Șefa Promoției 2026, de la Mate-Info, a Colegiului Național ”Calistrat Hogaș” (CNCH) este ”Visătoare, perseverentă, creativă și mereu deschisă să încerc lucruri noi”, după cum se autocaracterizează Elena Ciobănică. ”Dar, pe de altă parte, sunt emotivă și nu am prea multă încredere în mine!”, conchide ea, conștientă de propria valoare, dar și de minusurile la care mai are de lucrat. Nu a avut intenția să urmeze un colegiul național, atunci când era la final de gimnaziu, pentru că, în apropiere de comuna Români, unde locuiește familia ei, exista un liceu, la care putea ajunge cu o navetă zilnică destul de scurtă. Însă, fiind printre elevele cele mai bune din gimnaziu, mai mulți profesori au încurajat-o, părinții au susținut-o și, în final, a ajuns la CNCH, ”tocmai pentru a mă provoca și pentru a ieși din zona mea de confort”. După examenul de Bacalaureat din această vară va avea un alt examen, cel de la Facultatea de automatică și calculatoare din Iași. A doua opțiune, tot la Iași este la Informatică.

Amintiri, nostalgii și promisiuni

Școala ”Gheorghe Nicolau” Români a fost primul loc în care a primit încurajări, a simțit emoțiile testărilor și a prins aripi pentru a merge mai departe. După primul examen național din viața ei de școlăriță, Evaluarea Națională de acum patru ani.

”În clasa a IX-a, singurul meu gând și singura mea ambiție a fost să mă adaptez la mediul nou, să-mi fac prieteni, să învăț, dar să mă simt și bine. A fost o schimbare dificilă, după cum am zis, pentru că mediul era complet nou pentru mine, nu cunoșteam bine orașul și nu cunoșteam pe nimeni! Dar, asta mi-am dorit, să ies din zona mea de confort. În plus, majoritatea colegiilor mei de la Români, au ales să meargă la un liceu din Bacău, deci eram singură, așa că a fost o perioadă de început dificilă, complicată, în care a trebuit să mă acomodez, să-mi găsesc locul. Inițial a fost o provocare, dar, pe parcurs, a fost mai bine. Am stat în gazdă, în clasa a IX-a, dar, după aceea m-am mutat la o colegă de clasă și suntem prietene foarte bune, adică țin foarte mult la ea și mi-a făcut anii de liceu mult mai frumoși”, rememorează Elena.

A participat la olimpiade, la matematică și la română, numai în clasa a IX-a, a văzut care este atmosfera. În anii următori, au contat mai mult dezvoltarea ei personală, acumularea de cunoștințe, alternată cu momente de relaxare, fără să-și mai dorească competiții.

”În gimnaziu chiar era mai fixată pe note decât am fost în liceu. În liceu am început să privesc lucrurile puțin mai echilibrat și am încercat să armonizez școala și timpul liber. Am lucrat, în principiu, cam la fel de mult, ca și la gimnaziu”, punctează Elena.

Profesorii care au contat!

La clasele V-VIII, ”Doamna de matematică, Turcea Camelia, a fost cea care m-a făcut să îmi placă matematica, deși ceilalți colegi din clasă nu erau foarte atrași de ora de matematică. Mie îmi plăcea pentru că profesoara explica foarte bine, încerca să te facă să înțelegi și era, pur și simplu, o atmosferă bună, pentru mine cel puțin. Doamna profesoară de română, Irina Chelariu, iarăși foarte înțelegătoare, foarte de treabă. Deși în gimnaziu nu-mi plăcea neapărat româna, că era mai multă teorie, dar doamna de doamnă profesoară îmi plăcea. Iar, la fizică și chimie Cosma Mariana, m-a îndrumat mereu să fiu mai motivată, să încerc să am mai multă încredere în mine. Se formase și o relație de prietenie, o apropiere între noi. Chiar dacă, disciplinele în sine, fizica și chimia, erau materii destul de complicate, cel puțin în V-VIII. Și la aceste doamne profesoare, mă străduiam cel mai mult să iau note bune”, își amintește Elena Ciobănică.

La liceu, cea mai importantă relație s-a sudat cu diriginta ei, profesoară de matematică, Carmen Corfu, care ”este și o persoană foarte bună și am simțit-o alături de mine, cât și pentru ceilalți colegi. Nu era doar profesor, era și om. Știți că elevii de obicei tend să creadă că profesorii sunt doar profesori și atât. Doamna dirigintă avea, nu știu cum să zic… Avea un stil de a-și apropia elevii, de a avea grijă de voi”.

Evoluția de la fetița timidă venită de la Români

De la fetița sfioasă care încerca să se integreze, venită de la o școală rurală, de la Români, la ceea ce a devenit acum.

”A fost o etapă în care m-am dezvoltat atât pe plan școlar, cât și personal. După cum am spus, am legat prietenii, am învățat să îmbin responsabilitățile cu momentele de relaxare, am reușit să-mi găsesc locul și echilibrul. A fost dificil la început, dar pe parcurs am reușit să mă adaptez și în această perioadă am avut multe schimbări, multe experiențe noi”, spune cu convingere Elena.

O experiență aparte a fost pentru ea participarea la o mobilitate într-un proiect Erasmus în Granada, în clasa a XI-a.

”A fost o deplasare dîn care chiar am avut de învățat, care mi-a adus un plus în plan personal. Era pe informatică, design și robotică și, într-adevăr, deplasarea aceasta m-a ajutat să-mi dau seama că-mi place și robotica, pentru că am avut ocazia să construiesc proprii mei roboței”, rememorează Elena, cu bucurie în glas.

S-a descoperit pe sine, a descoperit o cultură nouă, entuziasmul și ospitalitatea oamenilor din Spania. ”Oamenii, cultura, modul în care, deși suntem la distanță și oamenii respectivi sunt din altă țară, suntem cumva la fel, din anumite puncte de vedere. Și asta mi se pare foarte interesant…”, punctează ea. A vizitat împreună cu grupul din colegiul ei multe obiective turistice, pe care le-a găsit ”foarte impresionante”. A fost o experiență frumoasă pentru Elena, din care a avut de câștigat, ca experiență de viață, turistic, cultural, dar și educațional.

Vara examenelor în familia Ciobănică

Mai are un frate mai mic, care tocmai a terminat clasa a VIII-a, și va trebui să dea și el Evaluarea Națională. Așadar în familia Ciobănică este, cu adevărat, o vară de foc, o vară a examenelor. Fratele este influențat mai mult de modelul tatălui, dascăl al unei biserici din comuna Români, așa încât el a optat pentru un liceu teologic din zona Romanului.

”Da, un pic cam complicat, cu noi amândoi pregătindu-ne pentru examene, dar ne descurcăm! Fratele meu este studios, destul de serios și a fost atras pe partea aceasta spirituală. A mers cu tata la biserică, l-a însoțit în strană, uneori și așa a fost atras spre credință, spre o carieră în acest domeniu spiritual”, spune Elena.

Ea privește cu mai multă încredere în viitor, știe că va fi mai puternică și mai pregătită pentru a face față provocărilor din viața de student. ”Acum, că am trecut prin acest hop o dată – acomodarea într-un loc printre străini, nu cred că-mi va fi la fel de greu la facultate. Știu că voi fi bine. În plus, am înțeles că la Iași vor veni, unii chiar la facultatea mea, alții la Informatică, mulți dintre colegii mei. Deci, nu voi fi singură!”, are convingerea Elena.

A gustat puțin din viața de student, anticipat, participând, de două ori, în Iași, la o pregătire, la matematică, pentru admitere. ”A fost frumos. Profesorii de la facultate erau îngăduitori, foarte de treabă și explicau chiar bine. Sper să fie așa și când voi fi student și nu voi merge doar în pregătire”, scrutează ea viitorul apropiat.

Angela CROITORU