EDITORIAL / Nu dau doi bani...

… pe ideea apariției unui despot luminat care să taie relele de la rădăcină și să salveze corabia mioritică de la un potențial declin fatal, ceea ce este oarecum recognoscibil în această perioadă. Vedem dezvăluiri și breaking news-uri, care mai din care, unde lideri politici sau apropiați ai acestora sunt arătați cu indexul pentru fapte reprobabile în raporturile cu banul public sau avuția națională. Mă scuzați, dar nu mă încălzește cu nimic. Faptul că știm de astfel de contemporani nu ține de foame, sete sau altceva. E o chestiune de imagine reparabilă de variabila timp, conform zicerii „câinii latră, caravana trece“ suprapusă peste memoria de foarte scurtă durată, alterată de social media și alte media. Ăla de-o furat sau dosit sau cine știe ce-o făcut cu câteva milioane bune de euro are dureri acute în bască de ce spune lumea. Să admitem că-l strânge justiția de părțile moi și ajunge la zdup. Garantat se fac auzite voci de compasiune. Chiar așa, dom`le?

Doamna Buzoianu s-a luat de forestieri, ministrul apărării de monștrii sacri din MApN și probabil vor mai urma, pe la digitalizare, transporturi, sănătate etc. Sumele imputabile sau de recuperate sunt amețitoare și a le schimba locul este foarte greu, dat fiind hățișul de hârtii, proceduri sau protocoale, ca să nu mai vorbim de mersul justiției de la noi, recent devoalat de cei de la Recorder. Finalizarea acțiunilor inițiate de actualii miniștri este lăsată pe seama altui eșalon, ceva sub forma „domnu`cutare mâine să am raportul“ sau „comisia cutare va analiza cazul“, rostite sentimentul lucrului bine făcut. Ce se întâmplă după, nu avem știință, dar mizăm pe buna credință, care, dacă e să luăm la puricat recentele evenimente de la Garda forestieră, nu are șanse de a trece clasa. Judecând altfel, după sloganul pleacă ai voștri, vin ai noștri (urmarea este desuetă), schimbând oameni defecți cu alți protejați din siajul politic nu faci reformă. Ar mai fi varianta tehnocrată, dar avem un precedent, nu chiar plăcut, cu executivul „zero“ al premierului Cioloș, printre altele și fost comisar european pentru agricultură, postură în care nu a rupt gura târgului. La fel și cu meritocrația. Suntem bântuiți de onestitate și nu știm s-o apreciem? Nici vorbă.

Avem un premier vestic în declarații, care s-a dus la miezul lucrurilor deranjând grav matricea făurită de ceva vreme, ceea ce a declanșat planuri roșii, portocalii și… maro în interiorul coaliției aflate la guvernare. Și uite așa, avem o nouă polarizare, una cu „fără Bolo“, alta cu „salvați-l pe Bolo“, menită a lua fața de la alte aspecte mai presante din sfera macroeconomică unde nu stăm chiar pe roze. PNRR – ul a depășit limita tehnico-economicului și a derapat jalnic în politic, unde a fost tocat și stors în tot felul de proiecte, dacă nu inutile, sigur fără sens. Adică să tencuiești pereți cu fonduri PNRR sau să cumperi microbuze școlare la preț de Ferrari, e de râs. La fel ca și ofertele pentru felurite proiecte, despre care nimeni nu spune nimic. Bolojan vrea să reformeze administrația. Cum? Prin tăieri. Atât știe, atât face. Dar nu numai administrația este gaura prin care se scurge seva nației. S-a aplecat spre profitul celor ce operează în România, spre redevențe, spre impozitele lor? De ce nu ne explică actualul executiv cum se face că băncile ce funcționează aici, în țara de origine dau credite de câteva procente ( 2 – 3%) și la noi începând cu 7 și terminând cu 18%? Nu mai pomenim de accize și dubla impozitare.

Măsurile de ajustare macroeconomică nu sunt prietenoase, dar și așa, ele sunt dosite de opinia publică, ca nu cumva să tulbure electoratul, să nu ia foc populația. Ce rămâne? O demagogie neaoșă, în locul unor emisii corecte și de bun simț, și nu cu vizite de lucru pe scenarii elaborate la obiective de succes și atribuirea de merite care sunt în altă parte. Plus telenovela unei moțiuni pentru care se pun pariuri și incertitudinea zilei de mâine, într-un stat care ar trebui să aibă grijă de cetățenii săi prin acțiuni concrete și coordonate, ale președintelui și premierului, cum i-ar sta bine unei republici semiprezidențiale. Dar, ți-ai găsit…

GD PATRAUCEAN