămâni în practică la un spital. Psihologul i-a recomandat ATI sau UPU deoarece avea ca principal atu capacitatea decizională foarte bună în condiții de stres. Cu toate acestea a cerut un stagiu de practică pe chirurgie pediatrică, dar acolo a tras cu ochiul la partea de anestezie și și-a dat seama ce văzuse psihologul și ea ignorase.

„Acolo mi-am dat seama că mi se potrivește. Este foarte intens ceea ce se întâmplă și foarte frumos totodată. Iar ceea ce-mi place și pe parte de anestezie, dar și pe terapie intensivă, este că vezi destul de rapid rezultatele acțiunilor tale. În ultimul an de medicină eram convinsă că nu vreau să fac altceva decât ATI. Și nici în momentul de față nu mă văd făcând altă specializare decât ATI pentru că aceasta îmi place foarte mult”, spune tânărul medic.

În ce privește comunicarea medic-pacient și invers, este loc de mai bine din ambele direcții. În opinia sa relația pacient-medic este similară cu cea pe care noi toți o avem cu preotul, poate chiar mai mult.

„Ce spune un pacient medicului acolo rămâne, iar eu țin foarte mult la confidențialitate. Este în avantajul pacientul să fie cât mai sincer și să spună medicului tot ce știe. Cu cât eu, ca medic, știu ce alte afecțiuni are pacientul, cu atât este mai bine pentru că nu trebuie să refac un puzzle. Cel mai bine ar fi să se prezinte cu toate investigațiile pe care le are ca să nu repetăm ceva deja investigat și unde sunt niște concluzii. Să vedem ce se poate face de la acel nivel, mai sus. Compar situațiile și câștigăm timp. De fapt despre asta este vorba. Și de foarte multe ori timp înseamnă viață, mai ales pe terapie intensivă. Fiecare pacient este diferit. Nici o carte nu o să-ți explice cum să tratezi un pacient care are mai multe boli asociate. Iar aici intervine arta medicinei”, a punctat Carmen Ropotoae.

Și dacă un pacient nu spune tot, pe parcurs medicul își dă seama. Dar asta înseamnă timp pierdut tocmai în defavoarea pacientului. Consideră că medicul trebuie să explice pacientului tot ce se întâmplă. Pentru că este un anumit grad de stres și mulți nu înțeleg. Și vin și a doua, și a treia oară. Iar pentru a se face înțeleasă adeseori recurge la asocieri cu lumea reală, astfel încât comparația inimii cu un motor este adeseori folosită.

„Dar stresul situației îi distrage pe pacienți sau aparținători, iar uneori nu reușesc să asimileze informația. Sau îi distrage starea de negare pentru că poate fiecare își spune că nu i se poate întâmpla lui”, mai spune medicul anestezist.

„Dumnezeu există în fiecare dintre noi”

Medicina este un domeniu protocolar, unde specialiștii știu exact ce au de făcut într-o anumită situație, și chiar dacă sunt diferențe de la caz la caz, pentru anumite afecțiuni tratamentul este cumva standard. Totuși în toate dar mai ales în tot, există componenta divină. Mai ales la ATI, acolo unde este cumva o limită, între viață și moarte.

„Dumnezeu există în fiecare pacient. Și în fiecare dintre noi. Orice efort îl faci, fără voia lui Dumnezeu nu se întâmplă nimic. Cred foarte mult în Dumnezeu. Și poate noi, ATI-știi, credem cel mai mult. Simți că Dumnezeu e acolo cu tine, la patul fiecărui pacient. Așa simt și chiar așa este”, subliniază medicul Carmen Ropotoae și punctează că și-ar dori ca pacienții să înțeleagă că și medicii sunt oameni și au nevoie de empatie.

În plan personal este soție și mamă de băiat și fată, 4, respectiv doi ani și 5 luni, iar acasă este zona de confort și relaxare. În timpul liber îi place să joace tenis, să socializeze cu prietenii, iar când apare o ocazie de călătorie poate face bagajul foarte repede. Oportunități să fie. Căci, la fel ca în viață, nu contează neapărat destinația, cât mai ales călătoria.

Gabi SOFRONIA