… limitate ca număr, că rar mai auzi de o lună cap-coadă, ne sunt tulburate de bezmeticii lui Putin, care n-au avut vreme până acum să ne încerce reacțiile, taman în iulie și-au găsit. Cu cele trei din ultima vreme, suma dronelor impertinente, dirijate de ruși, a ajuns la 18, fapt care nu ne amuză prea mult, cu tot cu NATO, Deveselu și alte structuri. Ceea ce ne face să zâmbim este strădania cu care interimarul „Apărării“ încearcă să-și augmenteze imaginea, în condițiile în care astfel de fapte ar trebui să facă obiectul unei analize de profil, destul de serioase și ferită de ochii opiniei publice, evident plină de experți. Ți-ai găsit. Simpaticul Miruță, aflat în vacanță, acoperă tot. Informează, analizează și apoi recompensează în virtutea meritocrației promovate de partidul de baștină. Aproape ar fi în stare să ne facă conștienți că numai USR poate da jos drone cu intenții dușmănoase, contrar curentului că în armata militară ordinul se execută nu se discută. Inclusiv în evenimentele recente, avizul pentru deschiderea focului a fost emis din orașul lui Vodă, după o procedură stabilită. În traducere liberă, radarul vede drona, un civil o dă pe social media, este informat MApN-ul, hârtia cu mesajul este imprimată, pusă în mapă, fuguța la Statul Major, se întrunește un grup de „grei“, după o droaie de telefoane, se deschide mapa, și se decide, două puncte, „dați-o jos, în morții mamii ei“. Ordinul ajunge la baza aeriană, care ridică agregatele în aer, cu cartușe mii să pedepsească făptașul. Până la apăsarea butonului fatal, agregatul inamic, dotat by default cu tehnologie de captare și transmitere de informații în timp real, se plimbă pe-un picior de plai, evită gura de rai și cade eroic sub proiectilele celor de la Poliția Aeriană, care mai nou, are în dotare F16 românești. Aproape toate comunicatele din spațiul public conțin sintagma cu F16-le românesc, un frate mai sărac al celui american, care la nevoie merge și cu kerosen din porumb, ba mai are pe fuselaj și vreo două prăștii cu rază medie de acțiune, doar în caz de nevoie, după ce toate cele procedurale vor fi fost epuizate. De asemenea, remarcăm că ministrul oștirii are grijă să nu se suprapună peste spusele președintelui, care deține întâietatea în informarea românilor, cu un text făcut pe genunchi de vreun căprar din Cotroceni. La un astfel de cașcaval al expunerii publice nu putea lipsi și doamna de la „Externe“, care-și propune să fie oarecum de fier, dar se oprește la cele neferoase, fără alonja de a le spune rușilor „bre, stați naibii acasă, că nu-i de joacă“.
Am putea judeca că mediatizarea evenimentelor cu dronele supuse de comenzi în limba rusă și doborâte cu altele englezești, ar avea hazul ridicării cotei de încredere a norodului în capacitatea glorioasei armate române de se apăra pe sine și apoi pe noi, de vrăjmașii umflați cu pompa de tot felul de imbecili, în goana după senzațional. Realitatea este că, bună sau rea, orice armată are o serie de proceduri standard de acțiune, care nu sunt expuse publicului și care își arată prezența foarte rar sau deloc. Pentru că, nu-i așa, informațiile militare nu se trâmbiță, ci se șoptesc la urechi interne avizate. Inclusiv propunerea de recompensare a ofițerului, expert de acuma în doborât drone, ar trebui să fie departe de ochii lumii.
Am mai spus, la precedentele zboruri neautorizate, că acestea se vor repeta. Și uite că așa a fost. Nu sunt cumătru cu vreo Mamă Omida sau Baba Vanga, dar o parcurgere a istoriei recente, cum ar fi evenimentele din Siria, relevă un sacrificiu mult mai consistent pentru a studia reacția vrăjmașului, ca exemplu, un Suhoi de câteva milioane bune, condus de un Ivan, fiind cu daună totală undeva la granița turcă, la câteva minute după ce a intrat în spațiul aerian păstorit de Erdogan. La drept vorbind, or fi ei rușii mari, dar parcă nu-i chiar cușer să risipești un aparat de milioane de euro pentru o treabă pe care un fesebist cu studii medii o poate face cu costuri mai mici. E bine că nu sunt victime, lovitura fatală fiind aleasă pentru aplicare, în zone fără contemporani gură-cască la traiectoriile unui F16… românesc (scuzați!)
Informarea despre astfel de incidente armate ar trebui făcută de cei ce se pricep. Miruță n-a făcut armata și nici președintele nu are engramele fasolei cu slănină ori bătături consecutive vreunui pas de defilare. Prin urmare, un ostaș cu acte-n regulă ne poate lămuri cu subiect și predicat ce se petrece, ce ar trebui să reținem și ce ar trebui să ne îngrijoreze sau nu. Așa însă, cu eroi decorați în pripă, pentru poze pe instagramuri instituționale cu lideri însetați de imagine, gradul de confuzie, și evident neliniște, crește. Și să nu uităm, solda ofițerului de la manșa avionului aflat în dotarea oștirii, nu-i plătită de ministru ori de președinte, ci din avuția națională la care contribuim fără prea mult entuziasm. Prin urmare, faptele de arme ce au cutremurat spațiul public și au mărit libidoul ahtiaților de senzațional , în mod normal sunt sarcini în slujba statului. Punct.
Nu pot fi liniștit deocamdată, date fiind acțiunile ce se petrec, pentru că denotă oarece intenții ale lui Ivan pentru partea asta de lume, care, în ciuda terorii, mai rezonează la un Ceaikovski sau Rahmaninov și nu bea apa din Lacul Lebedelor asemeni vodcii. Altfel, suntem bine.
GD Patraucean
