Am primit la redacție scrisoarea Prof. univ. dr. habil. Dan Dumitriu, în numele enoriașilor Parohiei Sărata – Piatra Neamț, pentru ca preotul Mihai Capșa să rămână ca preot în parohie, chiar dacă, în mod destul de ciudat, a fost anulat un concurs dat în urmă cu un an și anul acesta preotul a fost ”picat” la proba orală. Demersul unei personalități de o asemenea anvergură, în numele enoriașilor ar trebui să atragă atenția celor în drept să rezolve problema, în condițiile în care Mihai Capșa chiar este o prezentă vizibilă atât în privința vieții de parohie, dar si printr-o activitate care promovează valorile creștine. Redăm scrisoarea integral și așteptăm reacțiile enoriașilor. Și, de ce nu, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. (V.B.)
Strigătul de ajutor al unei comunități: Biserica vie de la Sărata, între rigoarea literei și duhul continuității
De aproape douăzeci de ani, sunt parte integrantă a comunității parohiei Sărata din Piatra Neamț. În tot acest timp, s-a consolidat sentimentul apartenenței mele la acest micro-univers social, fapt ce justifică dorința firească de a acționa în interesul lui. Din perspectiva experienței mele academice, privesc comunitatea ca pe o construcție organică bazată pe coeziune, pe încredere și pe calitatea legăturilor umane. Pentru mine, ca și pentru mulți alții din comunitatea noastră, acest model de articulare comunitară s-a identificat deplin în acțiunile preoților Constantin și Mihai Capșa.
Provenind, atât eu, cât și soția mea, din familii atașate profund valorilor creștin-ortodoxe, am căutat mereu ca, în toate etapele vieții, să clădim relații statornice, bazate pe prețuire reciprocă, cu membrii și clerul comunităților în care am trăit. La Biserica Sărata am descoperit însă un spațiu cu totul deosebit. Încă de la primele slujbe la care am asistat sub păstorirea Părintelui Constantin Capșa – ctitorul care a inițiat și a ridicat într-un timp record acest impunător lăcaș de închinare –, am fost profund marcat de naturalețea slujirii și de modul în care cuvântul său lumina, la propriu, fețele oamenilor. Nu întâmplător, duminică de duminică, biserica devenea neîncăpătoare, radiind o forță de atracție pentru credincioși din întregul oraș, dornici să simtă acea căldură mângâietoare și plină de har care primenește sufletul.
În acest mediu de efervescență duhovnicească l-am cunoscut pe fiul ctitorului, Mihai Capșa. La acea vreme profesor de limba și literatura română, acesta emana o pasiune contagioasă pentru binele comun. Având o dublă formare – filologică și teologică –, încununată ulterior prin studii de masterat și doctorat, tânărul profesor a îmbrăcat haina preoției, insuflat de vocația și devotamentul tatălui său. Odată cu intrarea sfinției sale în cler, viața parohiei noastre a cunoscut o dinamică profund înnoitoare. Părintele Mihai a înțeles că Biserica nu trebuie să fie un spațiu ermetic sau închistat în dogme care îndepărtează, ci un organism viu, definit prin iubire, ascultare și deschidere.
Cu o remarcabilă intuiție pedagogică, a transformat spațiul eclezial într-un mediu primitor pentru cei mai tineri: apariția băncuțelor, a cărților de colorat și a creioanelor a fost primul semnal că micuții nu sunt doar tolerați, ci doriți în Casa Domnului. În scurt timp, s-a revelat ca un autentic mentor, punând accent pe dialog și atenție personalizată. Sub îndrumarea sa, biserica din Sărata a devenit un centru cultural și spiritual vibrant, unde tinerii au simțit că au o voce și un loc binemeritat.
Dincolo de zidurile lăcașului, sfinția sa a inițiat ample campanii umanitare pentru cei aflați în suferință, a adus experți reputați care să le vorbească enoriașilor despre capcanele și pericolele adicțiilor moderne și a pus în scenă, alături de tineri, piese de teatru și proiecții de film pe teme sociale actuale. În paralel, prin articole săptămânale de o înaltă ținută teologică, filosofică și istorică, a tălmăcit Evanghelia duminicală, ancorând-o direct în realitățile și frământările cotidiene. A fost și este, fără teama de a greși, una dintre cele mai laborioase activități extra-religioase din întreaga regiune, o lucrare misionară de excepție care a salvat destine, smulgând tineri din rătăcirile epocii noastre pentru a-i reda comunității ca oameni de nădejde și piloni ai societății.
Vestea de la începutul lunii iunie 2026, privind anularea concursului de anul trecut și nepromovarea Părintelui Mihai Capșa la noul examen administrativ, a produs o profundă consternare și o firească îngrijorare în rândul enoriașilor noștri. Înțelegând responsabilitatea morală ce-mi revine prin prisma statutului de profesor universitar, am acceptat să devin ecoul acestor temeri legitime și să adresez un apel public, deopotrivă autorităților ecleziastice și opiniei publice. Ca oameni animați de spiritul dreptății și al rânduielii, nu contestăm și nu ne opunem normelor sau procedurilor administrative ale Bisericii; dorim însă să afirmăm o realitate duhovnicească și sociologică de netăgăduit: o comunitate autentică se cristalizează extrem de greu, de-a lungul multor ani, dar se poate fragmenta într-o clipă. Legătura statornicită între părintele Mihai și credincioși este profundă, fiind cimentată prin mii de ore de spovedanie, de sfat duhovnicesc și de sprijin necondiționat la nevoie. Noi, cei care formăm această parohie, nu căutăm o perfecțiune birocratică sau un profil idealizat pe hârtie, ci prețuim și apărăm autenticitatea preotului nostru. Am găsit în sfinția sa un duhovnic real, profund uman, capabil să ofere răspunsuri vii și mângâietoare la întrebările măcinătoare care ne asaltează zilnic. În fața acestei autenticități dăruite, evaluările strict administrative își arată limitele în fața dinamicii vii a sufletelor și a lucrării duhovnicești palpabile.
De aceea, demersul nostru nu este o revoltă și nu îmbracă haina unei revendicări exclusiviste. Nu cerem înlăturarea nimănui și nu respingem noul preot desemnat în urma examenului. Dimpotrivă, pledăm pentru o soluție plină de înțelepciune, de pace și de profundă rodire spirituală: coexistența și continuitatea.
Biserica Sărata are dimensiunea, dinamica și numărul de enoriași necesare pentru a fi deservită de mai mulți slujitori. Păstrarea Părintelui Mihai Capșa ca unul dintre preoții parohiei, alături de noul preot, reprezintă singura cale prin care se poate garanta liniștea sufletească și unitatea cartierului nostru. Experiența și calitățile noului venit s-ar putea împleti armonios cu viziunea modernă, carisma și proiectele de succes deja începute de Părintele Mihai. O astfel de decizie din partea conducerii eparhiale ar demonstra că Biserica își ascultă fiii și că deasupra literei legii administrative va trona întotdeauna duhul dragostei creștine și binele credincioșilor.
Biserica este a tuturor, un spațiu al regăsirii, nu al rupturilor dureroase. Să dăm, așadar, o șansă continuității și păcii în parohia Sărata!
În numele enoriașilor Parohiei Sărata – Piatra Neamț
Prof. univ. dr. habil. Dan Dumitriu
