Exodul populației din România a rămas un trend în ultimii ani. Numeroși români aleg să meargă să lucreze în străinătate pentru salarii mai bune, condiții mai avantajoase și perspective mai promițătoare decât cele oferite în țară.
Domeniul medical este unul în care această tendință se resimte puternic. România plătește 100.000 de lei pentru formarea unui medic, dar nu reușește să construiască o economie care să-i păstreze.
România investește în educația copiilor și tinerilor, însă o parte dintre ei lucrează ulterior în alte economii. Acolo produc valoare adăugată, plătesc impozite și contribuie la finanțarea sistemelor locale de pensii și sănătate. În țară rămâne o populație care îmbătrânește, iar baza de contribuabili este supusă unei presiuni tot mai mari. Companiile găsesc mai greu personal, iar statul încearcă să acopere lipsurile inclusiv prin importul de forță de muncă.
Plecarea românilor la muncă în străinătate este analizată frecvent prin prisma salariilor mai mari și a banilor trimiși în țară. Există însă și o factură economică, mult mai greu de observat și de calculat.
Nu există o cifră oficială unică pentru „costul exodului” și ar fi incorect să inventăm una. Costul poate fi însă urmărit prin investiția în educație, pierderea contribuabililor și presiunea asupra serviciilor publice.
Materialul integral îl puteți citi pe Businessegde.ro.
